Legea românească stabilește un set complex de drepturi și măsuri de protecție pentru copil, cu observații speciale asupra momentului nașterii, a condițiilor de acordare a alocațiilor și a drepturilor puse în poi de „copil conceput”. În acest articol, extragem din draft principalele idei despre finanțarea copiilor, dreptul la identitate, protecția împotriva abandonului și problema aplicării în practică a drepturilor copiilor în contextul românesc.
Dreptul la alocația de stat pentru copii și condițiile plății
Dreptul la alocatia de stat pentru copii se stabilizește începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoarei depuneri a cererii.
În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocației poate fi făcută și pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
Dreptul la alocația de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare.
În cazul achitării drepturilor prin mandat poștal, plata se suspendă dacă timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a încasat alocația; reluarea plății, inclusiv a eventualelor sume restante, se face pe baza unei cereri scrise întocmite de reprezentantul legal, înregistrate la direcția teritorială.
Stimulente și condiții de acordare în primii ani
Stimulentul financiar pentru nou-născuți, în cuantum de 2.500 lei net per nou-născut, este acordat pentru a sprijini părinții în primele etape de îngrijire a copilului. De asemenea, termenul de acordare/plată poate fi de regulă de 12 luni de la momentul aprobării dosarului, însă documentele cerute pot varia în funcție de cadrul administrativ local.
Declarația de consimțământ completată de părintelui în contul căruia nu se virează sau nu încasează stimulentul în numerar poate apărea ca excepție în anumite situații teritoriale (ex.: sectoarele 1, 2, 3, 5 și 6 unde DGASMB poate impune condiții speciale).
Perspectiva juridică asupra drepturilor copilului conceput
Articolul 36 din noul Cod civil tratează drepturile copilului conceput: drepturi subiective patrimoniale și nepatrimoniale, cu condițiile unei „condiții suspensive” de naștere viu, iar în viața cotidiană copilul conceput este tratat ca născut ori de câte ori se discută despre drepturile sale.
Concepția conform căreia copilul conceput are drepturi încă din momentul concepției este prezentă în legislația română, iar capacitatea de folosință anticipată permite drepturi ce intră în vigoare doar dacă nașterea este viabilă. În cazul tehnicilor de reproducere asistată, embrionul creat în laborator poate avea statul juridic relevant într-o perspectivă de drept al copilului, deși nu există încă naștere.
Ce înseamnă drepturi pentru copilul conceput
- Drepturi patrimoniale: dreptul la moștenire, dreptul de proprietate asupra unor bunuri.
- Drepturi nepatrimoniale: drepturi la demnitate, integritate fizică și psihică, identitate și dezvoltare.
Condiții și protecția identității copilului
Articolele privind identitatea copilului se regăsesc în legislația privind protecția copiilor: dreptul la stabilirea și păstrarea identității, obligația instituțiilor de a recupera identitatea în caz de lipsă a actelor, și demersuri administrative pentru stabilirea numelui și naționalității copilului.
Procedurile prevăd ca, în situația copilului părăsit sau a nașterii în afara unităților sanitare, să se investigheze și să se finalizeze înregistrarea nașterii, cu măsurile necesare pentru a asigura stabilitatea identității copilului, în concordanță cu Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Condiția „nașterea viu” și efectele asupra drepturilor
Principiul infans conceptus pro nato habetur - copilul conceput este tratat ca născut ori de câte ori de face vorba despre drepturile sale - este recunoscut în lege. Cu toate acestea, efectele juridice ale drepturilor copilului conceput pot fi suspendate dacă nu are loc nașterea viu.
Relația dintre drepturi și obligații
Drepturile copilului conceput pot genera rapoarte juridice, în care drepturile și obligațiile devin interdependent, în special în ceea ce privește întreținerea copiilor din sarcina părinților.
În situația nașterii, celelalte drepturi, cum ar fi dreptul la educație, protecție și îngrijire, intră în vigoare în mod normal, iar îngrijirea copilului și supravegherea acestuia pot implica intervenția autorităților locale și naționale pentru a asigura protecția și bunăstarea copilului.
Condiții practice de aplicare a drepturilor copiilor în România
Conținutul legislativ arată că: drepturile copilului necesită colaborare între familie, comunitate și autorități pentru a fi implementate eficient. Violența, abandonul și neglijarea sunt contrare interesului superior al copilului, iar planurile de intervenție și protecție pot implica instituții de asistență socială, familii adoptive sau tutelă, în funcție de situație.
Importanța educației și a protecției sociale
Se subliniază necesitatea ca toate părțile implicate să coopereze pentru asigurarea drepturilor elevilor: educație, protecție, odihnă, și un nivel de trai care să susțină dezvoltarea completă a copiilor. În realitatea română, există provocări semnificative în accesul la educație și în scăderea ratei prezenței la școală în rândul copiilor din mediul rural, lucru evidențiat de datele despre abandonul școlar și decalajele între urban și rural.
16. Drepturile copilului #TalkforYouth
Rolul comunității și al statului
Pentru îndeplinirea drepturilor copiilor, este esențială implicarea comunității, a autorităților locale, a directoratelor de asistență socială și a educatorilor. Convenția ONU privind drepturile copilului, ratificată de România, stabilește 42 de drepturi fundamentale, iar implementarea lor necesită eforturi continue pentru a reduce decalajele existente între lege și realitate.
Factori-cheie pentru o implementare eficientă
- Identificarea vulnerabilităților copiilor din comunități afectate de migrație parentală și sărăcie.
- Asigurarea accesului la educație, sănătate și protecție socială prin programe dedicate, inclusiv programe de masă și centre comunitare.
- Colaborarea între familii, ONG-uri și autorități pentru monitorizarea respectării drepturilor și intervenția în cazuri de abuz sau neglijare.
tags: #ce #spune #legea #in #cazul #unui