Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice. Caietul de sarcini trebuie să precizeze şi instituţiile competente de la care prestatorii pot obţine informaţii privind reglementările obligatorii referitoare la protecţia muncii, la prevenirea şi stingerea incendiilor şi la protecţia mediului, care trebuie respectate pe parcursul îndeplinirii contractului respectiv şi care sunt în vigoare la nivel naţional sau, în mod special, în regiunea ori în localitatea în care se execută lucrările sau se prestează serviciile. Acesta fragment din Ordinul nr. fie, dacă nu există reglementări tehnice în sensul celor prevăzute la lit.
În cazul în care criteriul de evaluare a ofertelor este „preţul cel mai scăzut”, Caietul de sarcini trebuie să precizeze, în mod expres, faptul că cerinţele impuse vor fi considerate ca fiind minimale. În cazul atribuirii contractelor de proiectare a lucrărilor de construcţii Caietul de sarcini va avea la bază, de regulă, studiul de prefezabilitate, aprobat conform prevederilor legale. Caietul de sarcini se va concretiza într-o temă de proiectare care cuprinde elementele caracteristice ale lucrării care urmează să fie executată.
- Elemente generale despre planuri, planşele şi breviarele: planşele, breviarele de calcul şi caietele de sarcini sunt complementare. Să prevadă măsurile şi acţiunile de demontare, de demolare (inclusiv reintegrarea în mediul natural al deşeurilor), după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea). Acest capitol poate cuprinde toate elementele necesare în vederea cuantificării valorice şi a duratei de execuţie a lucrărilor.
- Vizarea detaliată a obiectelor: pentru fiecare obiect subteran sau suprateran se recomandă să aibă un număr sau cod şi o denumire proprii, iar planşele să fie organizate într-un volum propriu, independent pentru fiecare obiect. Acestea includ planşe principale privind arhitectura, cote, dimensiuni, toleranţe, şi schemele tehnologice ale fluxului tehnologic.
- Elemente tehnice: listele cu dotări, inclusiv parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora, precum şi date despre proprietăţi fizice, chimice, de aspct, de calitate, toleranţe, probe, teste etc. Acest capitol asigură toate elementele necesare pentru cuantificarea valorică şi a duratei de execuţie a lucrărilor.
Înainte de inițierea oricărei proceduri de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să elaboreze o documentație în care va include toate informațiile privind regulile care vor guverna competiția ce urmează a avea loc. Legislația națională (în consens cu prevederile Directivelor UE) nu obligă autoritățile contractante ca acestea să impună operatorilor economici îndeplinirea unor cerințe minime de calificare, cu excepția situației de la art. 180 din OUG 34/2006. Logica introducerii cerinţelor minime de calificare este de a diminua, pe cât posibil, riscul de neîndeplinire a contractului de către un operator economic care nu are de fapt capacitatea de duce la bun sfârşit o astfel de sarcină.
Criteriile de calificare funcționează pe sistemul unor filtre de tip trece/nu trece. Dacă operatorul economic a îndeplinit condiția impusă înseamnă că el este, în principiu, capabil să execute contractul. În acest caz funcționează un sistem de tip clasament. În funcție de potențialul tehnic și financiar care reiese din documentele prezentate, operatorilor economici li se acordă un punctaj care reflectă posibilitatea concretă a fiecăruia dintre ei de a îndeplini contractul și de a rezolva eventualele dificultăți legate de îndeplinirea acestuia. Punctajele se acordă pe baza unor reguli clar stabilite încă de la început în documentația de atribuire. Procesul de selecție/preselecție nu este posibil în cazul unor proceduri cum ar fi licitația deschisă sau cererea de oferte.
a) Primul tip de eroare are un aspect formal, dar induce probleme de fond pe parcursul evaluării ofertelor. Se face adesea o confuzie între cerința de calificare solicitată și modalitatea concretă prin care se poate proba acest fapt (exemplu: certificate fiscale). Pe fond, scopul impunerii unui astfel de criteriu este acela de a diminua riscul intrării în competiție a unui operator economic cu datorii la stat. O situație similară apare în cazul cerinței de îndeplinire a unor standarde de asigurare a calității, precum certificatul ISO 9001. Certificatul ISO este o formă de a demonstra că standardul de calitate trebuie îndeplinit, nu o garanție în sine.
b) Al doilea tip de eroare este legat direct de principiul proporționalității. Articolul 8 din HG 925/2006 impune să nu se restricționeze participarea prin cerințe minime care nu au relevanță pentru natura contractului sau sunt disproporționate. Problematica criteriilor de calificare poate distorsiona competiția. Se pot impune limite la nivelul cerințelor, cum ar fi o limită a experienței similare sau a valorii echipamentelor, pentru a preveni introducerea în competiție a ofertanților necorespunzători, dar fără a încălca principiul proporționalității.
Caietul de sarcini este acea parte din documentația de atribuire pe baza căreia operatorii își elaborează propunerea tehnică. Descrierea a ce urmează să fie achiziționat trebuie să fie clară, coerentă și cât mai obiectivă. Principalul risc în elaborarea caietului de sarcini este direcționarea cerințelor tehnologice către un anumit tip de produs sau către anumiți operatori economici, fie voluntar, fie involuntar. De exemplu, impunerea unor dimensiuni sau caracteristici care nu au relevanță reală pentru achizitor reprezintă o formă de unicitate a unui anumit produs, iar accentul excesiv pe modul de desfășurare a activității poate limita concurența în favoarea anumitor furnizori.
În cazul contractelor de servicii, este esențial ca autoritatea contractantă să definească clar rezultatul dorit (de exemplu, intervenția în maxim o oră), în timp ce modalitatea de atingere a acestui rezultat poate fi lăsată la latitudinea ofertantului, cu excepția cazului în care se impun condiții excesive care restricționează concurența.
Abordare simplă a sintaxei cerințelor (EARS) - Noțiuni de bază
Un caiet de sarcini bine scris trebuie să prevadă, de asemenea, măsuri de demontare și gestionare a deșeurilor după perioada de viață a contractului, precum și specificații despre planurile, schemele tehnologice și dotările necesare pentru fiecare obiect de construcție sau serviciu. Planșele principale includ arhitectura, exacte cote, toleranțe și detalii despre fluxul tehnologic, precum și parametrii, performanțele și caracteristicile utilajelor.
Caietul de sarcini este complementarul principal al Documentației de atribuire, iar obiectivul său este să asigure o ofertă clară, obiectivă și realistă, eliminând riscul ca rezultatul să nu corespundă nevoilor autorității contractante sau să permită favorizarea anumitor operatori economici.
tags: #cerintele #minime #din #caietul #de #sarcini
Postări populare:
- Pediatrie la Centrul Medical: grijă completă pentru copii până la 18 ani
- Ghid de pregătire pentru chiuretajul uterin cu anestezie la Regina Maria
- Cum influențează uleiul de luminița nopții hormonii și echilibrul pielii
- experiența clinică și competențele dr. Florina Rad
- cum funcționează supapa de siguranță la cănile pentru copii