În cadrul studiului analizat, s-a arătat că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi lăsată la voința discreționară a părților, ci trebuie să se circumscrie rigorilor procedurale în privința formularii unei cereri în fața instanței.
În primă instanță, partea trebuie să solicite în mod conform cheltuielile de judecată, respectiv prin cererea introductivă, întâmpinare, intervenție etc. Dacă nu a făcut-o, de regulă, nu le va mai putea pretinde în cadrul respectivului litigiu. Dacă a făcut-o, dar renunță apoi la solicitarea lor în cadrul litigiului inițial, dorind să le pretindă pe cale separată, va fi condiționată de acordul adversarului.
Astfel, articolul 453 alin. (1) C.proc.civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, ceea ce reflectă principiul disponibilității și necesitatea ca dovada existenței și întinderii acestora să fie făcută anterior închiderii dezbaterilor în fond.
Pentru reclamant, solicitarea are natura unei cereri accesorii, iar pentru pârât, poate avea natura unei cereri incidentale - în special dacă este formulat pe cale reconvențională ori ca răspuns la cererea principală. Calificarea cererii trebuie să răspundă exigențelor art. 209 alin. (1) și (3) C.proc.civ., iar cererea reconvențională a pârâtului este strâns legată de cererea de chemare în judecată a reclamantului.
În practică, discutarea chestiunilor privind cheltuielile de judecată se poate face în cadrul cererilor inițiale sau, în funcție de circumstanțe, pe calea reconvențională sau pe calea cererii de chemare în judecată însoțită de pretenții მატ relevante.
Taxa de timbru judiciar, precum și onorariile avocaților, experților și specialiștilor, reprezintă componente esențiale ale cheltuielilor de judecată, iar regimul lor poate fi ajustat de instanță dacă se demonstrează disproporția în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, sau cu activitatea desfășurată.
Art. 451 alin. (2) C.proc.civ. permite instanței să reducă, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei; efectul reducerii asupra raporturilor avocat-client este însă neaplicabil în sensul de a modifica acordul încheiat între părți.
Dispozițiile art. 452-453 C.proc.civ. stabilesc condițiile de probă a cheltuielilor (dovada existenței și întinderii), termenul limită fiind data închiderii dezbaterilor asupra fondului. În cazul în care dovezile sunt depuse ulterior, instanța poate ignora cererea.
Dacă cererea este admisă numai în parte, art. 453 alin. (2) conferă judecătorilor competența de a stabili proporția de plată a cheltuielilor și, dacă este cazul, de a dispune compensarea acestora. În situația în care cheltuielile sunt solicitate pe cale separată, decizia poate depinde de acordul expres sau tacit al părții adverse.
Calificarea cererilor privind cheltuielile de judecată
Pentru reclamant, solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată are natura unei cereri accesorii conform art. 30 alin. (1), în timp ce pentru pârât aceasta poate avea natura unei cereri incidente sau reconvenționale, conform art. 209 alin. (1) și (3) C.proc.civ.
Cererea reconvențională a pârâtului, în sensul acordării de cheltuieli, trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, iar calificarea rămâne valabilă în contextul taxei de timbru aferent acestei cereri.
Renunțarea la judecată poate avea efecte asupra cererii de cheltuieli, iar în caz de renunțare în cadrul primului termen de judecată, acordul advers poate condiționa acceptarea solicitării de cheltuieli pe cale separată.
Solicitarea cheltuielilor în fazele procesului și calea de atac
În situația în care au fost solicitate cheltuielile în primă instanță, partea declarantă a caii de atac poate solicita atât cheltuielile aferente fazei de judecată din primă instanță, cât și cele aferente caii de atac, în baza art. 478 alin. (5) C.proc.civ.
Dacă nu au fost solicitate cheltuieli în primă instanță, o cerere pentru această cheltuială poate deveni o modificare a cererii de chemare în judecată, fiind supus rigorilor art. 204 alin. (2) și (3) C.proc.civ. Când solicitarea este formulată ulterior primului termen de judecată și nu există acordul expres al tuturor părților, instanța poate respinge solicitarea.
Compensarea și responsabilitatea pentru cheltuielile de judecată
Art. 453 alin. (2) C.proc.civ. prevede că, dacă cererea a fost admisă doar în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare parte poate fi obligată la plata cheltuielilor. În caz de admitere parțială, poate exista compensarea cheltuielilor.
Dacă ambele părți au depus cereri privind cheltuielile de judecată, iar ambele căi de atac au fost respinse, instanța poate aplica principiul culpa procesuală și poate impune plata unor cheltuieli reciproce, iar în cazul în care doar una dintre căi a fost câștigată, echilibrul răspunderii este analizat separat.
În literatura juridică, se subliniază că efectul cheltuielilor este accesoriu față de hotărârea principală, însă cererile pe cale separată pot fi tratate ca sumă cu caracter distinct și sunt supuse taxei judiciare de timbru, dacă recurgerea la această cale este admisă de lege.
Criterii și limite pentru reducerea cheltuielilor
Instanța poate reduce onorariile avocatului, ale experților și ale specialiștilor atunci când acestea sunt disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată, luând în considerare circumstanțele cauzei. Reducerea nu afectează relațiile dintre avocat și client.
Regula include și posibilitatea reducerii cheltuielilor referitoare la experți judiciari și specialiști, dar nu poate viza taxele de timbru, timbrul judiciar sau cheltuielile pentru martori, conform art. 451 alin. (3) și (4).
Momentele și modalitățile probei cheltuielilor
Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii acestora, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În cazul dovezilor depuse ulterior, instanța poate respinge solicitarea.
Dovezile pot include chitanțe, ordine de plată, facturi și referințe la contractul de asistență juridică sau numărul dosarului, în condițiile legii.
- Cheltuielile de timbru judiciar și timbrul judiciar
- Onorariile avocaților
- Onorariile experților și specialiștilor
- Cheltuielile cu martorii, transportul și cazarea
- Alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului
Cheltuieli de judecată
Situații specifice: mai mulți reclamanți sau pârâți
Dacă există mai mulți reclamanți sau pârâți, ei pot fi obligați să plătească cheltuielile în mod egal, proporțional sau solidar, în funcție de poziția lor în proces sau de natura raportului juridic dintre ei.
În practică, această distribuție poate afecta proporțional răspunderea pentru cheltuielile de judecată întregului grup, iar instanța poate admite parțial cererea fiecărei părți.
tags: #cheltuieli #de #judecata #nu #pot #fi
Postări populare:
- Rămânerea însărcinată după 40 de ani: statistici și adevăruri
- Recenzie: parfumuri Chicco pentru scutece și cum folosim
- Protecția gravidelor cu contract nedeterminat în cadrul legilor muncii românești
- Ovulele Tergynan în perioada post-avort spontan: ce trebuie să știi
- Transformările mamei în săptămâna 27 de sarcină