Durerea resimțită din cauza rinichilor nu este un simptom pe care îl putem ignora. Aceasta se manifestă destul de brusc și violent, fiind greu de gestionat în cazul unei crize. Colica renală este o durere severă cauzată de un calcul (piatră) care blochează fluxul de urină în tractul urinar. Calculul se poate localiza oriunde pe traseul dintre rinichi și vezică. Durerile în colica renală sunt principalul simptom al pietrelor la rinichi.
Crizele de colică renală prezintă debut brusc, intens, portând în spectru dureri ce pot iradia în inghinal sau abdomen. Durata unui episod poate varia de la câteva minute la câteva ore, iar în unele situații durerea apare în valuri. Pentru a evita recurența crizelor, este esențială hidratarea adecvată și adoptarea unei diete sănătoase cu limitarea alimentelor bogate în oxalați, cum ar fi spanacul și ciocolata neagră.
Simptomele colicii renale
- Durere intensă în zona lombară, cu posibilă iradiere spre flanc, abdomen inferior sau organele genitale externe;
- Nevoia imperioasă de a urina, disurie sau urinare frecventă;
- Hematurie (sânge în urină) ușoară sau vizibilă;
- Senzații de greață, vărsături, meteorism;
- Greutate a durerii în funcție de dimensiunea și poziția pietrei;
- Posibile semne de deshidratare sau transpirații excesive în timpul crizei.
Durata și evoluția colicii renale
- Durata crizei poate fi de la 20-60 de minute pentru un episod, până la 3-6 ore sau mai mult în situații cu pietre mai mari sau turbulențe în fluxul urinar;
- Colica renală poate recidiva în aceeași zi dacă piatra nu este eliminată;
- Crizele pot urma într-un pattern de valuri, cu perioade de calm relativ între episoadele dureroase;
- Crizele în sarcină necesită atenție specială, deoarece tratamentul trebuie să fie sigur atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Cauzele colicii nefretice
Principala cauză este nefrolitiaza, adică formarea pietrelor renale sau ureterale. Calculii pot migra din rinichi spre ureter, blocând fluxul de urină și provocând durerea tipică. Alte situații care pot determina colică renală includ obstructia ureterală, trombi, cancer renal, hidronefroză sau malformații congenitale care distende bazinetul.
Calculii renali sunt compuși în principal din cristale de oxalat de calciu (aproximativ 85%), acid uric (10%), sau cistină (2%). Infecțiile urinare pot genera calculi din fosfat amoniaco-magnezian, cunoscuți ca struvit, reprezentând aproximativ 3% din cazuri. Oxalații, sodiul, calciul, acidul uric, citratul și alți nutrienți din urină joacă un rol în compoziția și formarea pietrelor.
Diagnosticul colicii renale
Diagnosticul este stabilit de urolog prin anamneză, examen clinic și investigații paraclinice. Examinarea sumară a urinei (spot sau pe 24 de ore) poate evidenția mucus, săruri, leucocite sau hematii. Investigațiile imagistice includ tomografia computerizată fără contrast (gold standard) pentru localizarea exactă a calculului; ecografia este preferată în cazul gravidelor sau când se dorește evitarea radiațiilor. Analiza calculilor eliminați ajută la planificarea tratamentului de prevenire a recurențelor.
Primul ajutor în caz de colică renală constă în administrarea de analgezice și antispastice, hidratare adecvată și, dacă este necesar, tratament antiinflamator nesteroidian (AINS). Pentru pietrele mari, intervențiile și procedurile urologice pot fi necesare pentru eliminarea pietrei și deblocarea fluxului urinar.
Tratamentul colicii nefretice
Managementul durerii se poate face cu AINS sau analgezice opioide în cazuri severe. Medicamentele antispastice atenuează peristaltismul ureteral și reduc intensitatea simptomelor digestive asociate. În cazul pietrelor mai mari de 5 mm sau în prezența blocajului persistent, se poate recurge la proceduri noninvazive sau minim invazive pentru eliminarea pietrei.
Proceduri uzuale și opțiuni de tratament includ:
- Extracție medicală dacă piatra poate fi eliminată spontan, prin hidratare și monitorizare;
- Proceduri nedistructive precum ESWL (lithotripsie extracorporeală cu șocuri) pentru fragmentarea pietrelor;
- Profilaxie prin modificări dietetice, tratamente medicamentoase pentru prevenirea recurenței și monitorizarea regulată a urinei și a compoziției pietrelor;
- Intervenții chirurgicale mai invazive în cazuri de pietre mari, localizate proximal sau cu risc de complicații.
Prevenția pietrelor la rinichi
Prevenția litiazei renale include hidratarea adecvată, creșterea aportului de fibre, moderarea consumului de carne și produse lactate bogate în calciu, precum și reducerea alimentelor bogate în oxalați (ciocolată, nuci, legume verzi). Analizarea urinei și a compoziției calculilor ajută la personalizarea dietei pentru prevenire.
Este esențial să se acorde atenție simptomelor, să se consulte rapid medicul în caz de criză și să se urmeze recomandările pentru evitarea recurențelor. Colica renală poate avea complicații semnificative dacă nu este tratată corespunzător, cum ar fi infecția tractului urinar, hidronefroza sau deteriorarea funcției renale.
Colica renală în sarcină
Colica renală în sarcină este o urgență rară, dar reprezintă cea mai frecventă indicație de spitalizare de cauză non-obstetricală în rândul gravidelor. Debutul durerii în flanc, adesea însoțit de hematurie, necesită evaluare atentă. Alegerea tratamentului trebuie să evite radiațiile ionizante și să sigurute siguranța fătului, iar medicamentul trebuie ales cu prudență, în funcție de caz.
Colica renală - Dr. Cristian Pandrea
tags: #colica #nefretica #cu #anurie