Intreruperea voluntară a sarcinii reprezinta un avort provocat chiar la inceputul sarcinii din motive nu exclusiv medicale. Un avort din motive medicale poarta denumirea de avort terapeutic. Intreruperea voluntara a sarcinii, sau I.V.S., este supusa unei legislatii care difera de la o tara la alta. Tehnica aplicata pentru intreruperea sarcinii variaza in functie de varsta sarcinii, varsta femeii si alti factori. Avortul provocat este intreruperea prematura a sarcinii. Cand sarcina este intrerupta de o cauza naturala este vorba de avort spontan sau de pierderea sarcinii. Cand sunt luate intentionat masuri de intrerupere a sarcinii este vorba de avort terapeutic sau avort produs/indus. Avortul poate fi provocat medicamentos si chirurgical.
Efectele secundare cu care se confrunta frecvent pacienta sunt: crampe, diaree si dureri abdominale; in situatii exceptionale aceasta interventie poate provoca varsaturi, stari de greata si reactii adverse la anestezic. Alte efecte secundare: sangerari vaginale - aparitia acestora nu presupune un lucru iesit din comun, insa, sunt situatii cand uterul sau colul uterin sunt perforate, fapt care provoaca sangerari abundente si se recomanda o transfuzie de sange pentru a controla starea de generala de sanatate a pacientei. Daca nu este realizata corect anestezia poate provoca infarct miocardic sau convulsii iar daca situatia nu este controlata corespunzator exista riscul ca pacienta sa isi piarda viata.
In timpul interventiei chirurgicale, daca instrumentele utilizate nu sunt sterilizate corespunzator pot fi transmise infectii (sepsis), care pot pune in pericol viata pacientei. Orice complicatie care apare in timpul avortului chirurgical poate conduce la deces. Administrarea medicamentelor pentru a declansa avortul este o metoda usor de realizat insa presupune nenumarate efecte secundare: varsări, crampe, stari de greata si diaree. Alte complicatii: S-a demonstrat medical ca femeile care au avortat prin oricare dintre metodele mentionate mai sus se vor confrunta cu o serie de efecte secundare pe termen lung. Printre acestea se afla: imposibilitatea de a da nastere unui copil, cresterea riscului de cancer mamar etc.
Perforarea uterului apare la aproximativ 3% dintre pacientele care sufera un avort (spontan sau provocat) - cel mai frecvent efect secundar fizic. Leziunile uterine raman adesea nediagnosticate daca nu este efectuata o laparoscopie. Riscul de perforatie este mai mare la femeile care au nascut anterior sau au fost supuse anesteziei generale. Afectarea uterului poate cauza complicatii ce necesita histerectomie, dar poate duce si la osteoporoza si alte efecte pe termen lung.
Laceratia cervicla, 1% dintre avorturile din primul trimestru, necesita suturi si poate afecta functia de reproducere pe termen lung. Leziunile post-avort pot include incompetenta cervicla si complicatii in sarcina ulterioara. Sarcina ectopica si placenta previa reprezinta riscuri asociate cu avortul, iar avorturile repetate cresc riscul de sarcină extrauterină si de malformatii placentare.
Boala inflamatorie pelvina (BIP) reprezinta un risc serios care poate necesita tratament antinflammatory si antibiotic inainte de efectuarea unui avort. Endometrita, inflamatia endometrului, este frecvent intalnita dupa avort, in special in randul adolescentelor, cu risc de 2.5 ori mai mare in comparatie cu femeile in varsta de 20-29 ani. Malformatii congenitale si leziuni cervicale pot aparea si ele ca urmare a unor complicatii post-avort.
Mai multe efecte pe termen scurt si lung pot aparea dupa avort: sangerari si crampe dupa procedura, tulburari digestive si febra, precum si sindrom posttraumatic. Eficiența și siguranța avortului medicamentos depind de varsta gestaționala, doze si calea de administrare. Rata de succes pentru sarcinile sub 9 saptamani este 94-98%, iar pentru aproximativ 12 saptamani creste pana la 87-93%, cu necesitatea uneori a unei interventii chirurgicale suplimentare.
Comparativ cu avortul chirurgical, avortul medicamentos este mai putin invaziv si poate fi efectuat in afara mediului spitalicesc, oferind o experienta mai controlata. Rata de succes a avortului chirurgical este usor mai ridicata, apropiata de 99%, dar ambele metode sunt considerate sigure daca sunt efectuate sub supraveghere medicala.\n
Fatorii care pot influența succesul includ varsta gestaționala: cu cat sarcina este mai avansata, cu atat cresterea insecuritatii de eficienta a medicamentelor. Sangerarile vaginale si crampele sunt cele mai comune efecte secundare ale avortului medicamentos: greața, varsaturi, febra, frisoane, diaree si migrene.
La aproximativ 2-3 saptamani dupa avortul medicamentos, pacientele ar trebui sa revina pentru control ginecologic si ecografic pelvin, pentru discutii privind metode de contraceptie. Dupa avort, perioada de recuperare variaza; se recomanda evitarea activitatilor fizice intense si reluarea contactului sexual doar dupa ce sangerarea s-a oprit. Prima menstruatie dupa avort poate sa aiba loc in 4-6 saptamani, dar poate fi neregulata datorita modificarilor hormonale.
Avortul poate fi discutat si din perspectiva legislativa a unor tari: in unele cazuri, avortul este permis pana la 14 saptamani pentru cerere, iar dupa 14 saptamani pot exista conditii terapeutice. In cazul avortului la cerere dupa 20 de saptamani, de obicei se poate realiza doar chirurgical daca exista risc pentru sanatatea mamei sau malformatii fetale. Preturile variaza intre spitalele publice si clinici private.
Avortul si planificarea post-avort sunt de o importanta majora pentru sanatatea fizica si mentala a pacientei. Cercetarile recente arata ca o mare parte dintre femei pot avea grija de fertilitate si sarcini viitoare dupa avort, iar comunicarea cu specialistii si sprijinul psihologic pot ajuta semnificativ in procesul de recuperare.
La ce să te aștepți după ce iei pastile abortive | Videoclip despre Planned Parenthood
Managementul resturilor rezultate din avort
In cazul avorturilor spontane sau provocate, fragmentele ramase pot necesita evacuare uterina pentru a preveni complicatii precum infectii sau hemoragii. Chiuretajul uterin (aspiratie sau dilatare si evacuare) poate fi indicat dupa avortul spontan incomplet sau cand fragmentele persista. Procedura poate fi utilizata si pentru diagnosticul si tratamentul polipilor endometriali, hiperplaziilor endometriale si a fibroamelor care cresc sangerarea sau durerea.
Riscurile asociate cu chiuretajul uterin includ perforatia, lacerația cervixului, hemoragia si potentiala afectare a continuitii functionarii ovariene. Sindromul Asherman, o formare de aderente in cavitatea uterina, poate fi o complicatie rara, dar serioasa. Desi procedura este frecvent realizata si, in general, sigura, este importanta informarea completa despre posibilele complicatii inainte de decizia operatorie.
Rolul monitorizării post-avort
Monitorizarea post-procedură include identificarea simptomelor de infectie (febră, dureri pelvine, secreții neobișnuite, sângerări excesive) si evaluarea capacității de concepție viitoare. Durerile si sangerarile pot persista pentru cateva zile sau zile pana la cateva saptamani dupa evacuare. Se recomanda teste de sarcina si ecografii dupa re-evaluare pentru a confirma rezultatul evacuării complete si pentru a ghida eventualele masuri ulterioare.
Este important ca femeile să primească consiliere și sprijin emoțional, deoarece avortul poate avea impact emotional semnificativ. Discutiile cu medicul de familie sau cu un psiholog pot facilita procesul de vindecare si adaptare familială sau sexuală.
Întrebări frecvente despre avort și resturi
- Ce se întâmplă cu fragmentele eliminate? - Unele fragmente pot fi trimise pentru testare histopatologică pentru a confirma sarcina intrauterina și/sau a exclude sarcină molară.
- Cum se gestionează sângerarea după avort? - Sângerarea variază; absorbantele sunt recomandate în locul tampoanelor pentru a reduce riscul de infecție.
- Este posibil să rămâi însărcință în prima lună după avort? - Da, este posibil, motiv pentru care se recomandă contracepție și consiliere.
- Care sunt riscurile necesare de intervenții repetate? - Uneori poate fi necesară o repetare a chiuretajului sau a altor intervenții dacă fragmentele persistă sau apar complicații.
În ansamblu, gestionarea resturilor biologice provenite din avort implică o alegere între tratamente expectative, medicale sau chirurgicale, fiecare cu indezirile și riscurile sale. Este esențial ca pacientele să primească informații clare, consiliere adecvată și sprijin psihologic pe parcursul întregului proces.
tags: #ce #se #intampla #cu #copii #avortati
Postări populare:
- Paternitatea și grup avin Rh: noțiuni esențiale
- Când se efectuează testul de sarcină în FIV după transferul de embrioni
- Referatul de necesitate: ghid, exemple și bune practici pentru achizițiile publice — explicații detaliate
- Spitalul de Pediatrie Pitești – capacitate și resurse
- Mihaela Niță, pediatru: expertiză în lactație și îngrijire pediatrică — cum să programezi consultația