Noul Cod de procedură civilă reglementează, pentru prima dată în legislația românească, procedura executării hotărârilor judecătorești referitoare la minori. Potrivit art. 909 alin., Executarea hotărârilor judecătorești referitoare la minori nu beneficia de o reglementare specifică, deși implica întotdeauna probleme deosebit de delicate atât pentru părinți, cât și pentru copil. Acum avem o reglementare, aspect care constituie o evoluție importantă în domeniu. Aceasta este partea bună a lucrurilor. Dar să urmărim pașii procedurali ai reglementării criticate.
Pașii procedurali ai reglementării referitoare la minori
În baza titlului executoriu care cuprinde măsuri privitoare la minori, creditorul - prin ipoteză unul dintre părinți sau chiar amândoi în situația cererii de înapoiere a minorului de la persoana care îl ține fără drept - se adresează executorului judecătoresc. Primul pas constă în trimiterea somației către debitor. Astfel, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării, împreună cu o somație în care îi va comunica acestuia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării minorului de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu (art. 909 alin. 2 NCPC).
Codul prevede în mod expres o sancțiune și mai gravă a neexecutării obligației. Astfel, dacă în cel mult trei luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității debitorul nu își execută obligația sau dacă, fiind de rea-credință, ascunde minorul, executorul judecătoresc va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești (art. 911 alin. 2).
Al doilea pas în derularea procedurii corespunde executării silite propriu-zise. Dacă debitorul refuză în continuare să execute, la expirarea unui termen de o lună de la comunicarea încheierii instanței prin care a fost obligat la plata penalităților se va proceda la executare silită care se va efectua numai în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială şi protecția copilului şi, dacă se consideră necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta.
O regulă importantă este prevăzută de art. 910 alin. 2 C.pr.civ.: executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării împreună cu o somație în care îi va comunica data la care să se prezinte împreună cu minorul, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.
În situația în care minorul refuză în mod categoric să-l părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, executorul va întocmi un proces-verbal care va fi comunicat părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială şi protecţia copilului, fără a ridica minorul de la părintele debitorului. Acesta din urmă va sesiza, potrivit art. 912 alin. 2 NCPC, instanța competentă de la locul unde se află minorul pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni.
Critici și risuri legale privind mecanismul de reevaluare
Textul este criticabil prin aceea că nu pune la dispoziția instanței un mecanism prin care să reevalueze, în raport cu interesul superior al copilului, măsurile cuprinse în titlul executoriu. Premisa constă în refuzul categoric al minorului de a părăsi debitorul sau aversiunea manifestată față de creditor în momentul executării. Aceasta ar fi trebuit să constituie rațiunea unui text legal care să fi dat posibilitatea instanței, dacă ar fi fost cazul, să revizuiască măsurile referitoare la minor cuprinse în titlul executoriu.
Unii autori apreciază că mecanismul actual prevăzut în art. 912 alin. 1-3 NCPC ar putea aduce atingere interesului superior al copilului, dat fiind că nu este permisă o reevaluare a măsurilor dispuse față de minor prin titlul a cărui executare se solicită. Interesul superior al copilului trebuie să includă și opinia acestuia, în funcție de vârsta și gradul de maturitate, potrivit art. 2 alin. 6 lit. b din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, aspect neglijat în reglementarea actuală.
O soluție identificată în doctrină este că dacă raportul psihologului indică că interesul general al minorului este să rămână alături de părintele debitor, ar fi posibil ca părintele creditor să ceară revizuirea domiciliului minorului la domiciliul său, în temeiul art. 403 NCC. Astfel, excepția autorității de lucru judecat nu ar fi incidentă în situația în care hotărârea în ipoteza de mai sus nu beneficiază de autoritate de lucru judicat dacă se demonstrează schimbarea împrejinyrilor.
Perspective practice și exemple din doctrine
Există opinii conform cărora Legea vrea să reglementeze un mecanism pentru asigurarea punerii în executare a unei hotărâri fără excepție, în scopul garantării stabilității raporturilor juridice. Însă rezultatul poate fi o reglementare inflexibilă cu consecințe traumatizante pentru minorii supuși procedurii. Un remediu propus este eliminarea alineatului 5 al art. 912 NCPC, și introducerea expresă că, după întocmirea raportului psihologului, dacă acesta stabilește refuz categoric al minorului de a părăsi debitorul, executarea silită încetează.
Un aspect important din practică este că minorul are dreptul să-și exprime opinia asupra problemelor care îl privesc, iar statul poate și trebuie să garanteze acest drept în contextul art. 12 din Convenția ONU privind drepturile copilului, în timp ce reglementările naționale pot submina această protecție dacă nu includ o reevaluare atentă a măsurilor luate, în funcție de situația individuală a copilului.
Implicarea instanțelor și exemple de hotărâri relevante
În practică, hotărâri judecătorești recente din București au reliefat cum sunt aplicate articolele art. 913-914 C.pr.civ., art. 910-914 în contextul programului de vizită și relațiilor dintre părinte și minor. De exemplu, Judecătoria Sector 1 București a audiat minorul, a analizat rapoarte psihologice, a luat în considerare programul de consiliere psihologică și a subliniat rolul reprezentantului direcției de asistență socială în facilitarea relațiilor dintre copil și ambii părinți. Într-un alt caz, instanța a dispus retragerea executării silite atunci când minorul a manifestat refuz categoric de a părăsi debitorul, iar instanța a concluzionat că măsura era contrară interesului superior al minorului.
Din perspectiva practică, există situații în care instanța recomandă consilierea psihologică, intervenția DGASPC și monitorizarea relațiilor părinte-copil pentru a evita efectele negative ale executării silite asupra minorului. În același timp, literatura de specialitate semnalează riscul ca astfel de măsuri să fie interpretate ca forțarea minorului să participe la relații cu părintele neresident, dacă nu sunt analizate în mod adecvat circumstanțele fiecărui caz.
Concluzii practice pentru practicieni
Deși reglementarea are drept scop protejarea interesului superior al minorului, mecanismele actuale pot ridica provocări semnificative în funcționarea efectivă a programelor de vizită și în exercitarea drepturilor părintelui non-rezident. Este necesară o reconsiderare a alineatului referitor la posibilitatea revizuirii măsurilor în funcție de opinia minorului, de maturitatea sa și de evoluția situației familiale. În plus, o regândire a modului în care se gestionează situațiile de refuz al minorului, cu posibilitatea de a suspenda executarea în anumite condiții, ar putea îmbunătăți cadrul instituțional și ar reduce traumele copilului.
Întrebări frecvente despre contestarea executării silite în cauze cu minori
- Care este termenul pentru contestarea executării silite?
Termenele principale sunt 15 zile pentru contestația la executare și pentru contestațiile la încheierile executorului judecătoresc.
- Poate minorul să-și exprime opinia în decizii despre programul de vizită?
Da, opiniile minorului trebuie luate în considerare în funcție de vârsta și gradul de maturitate, conform art. 2 alin. 6 lit. b din Legea nr. 272/2004.
- Ce se întâmplă dacă minorul refuză să plece către creditor?
Se poate genera un proces-verbal, iar instanța poate dispune consiliere psihologică pentru o perioadă maximă de 3 luni; dacă refuzul persistă, se poate aplica penalități în condițiile art. 906 C.pr.civ., după evaluarea situației.
Minor amenințat cu executarea silită - Litoral TV
În concluzie, cadrul legislativ actual aduce un pas înainte în reglementarea executării hotărârilor referitoare la minori, însă necesită reforme pentru a echilibra eficiența cu protecția efectivă a interesului superior al copilului. Este esențială o armonizare între instrumentele de constrângere existente și dreptul minorului la opinie, consilierea adecvată și accesul la o judecată echitabilă, în vederea unei reconfigurări a mecanismelor de protecție în familie.
tags: #contestatie #la #executare #vizitare #minor #prematur
Postări populare:
- Caiet de sarcini pentru salubrizare - exemplu pentru consiliul local
- Ghidul tău de diversificare: cum să începi cu mâncarea solidă la bebeluș
- Ghid complet pentru bagajul de maternitate după cezariană: ce ai în geantă și cum să-l aranjezi
- Descoperă avantajele jucăriei Mielul bebe Tei pentru gingii
- Turația motoarelor electrice