Disputelor privind embrionii crioconservaţi în caz de separare sau divorţ le sunt asociate multiple teme: caracterul juridic al embrionilor, consimțământul părților, dreptul la viață privată și interesul superior al copilului. Aceste dispute pot apărea atât în ipoteza în care ambii parteneri sunt progenitori, cât şi în situaţia în care numai unul dintre ei este progenitor, cum este cazul reproducerii umane asistate medical cu terţ donator. La prima vedere, disputele ar trebui să fie soluţionate în acelaşi mod, însă, în realitate, nu există identitate între ele. În absenţa unei clauze privind obligaţia comanditarilor de a informa prestatorul de servicii că a intervenit divorţul sau separarea cuplului, există riscul ca proiectul parental să fie realizat împotriva voinţei fostului partener sau soţ.
Contextul juridic şi motivele conflagerilor
În absenţa unui control riguros asupra vieţii private a comanditarilor - ceea ce ar fi imoral şi ilegal - şi asupra consimţământului la implantare, proiectul parental se poate finaliza în mod fraudulos. Ce obiect ar putea avea cererile de chemare în judecată? Împotriva cui ar trebui formulată cererea de chemare în judecată?
Examinând jurisprudenţa naţională, ne-a atras atenţia o speţă soluţionată în mod definitiv de Tribunalul Bucureşti prin care reclamantul a solicitat pe calea unei ordonanţe preşedinţiale sistarea oricărui transfer al embrionilor, congelaţi în date diferite. În speţă, reclamantul a arătat că a fost de acord să încheie un contract de servicii cu o clinică în cadrul programului de reproducere umană asistată, rezultând 5 embrioni congelaţi. Datorită neînţelegerilor, s-a decis separarea, iar reclamantul a comunicat că nu doreşte să-şi dea acordul pentru utilizarea embrionilor. Clauzele complexe ale consimţământului şi ale transferului au fost analizate în contextul dreptului la viaţă privată, art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi a urgenţei procedurale, în lumina art. 997 alin. (1) Cod proc. civ.
În speţa Evans c. Regatului Unit, Curtea a analizat situaţia embrionilor într‑un context similar de conflict între foştii parteneri. Curtea a subliniat dilemele etice, a analizat marja de apreciere a statului în reglementarea consimţământului şi a indicat că revocarea consimţământului poate avea semnificaţii foarte grave pentru dreptul la viaţa privată şi pentru opţiunea de a naşte sau nu un copil genetic legat de fiecare parte. De asemenea, în cazul Parillo c. Italia, Curtea a analizat dreptul la autodeterminare în contextul donaţiei embrionilor în scopul cercetării ştiinţifice, concluzionând că alegerea de a dona embrionii pentru cercetare poate să nu facă parte din nucleul drepturilor protejate de art. 8 din Convenţie.
Ghidul european indică că embrionii congelați pot reprezenta „o parte constitutivă” a patrimoniului genetic și a identității biologice, dar nu sunt considerați ca „persoane” sau „bunuri” în sens strict. Astfel, problema este una de reglementare și de echilibru între interesele părților, în cadrul dreptului la viață privată, dreptului la familie şi interesului superioară al copilului. În această dispută, art. 8 UE oferă statelor spaţiu de apreciere pentru a reglementa convenţiunile, consimțământul și filiaţia.
Aspecte comparative și premisele juridice în România și în străinătate
În România, Legea nr. 4/2011 (Codul civil) privind reproducerea umană asistată medical cu terţ donator prevede reglementări generale, însă până în prezent nu a fost adoptată o lege specială dedicată integral acestui domeniu. Art. 447 C. civ. prevede că regimul reproducerii umane asistate medical cu terţ donator va face obiectul unei legi speciale, însă această lege nu a fost încă adoptată, fapt ce induce o lacună normativă în raportarea situaţiilor de divorţ/separare şi a consimţământului ulterior. În practică, instanţele trebuie să analizeze situaţiile în baza unui cadru variabil, cu marja de apreciere, şi să ia în considerare dreptul la viaţă privată, protecţia demnităţii, dreptul copiilor la filiaţie, precum şi interesele tuturor părţilor implicate.
În cazul Knecht c. României (hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau similar), embriogeneza poate ridica o problemă de proprietate asupra embrionilor, însă instanţele române au în vedere diferenţierea dintre „posesie” şi „proprietate” în cadrul depozitării embrionilor. Selecţia între „părinţii de intenţie” şi „mama purtătoare” poate fi tratată ca o problemă de filiaţie, cu referinţe la art. 411-420 C. civ. și la regimul de filiaţie bazat pe originea genetică versus naşterea empatică.
Statutul embrionilor: lecţii din jurisprudenţă europeană
CEDO a subliniat că embrionii nu intră în sfera art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia referitoare la protecţia proprietăţii, deoarece nu pot fi reduceți la bunuri; totuși, Curtea a arătat că embrionii reprezintă o parte constitutivă a patrimoniului genetic al celui care a consimțit la crearea embrionilor. Aceasta indică necesitatea unei reglementări clare la nivel naţional în ceea ce priveşte puterea statului de a stabili reguli despre consimțământ, iar deciziile curţilor naţionale trebuie să echilibreze interesul părţilor, protejarea demnităţii umane şi dreptul la autodeterminare.
În practică, distincția între „părinte biologic” și „părinte intențional” poate genera situații în care filiaţia civilă și recunoașterea legală a parentalității sunt complexe. În cazul în care consimțământul nu poate fi revocat, acesta poate fi totuși supus limitărilor sau clarificărilor în cadrul procedurilor judiciare, în funcție de circumstanțe (de ex., separarea, decesul, demența, interdicția judecătorească).
Perspective etice, juridice și cele ale practicii medicale
Tehnicile de reproducere asistată și comercializarea embrionilor au generat teme precum autonomia corporală, dreptul la autonomie, demnitatea umană, dar și riscul de exploatare sau de comercializare excesivă. Textul discută importanța contractării între cupluri și clinici, precum și necesitatea clarificării opțiunilor în cazul divorțului: păstrarea crioconservării, implantarea embrionilor, donarea către alt cuplu sau eliminarea embrionilor. De asemenea, se subliniază importanța informării clare a părinților în legătură cu termenul de depozitare, opțiunile disponibile în caz de deces sau divorț și modul în care se poate evita fraudele, cum ar fi semnăturile contrafăcute sau altele similare.
Un alt aspect se referă la situațiile în care embrionii pot deveni subiect de conflict în spatele scenei medicale, iar intervențiile juridice pot fi necesare pentru a proteja drepturile părților, cu un accent pe protecția interesului superior al copilului. În practică, soluțiile variază în funcție de circumstanțe, iar preeminența interesului superior al copilului poate dicta rezultatul procedurilor, la nivel național sau european.
Încadrarea embrionilor în reglementările naționale și internaționale
1) Embrionii congelați pot fi considerați o „parte constitutivă” a patrimoniului genetic, iar nu o persoană sau un bun în sensul strict, potrivit Curții Europene. Însă, acest status poate diferi în funcție de jurisprudența națională și de reglementările în vigoare ale fiecărui stat. 2) În circumstanțe de divorț sau separare, instanțele pot decide între diferitele opțiuni ale părților, ținând cont de consimțământ, de protecția drepturilor individuale și de interesul copilului. 3) În România rămâne necesară o reglementare expresă pentru a clarifica aspectele privind statutul embrionilor, drepturile părinților de intenție, drepturile mamei purtătoare și cele ale donatorilor, pentru a evita lacunele legale și riscurile de flotări în instanțe.
Întrebări frecvente și răspunsuri sintetic
- Ce se întâmplă cu embrionii crioconservați în caz de separare? În absența unui acord, embrionii rămân de regulă crioconservați la centrul de PMA; Legea italiană interzice distrugerea embrionilor, iar opțiunile includ păstrarea, utilizarea de către unul dintre parteneri în anumite condiții sau donarea în scopuri limitate, cu condiții stricte de reglementare.
- Pot utiliza embrionii fără consimțământul fostului partener? În practică, acordul ambelor părți este solicitat la implantare; dacă unul dintre parteneri se opune, decizia poate implica o intervenție judiciară și poate depinde de echilibrul drepturilor în joc.
- Cine plătește pentru crioconservare după divorț? Cheltuielile sunt, în principiu, asumate în mod solidar de cuplu în baza contractului cu centrul medical; repartizarea poate fi negociată în timpul separării.
- Este posibilă donarea embrionilor în caz de neutilizare? În Italia, donarea pentru cercetare este strict reglementată și, în general, invalidată pentru cuplurile inițiale; donarea către alte cupluri este limitată, ceea ce generează blocaje etice și juridice.
Concluzie succintă a discuțiilor
Statutul juridic al embrionilor în caz de divorț rămâne subiect de dezbatere și de reglementare. Jurisprudența europeană oferă cadre pentru înțelegerea echilibrului între dreptul la viață privată, autodeterminare și interesul superior al copilului, însă reglementările naționale trebuie să stabilească clar statutul embrionilor, opțiunile părților și procedurile în caz de conflict. Accesul la consiliere practică, predictibilitatea deciziilor judecătorești și o reglementare clară pot reduce incertitudinea juridică și pot proteja drepturile tuturor părților implicate, inclusiv viitorul copil.
tags: #ce #se #intampla #cu #embrioni #sotilor
Postări populare:
- Exemple de caiete de sarcini pentru modernizarea grupurilor sanitare
- Reguli esențiale privind sarcina de remorcare pe cârlig pentru rulotiști
- Traducerea potrivită a lui "baby" în engleză în funcție de contextul copilului
- ghid complet pentru alegerea scutecelor pentru adulți
- Spitalul Clinic Filantropia Craiova: istoric și servicii medicale detaliate