Model de acțiune / cerere de chemare în judecată pentru contestarea filiației față de tatăl din căsătorie, conformă Noului cod civil și Noului Cod de Procedură Civilă
Față de cele de mai sus; deoarece minorul s-a născut la 150 de zile de la data încheierii căsătoriei, adică în afara termenului legal al concepției prevăzut de art. 412 Noul Cod Civil, se impune admiterea prezentei contestaţii în temeiul art. 421 şi art. 434 C.civ.
Art. 414 alin. (1) din Codul civil: „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”; art. 429 din Codul civil: „Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil.
În temeiul art. 421, art. 434, art. 438 Noul Cod Civil, art. 148-151, art. 192, art. 194, art. 195 C.proc.civ. în probaţiunea prezentei acţiuni, solicit încuviinţarea administrării următoarelor probe: -interogatoriul pârâtului; - expertiza ADN de stabilire a filiației față de tată; -înscrisurile anexate prezentei cereri.
Deprunare: Alăturat prezentei depunem împuternicirea avocaţială în original şi copia chitanţei de plată a onorariului de avocat.
Depun prezenta acţiune însoţită de actele anexate acesteia în trei exemplare, conform art. 149 şi art. 150 C.proc.civ.
Judecarea cauzei şi în lipsa subsemnatei reclamante şi/sau a avocatului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
Subsemnata m-am căsătorit cu pârâtul la data de........., conform certificatului de căsătorie seria ...., nr........., eliberat de..........la data, etc.,
La data încheierii căsătoriei noastre, subsemnata eram însărcinată cu un alt bărbat, iar la data de............., am dat naştere minorului POPA FLORIAN, conform certificatului de naştere sus-menţionat, adică după 150 de zile de la data încheierii căsătoriei.
deoarece copilul s-a născut în timpul căsătoriei mele cu pârâtul, în favoarea acestuia a operat prezumţia de paternitate instituită de art. 414 alin. (1) Noul Cod Civil, astfel încât la rubrica „numele tatălui" din Registrul Stării civile şi din certificatul său de naştere figurează numele pârâtului, contrar realităţii.
La rubrica „numele copilului" a fost trecut numele meu de familie, întrucât mi-am păstrat numele avut înaintea încheierii căsătoriei, în baza acordului cu pârâtul.
La două luni după naşterea minorului, pârâtul a părăsit locuinţa familiei şi s-a mutat la adresa sus-menționată tocmai din cauza faptului că subsemnata i-am recunoscut acestuia că minorul nu a fost conceput din relaţiile noastre intime.
Deoarece nici pârâtul şi nici subsemnata, în numele minorului, nu am introdus acţiunea în tăgada paternităţii în termen de 3 ani de la naşterea acestuia, o asemenea acţiune este prescrisă conform art. 430 şi art. 431 Noul Cod Civil, astfel încât în temeiul art. 421 şi art. 434 Noul Cod Civil contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie se poate introduce oricând, de către orice persoană interesată.
Faţă de cele de mai sus; deoarece minorul s-a născut la 150 de zile de la data încheierii căsătoriei, adică în afara termenului legal al concepției prevăzut de art. 412 Noul Cod Civil, se impune admiterea prezentei contestaţii în temeiul art. 421 şi art. 434 C.civ.
În drept, îmi întemeiez prezenta acţiune pe dispoziţiile art. 421, art. 434, art. 438 Noul Cod Civil, art. 148-151, art. 192, art. 194, art. 195 C.proc.civ.
În probaţiunea prezentei acţiuni, solicit încuviințarea administrării următoarelor probe: interogatoriul pârâtului; expertiza ADN; înscrisurile anexate prezentei cereri.
Conform art. 414 alin. (1) şi art. 449 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora: art. 414 alin. (1): „Copilul născut conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei”; art. 449: „Dacă părinții nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
Art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă: actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române.
În cazul de față, legea care cârmuiește efectele generale ale căsătoriei părinților copilului și, implicit, legea aplicabilă filiației acestuia, este legea S.U.A., conform locului încheierii căsătoriei dintre mamă și cel de-al doilea soț.
Astfel, în temeiul art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată va trebui să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, iar pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, să pronunțe o hotărâre temeinică și legală.
În baza art. [2] Conform procedurii prevăzute de art. [3] Cererea de chemare în judecată având ca obiect recunoașterea în România a hotărârii de divorț pronunțate în S.U.A. (exequatur) a fost respinsă de instanța română.
Potrivit art. 40 alin. (62), coroborat cu art. 40 alin. (63) lit. b) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, conform cărora: art. 40 alin. (62): „Certificatele de naștere/extrasele de naștere/extrasele multilingve ale actelor de naștere emise de autoritățile străine, prin care s-a stabilit o altă filiație decât cea prevăzută de legea română, se transcriu/înscriu în registrele de stare civilă cu aplicarea dispozițiilor art. 414 alin. (1) și art. 449 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare”; art. 40 alin. (63): „În cazurile prevăzute la alin. (62), la rubrica mențiuni din actul și certificatul de naștere se înscrie:” lit. b) „în certificatul de naștere: „Act transcris/înscris în conformitate cu dispozițiile art. 414 alin. (1) și art. 449 din Legea nr. 287/2009 ...”
Art. 405-407 din Codul civil, art. 429 alin. (1) - art. 431, art. 432 din Codul civil: cadrul general al acțiunilor în filiație și prescripția/termenele aferente; art. 413-415 Privind filiația stabilită prin legea vremurilor potrivite.
Conform art. 1071 din Codul de procedură civilă: instanța sesizată verifică din oficiu competența sa internațională, iar dacă stabilește că nu este competentă, respinge cererea; art. 1070 prevede reguli pentru competența instanței române în raport cu locul cu care cauza prezintă legături.
Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acțiune în justiție, filiația stabilită printr-un act de naștere ce nu este conform cu posesia de stat; cu toate acestea, dovada filiației nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin.
În cazul copiilor născuți în străinătate, cetățenia română poate fi dovedită prin certificat sau documente prevăzute de lege, iar în cazurile de contestare a filiației, se pot utiliza certificat medical constatator al nașterii sau expertiză medico-legală.
Textele de lege din Codul civil român reglementează acțiunea în tăgada paternității și prevede ce se poate demonstra prin prune, exigențe și termene, iar instanța va decide temeinic asupra adevărului în funcție de probele administrate.
Conform art. 58 din Codul familiei, recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată.
- Model de acțiune în tăgada paternității introdusă de mamă sau de tatăl biologic;
- Model de cerere de încuviințare a purtării numelui de către minor;
- Model de acțiune în tăgada paternității introdusă de copilul minor;
Acte anexate: certificatul de căsătorie al subsemnatei cu pârâtul; certificatul de naștere al minorului; fișa de observații de la medicul ginecolog; certificatul medical constatator al nașterii minorului.
Statul Român, explicat (complet, conform Constituției și legilor)
tags: #contestarea #paternitatii #codul #familiei
Postări populare:
- Alimente recomandate pentru bebelușul de 8 luni și activități de dezvoltare
- Obligațiile responsabilului pentru protecția datelor (GDPR) în cadrul organizațiilor
- Ghid practic pentru suzeta la fructe: beneficii, utilizări și siguranță
- Spirtul la femeia însărcinată: aplicații externe și precauții pentru mamă și fat
- Metodologie în pediatrie: abordări clinice și dietetice esențiale