Petru Chitulea: Ginecolog în Oradea – recenzii, detalii despre cabinet și viziunea asupra medicinei moderne

Ii spunem BUN VENIT domnului conf. dr. Medicul are o vasta experienta în domeniu. Conf. dr. In Medicina se mai adauga o a sasea conditie - sa ai empatie, sa iti pese de pacienti. O regula de care am tinut mereu cont e ca in sala de operatie ai trei prioritati: viata pacientului, sanatatea lui si apoi functia. Deci pe primul loc e viata pacientului. Iar Chirurgia minimi-invaziva e un concept general, a cărui esenta e sa iti atingi scopul terapeutic cu un minim de mijloace si cu un minim de timp. Tot ceea ce nu este absolut necesar intr-o interventie chirurgicala poate fi nociv: daca tai mai mult iese prost; daca cosi mai mult - iar nu e bine; daca operatia dureaza mai mult iar iese prost pentru ca omul nu e facut sa stea nici cu abdomenul deschis si nici sub anestezie generala. Intotdeauna incerc sa fac maximum posibil si, repet, prima prioritate e viata pacientului.

In seara 2 ianuarie 2011 am fost chemat la un caz la o operatie cezariana, la care nu se putea opri hemoragia. Pacienta era in soc hemoragic grav. Am reusit sa rezolv cazul cu o tehnica rar practicata: ligatura arterelor hipogastrice bilaterale, care aduc sange in bazin, in pelvis. Cand ai o hemoragie grava, ultima sansa e ligatura acestor artere, cu care putem controla hemoragia. Atunci am fost cel mai aproape de a-mi pierde pacienta pe masa de operatie. A scapat cu viata, doamna isi creste copilul, a fost un caz limita iar eu in 40 de ani nu am pierdut nicio pacienta in cei 40 de ani de activitate de Ginecologie. Spitalul Pelican este varful sistemului spitalicesc din vestul tarii si ceea ce m-a impresionat aici este atitudinea generalizata a intregului personal medical, de empatie, simpatie, apropiere de pacient. Toata lumea se poarta asa. Stiti, la spitalul de stat unde am lucrat, una din regulile de fier pe care le-am impus ca medic-sef era modul de a vorbi si le spuneam - vorbiti cu pacientele asa cum v-ar place sa vorbeasca cineva cu mama, fiica sau sora dvs. Ei, aceasta atitudine la Spitalul Pelican e generalizata, toata lumea vorbeste frumos, pe orice sectie.

1995 - Curs specializare ”Chirurgie laparascopică” - Hospital H. 1997 - Curst postuniversitar ”Oncologie chirurgicala, probleme practice de tratament a cancerelor genitale” - U.M.F. 1998 - Curs perfectionare ”Imagistica medicala in obstetrica si ginecologie” - Hospital H. 2005 - Curs perfectionare ”Endocrinologie ginecologica si medicina reproductiva” - U.M.F. 2012 - Competenta in ”Histeroscopie Diagnostica si Interventionala” - U.M.F. 2014 - Curs ”Evolutia tehnologica si rolul vitaminelor in sarcina si alaptare” - U.M.F. 2015 - Curs ”Evolutia tehnlogica si rolul vitaminelor in sarcina si alaptare” - U.M.F. Că este unul din cei mai buni ginecologi români o admit până şi confraţii. El însuşi îşi consideră normal succesul: a avut norocul să înveţe de la maeştri, ambiţia de a se perfecţiona mereu şi oroare de mediocritate.

Medicul nu e un funcţionar, exercită o profesie liberală. Cei din spitalele de stat vor pleca într-un ritm şi mai intens, chiar şi cei maturi, care nu aveau până acum această intenţie. Pentru a ajunge medic, înveţi încă din gimnaziu şi liceu, ca să intri la facultate dai examen, după absolvire mai faci 5 ani de rezidenţiat şi alţi 3-5 ani specializare. După 20 ani de şcolire continuă ai 1.300 lei salariu şi evident nu poţi trăi din el, nu poţi cumpăra publicaţii de specialitate şi participa la cursuri de perfecţionare. Dacă va fi mereu "vinovatul de serviciu" al unui sistem care nu-l plăteşte onorabil şi îl mai şi terorizează, medicul va pleca ori în străinătate, ori în spitalele private.

Aş scoate medicii din categoria funcţionarilor şi aş aplica măsurile preconizate de fostul ministru Eugen Nicolăescu, pentru ca medicii să nu mai fie angajaţi cu carte de muncă, ci cu contracte de prestări, să câştige după veniturile aduse spitalului prin munca lor. Să aibă nu salarii, ci onorarii. N-am inventa nimic, sistemul funcţionează în Vest. Spitalul încheie contracte cu medicii buni din zonă, care la rându-le pot colabora cu două-trei spitale. Când ajunge la specialist şi acesta decide că trebuie operat, îi prezintă alternativele şi-l întreabă unde vrea să fie tratat. Pacientul alege, iar la externare medicul îşi primeşte onorariul, din care plăteşte analizele şi cazarea pacientului, chiria pentru infrastructura spitalului şi echipa cu care a lucrat. Ce rămâne e câştigul lui. Cu cât este mai eficient, cu atât devine mai mare şi câştigul lui, dar şi al pacientului. Aşa s-ar rezolva şi problemele de disciplină, şi cele de ierarhizare. Acum, un medic poate să nu facă nimic în spital şi e plătit ca unul care operează din greu.

Deşi în sănătate se fac investiţii tot mai mari, par a nu se reflecta în rezultate. Da. Vă explic de ce. Dacă renovezi o casă, trebuie să începi de la fundaţie, nu să pui turnuleţe pe acoperiş. Reforma trebuie pornită de la bază, cu investiţii în medicina primară, în generalişti competenţi, apoi continuată în confortul spitalelor, pentru că degeaba ai robot şi heliport dacă nu ai pansament. Sigur, dorinţa medicilor de a avea cele mai moderne tehnologii este de înţeles, dar nu e logică, pentru că ele trebuie aşezate pe o bază solidă. Spitalele suferă şi pentru că CAS decontează doar cazurile prevăzute în contract, numeric mai puţine decât cele realmente rezolvate. Contractul CAS-spital e o aberaţie, nu ai cum să prevezi numărul pacienţilor. Spitalul nostru tratează lunar 3.500 pacienţi, dar CAS ne decontează 2.500. La noi asiguratul crede că e acoperit pentru orice afecţiune şi ajunge la medic abia când aceasta se agravează. Când ai o maşină în garanţie îi faci revizia regulat. Dacă eşti controlat periodic, bolile pot fi descoperite la timp şi tratate economicos. În ce priveşte iluzia că asiguraţii sunt acoperiţi pentru orice, aici e ca diferenţa între RCA, Casco şi Full-Casco. Cetăţenii trebuie să ştie că CAS nu acoperă, de fapt, orice. La noi pacientul e asigurat de la răceală până la transplant, dar adesea nu primeşte nici aspirină.

Ştim care sunt bolile sistemului. E onest ca un medic "de stat" să lucreze şi în privat? În timpul liber, un medic poate sta acasă, să bea bere, să pescuiască, să joace cărţi. Dacă mai lucrează, câştigă şi el, şi pacientul. Cu cât munceşte mai mult, cu atât devine mai bun. Apoi, dacă pacientul merge pe banii lui la privat, degrevează policlinica de stat, îi face economie. Cel mai adesea nu e dus din spitalul public în cabinetul privat, ci invers. Majoritatea pacientelor mele vin la cabinetul privat şi, dacă trebuie operate, le duc la spitalul de stat sau la unul privat, după cum aleg, cu diagnosticul gata pus, ceea ce scurtează timpul de internare şi de tratare. Toate astea au efecte benefice, nu negative. - Sistemul sanitar nu există fără cel de învăţământ medical, iar dvs sunteţi şi profesor. Au viitorii medici de la cine învăţa? - Eu zic că sunt cinci criterii pentru a depăşi mediocritatea: să fii inteligent şi harnic, să exersezi mult, să ai talent şi un maestru bun. Eu am fost norocos, am avut profesori excepţionali în facultate şi mentori foarte buni după. Ce le transmit, ca atare, studenţilor şi rezidenţilor? Încerc să-i fac să gândească, le spun că instrumentul cel mai important e creierul, că medicina e logică. Tot ce se întâmplă cu omul are logică, treaba medicului e s-o înţeleagă. Nu în ultimul rând, le spun să aibă empatie. Un mare profesor urmărea reacţiile studenţilor la prima disecţie şi-i remarca pe unii impresionaţi, pe alţii bravând. Pe ăştia îi ţinea minte şi îi pica la examene, convins că nu vor fi medici buni.

Participaţi la o mulţime de congrese ştiinţifice europene şi mondiale. Acum câţiva ani, chiar la un congres, un profesor celebru a prezentat o lucrare, intitulată "Este internetul o sursă de informaţie pentru medici?". Concluzia? Nu. Pe internet e inflaţie de informaţii, cauţi "cancer de col uterin" şi apar 2,5 milioane articole. Dar e necontrolată, poţi găsi valoare, dar şi prostii monumentale. În schimb, la congrese afli noutăţi verificate, informaţie de valoare concentrată, pui întrebări... Ţii pasul cu noutăţile, iar eu vreau s-o fac la nivel de top.

Asta e o chestiune socio-politică. Eu cred că unicul factor care influenţează dorinţa de a face copii nu e nivelul de trai, dovadă fiind că natalitatea e mai mare în Americă Latină decât în Europa, ci speranţa. Gândiţi-vă la boom-ul demografic de după al doilea război: a fost determinat de speranţa păcii. În România, dacă studiaţi statisticile, veţi observa o legătură a natalităţii cu alegerile. La un an după alegerea unui preşedinte care creează speranţă se nasc mai mulţi copii, de pildă în 1997 şi 2005. După ce câştigă partidele susţinute de pensionari se nasc mai puţini, ca în 1993 şi 2001.

Principial sunt pentru naşterea naturală: natura e mai deşteaptă decât doctorii! Dar când natura greşeşte e indicată cezariana. Sigur, sunt controverse privind creşterea procentajului de cezariene, dar cauzele sunt obiective. La un congres un profesor întreba dacă nu mai ştiu femeile să nască ori dacă s-a schimbat reproducerea umană. Eu am spus că da, s-a schimbat profund. Acum 50 de ani femeile se măritau la 17-18 ani, nu exista contracepţie şi până la 30 de ani făceau 5-6 copii, din care supravieţuiau 3-4. Moartea la naştere era considerată normală. În anii ’60 a apărut pilula contraceptivă şi s-a declanşat revoluţia sexuală, care a emancipat femeile. Au început să facă copii la 30, chiar 40 de ani, după ce îşi asigură o carieră, casă, maşină. Problema e că, deşi la această vârstă femeia e încă tânără social, pentru naştere e bătrână. Or, când corpul nu mai funcţionează la parametri ideali, intervenim prin cezariană pentru a ajuta şi gravida, şi fătul. Înainte, moartea ori handicapul la naştere erau riscuri acceptate. Acum, când pot fi eliminate, asemenea riscuri sunt inacceptabile. Nu mai spun că după o fertilizare in vitro, după ce femeia s-a chinuit şi a cheltuit mult ca să rămână gravidă, nu poţi risca o sarcină aşa preţioasă doar ca să reduci cezarienele, să raportezi economii. Mai bine o cezariană în plus decât un copil cu handicap în plus. Ultimul argument e opţiunea femeii înseşi.

După ce în comunism au fost interzise, am ajuns campioni la avorturi. Principial sunt împotrivă. E cea mai proastă metodă de planificare familială, este eşecul contraconcepţiei. Dar mai rău ca avortul este interzicerea lui. La ce a dus interdicţia?

Aţi cunoscut şefi de spitale înainte şi după 1989. Înainte de ’89 sănătatea era condusă în Bihor de şeful Direcţiei Sanitare, celebrul Popa Ionică. Un fel de Dumnezeu, pentru că Direcţia făcea investiţiile, plătea salariile, promova şi sancţiona medici, deci controla totul. Popa Ionică s-a menţinut 30 de ani în funcţie pentru că a promovat directori de spitale doar profesionişti. În ciuda contraselecţiei specifice epocii, l-am auzit spunând: "Tovarăşi, nu-l putem pune director pe cutare, nu putem face de râs Partidul". Acum avem manageri numiţi politic.

Dar ce pregătire e preferabil să aibă managerii: medici, jurişti, economişti? În nicio ţară civilizată spitalele nu sunt administrate de medici, ci de manageri profesionişti. La noi aproape toţi sunt medici, deşi locul lor e în cabinet şi în sala de operaţie. Fac un curs scurt şi gata: sunt manageri! În Franţa mă miram că directorii nu sunt medici, iar un profesor m-a lămurit: "Dacă un medic e bun, îşi face meseria.

Spitalele din Oradea cum stau din acest punct de vedere? Care sunt beneficiile trecerii spitalelor din subordinea Ministerului Sănătăţii în cea a Primăriei? Eu am susţinut-o pentru că scurtează şi circuitul informaţional, şi cel decizional. Una e să soliciţi ceva Ministerului, care nici nu-ţi răspunde pentru că ministrul, numit fiind, nu are niciun interes, şi alta autorităţilor locale care, fiind alese, sunt interesate ca treaba să meargă bine.

Aspecte despre carieră, educație și viziune asupra medicinei moderne

De-a lungul carierei, conf. dr. Petru Chitulea a subliniat importanța empatiei, a continua perfecționare și a învățării constante. Participaţi la o mulţime de congrese ştiinţifice europene şi mondiale. Astfel, în lumea medicală, schimbul de cunoștințe verificabile contribuie la menținerea unui nivel înalt al practicăii. Într-un context în care informația online poate fi contradictorie, conferințele aduc rețete validate și întrebări pertinente pentru evoluția personală și a pacienților.

Un algoritm etic în muncă îl reprezintă prioritatea: în sala de operație, viața pacientului este pe primul loc, apoi sănătatea lui și în final funcția. Această regulă practicată de medic are ca scop final bunăstarea pacientului, iar în cazuri limită precum hemoragii severe se poate recurge la tehnici speciale pentru salvare. Recomandările despre evoluția tehnologică și rolul vitaminelor în sarcină reflectă o preocupare pentru securitatea și bunăstarea mamei și a copilului, echilibrând inovațiile cu nevoile reale ale pacientelor.

Perspective asupra sistemului sanitar și rolul educației medicale

Se subliniază faptul că sistemul sanitar nu poate exista fără educația medicală, iar profesorii au rol esențial în formarea viitorilor medici. Se vorbește despre cinci criterii pentru a depăși mediocritatea: inteligență, hărnicie, exersare, talent și un maestru bun. Empatia este o componentă crucială în formarea medicilor, iar creierul este prezentat ca instrumentul cel mai important în medicină, deoarece totul are o logică în cadrul actului medical.

Ideea reformelor medicale din România propune trecerea salariilor pe baza performanței și onorariilor, nu a unor salarii fixe, pentru a recompensa dedicația și eficiența. În plus, este discutată necesitatea separării clară dintre rolurile de medic în cabinet, în spital și în mediul privat, pentru a optimiza fluxurile de pacient, resursele și rezultatele clinice. În prezent, se vede o împărțire între sectorul public și privat, iar colaborarea între acestea poate aduce beneficii reale, precum scurtarea timpilor de internare și tratamentului.

În final, opinia este că nașterea naturală rămâne ideală, însă cezarianele se justifică în circumstanțe obiective pentru protecția mamei și a copilului, mai ales în contextul schimbărilor sociale. Opinia personală în ceea ce privește politica familială scoate în evidență faptul că deciziile despre naștere sunt complexe, implicând opțiuni, siguranță și responsabilitate pentru fiecare familie.

tags: #chitulea #petru #ginecolog #oradea

Postări populare:

• Împreună cu ginecologul: înțelegerea partenerului în căsnicie
• Ghidul medicamental pentru sarcină: ce e permis
• De ce nu ar trebui să stai cu piciorul peste picior în sarcină și cum să remediezi această poziție
• La vârsta de 12 luni: achiziții și recomandări pentru părinți
• Bowen pentru fertilitate: cum poate ajuta