Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic care face parte din grupul barbituricelor. Fenobarbitalul este utilizat: ca antiepileptic; ca sedativ; în tratamentul starilor de agitatie psihomotorie, starilor nevrotice sau starilor care apar ca reactii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central. Fenobarbitalul poate fi administrat în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei: epilepsia partiala cu sau fara generalizare secundara, epilepsia generalizata: crize tonice, clonice, tonico-clonice. Sedarea, poate fi suparatoare la inceputul tratamentului şi în creșterea dozelor, dar se atenuează în condiții de tratament cronic. Fenobarbitalul stimulează secretia biliara, marind volumul acesteia şi eliminarea de saruri biliare. De asemenea, fenobarbitalul poate determina sedare și hipnotizare în funcție de doză. Eficacitatea fenobarbitalului este indoielnica în tratamentul spasmelor infantile. Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic utilizat în tratamentul convulsiilor neonatale, iar formele injectabile sunt folosite în asociere cu o seringa sau cateter introdus 5 cm în rect. Fenobarbitalul poate fi utilizat în situații de urgență pentru controlul convulsiilor prelungite când tratamentul de primă linie nu a răspuns.
Indicații și farmacocinetică în neonatologie
Când convulsiile continuă după administrarea dozei de încărcare de fenobarbital, se poate administra în plus 5mg/kg bolus la 15-30 de minute (doza totală de încărcare să nu depășească 35mg/kg). Sedarea apare la o concentrație serică mai mare de 40mg/L. Doza de întreținere de fenobarbital mai mare de 5mg/kg/zi poate duce la un nivel seric mai mare de 30 mg/L la nou-născuții mai mici de o săptămână de viață. În cazul în care apare sedare excesivă (monitorizarea nivelului seric de fenobarbital va fi util în identificarea și monitorizarea acestor pacienți) consecințele adverse vor fi anticipate la un nivel mai mare al concentrației serice. Frecvent concentrația plasmatică măsurată este esențială în special în primele 3 săptămâni de viață. Fenobarbitalul se leagă strâns de proteinele plasmatice; fracția liberă poate fi crescută în hipoproteinemie sau hiperbilirubinemie. Doza terapică se bazează pe premiza că la nou-născut există o concentrație mai mare de fenitoină nelegată în plasmă, la orice concentrație totală plasmatică, atunci când concentrația totală plasmatică de fenitoină este de 6-14mcg/mL, ea va asigura aceeași concentrație de fenitoină nelegată ca 10-20mcg/mL concentrația totală la adult. Oricum, relația dintre nivelul seric și activitatea anticonvulsivantă a fenitoinei (singure) nu a fost demonstrată la nou-născut. Leviretamul poate fi folosit ca monoterapie sau asociat, în convulsiile neonatale. Din studii, convulsiile s-au oprit în timp în majoritatea cazurilor.
Abordarea cu fenobarbital ca a doua sau a treia linie de terapie cu fenobarbitalul sau fenobarbital plus fenitoină se raportează ca droguri de primă linie în unele situații. Doza totală IV de diazepam necesară pentru controlul convulsiilor variază între 0,1mg/kg și 2,7mg/kg. Pe baza unui nivel seric terapeutic propus, doza de 0,5mg/kg ar trebui să producă nivel mai mare decât este de obicei necesar. Doar în unele circumstanțe neobișnuite se poate folosi administrarea pe alte căi decât cea IV. Există dovezi care dovedesc eficacitatea administrării pe cale intrarectală. Formele injectabile sunt folosite în combinație cu o seringa sau cateter introdus 5 cm în rect. Leviracetamul poate fi folosit ca monoterapie sau asociat, în convulsiile neonatale, cu protocoluri variate de doze de încărcare și întreținere. Urmările pe 6 luni de la inițierea terapiei au arătat lipsa efectelor adverse semnificative.
Riscuri și interacțiuni
FDA a emis un avertisment în 2008 privind potențialul risc de reacții cutanate severe incluzând sindrom Stevens-Johnson și necroliză cutanată toxică la pacienții asiatici cu HLA-B*1502. Fenitoina este contraindicată la pacienții cu bloc sau bradicardie sinusală. Doza de întreținere a fenitoinei este dificil de stabilit din cauza variabilității interindividuale. Medicul trebuie să monitorizeze frecvent concentrația plasmatică, în special în primele trei săptămâni de viață. Fenobarbitalul poate influența alte medicamente prin efectul său inductor enzimatic; interacțiunile posibile includ creșterea sau scăderea concentrațiilor plasmatice ale altor antiepileptice, antibiotice, antifungice, medicamente pentru inimă, tratamente hormonale și multe altele. În unele cazuri interacțiunile sunt variabile și imprevizibile, necesitând monitorizare strânsă a concentrațiilor plasmatice ale antiepileptice. De asemenea, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu fenobarbital.
Monitorizare și practică clinică
Concentrația serică a fenobarbitalului poate fi utilă pentru identificarea și monitorizarea sedării excesive. Frecvența monitorizării este esențială în primele zile de viață. Dacă convulsiile persistă, pot fi administrate doze suplimentare conform protocoalelor, iar efectele pot implica sedare la nivel seric crescut. La nou-născuți cu risc de hipoproteinemie sau hiperbilirubinemie, fracția liberă de fenobarbital poate fi crescută, ceea ce poate accentua efectele sedative. În general, tratamentul cu fenobarbital trebuie să excludă administrarea bruscă a medicamentelor care pot provoca simptome de sevraj, în special la sugarii expuși la alcool sau la alte medicamente sedative. În concluzie, managementul convulsiilor neonatale necesită o combinație de doze de încărcare, doze de întreținere, monitorizare atentă a nivelurilor serice și ajustări individualizate în funcție de răspuns, toleranță și efectele adverse.
Convulsii neonatale
Fenobarbitalul este utilizat în unele situații ca sedativ și anticonvulsivant în neonatologie, însă ghidurile moderne recomandă precauție și monitorizare riguroasă, având în vedere potențialele efecte adverse și necesitatea de a optimiza dozele pentru fiecare pacient.
| Aspect | Detalii |
|---|---|
| Doza de încărcare | Până la 35 mg/kg total, după o primă doză de încărcare; bolus suplimentar de 5 mg/kg la 15-30 minute dacă convulsiile persistă |
| Doza de întreținere | de obicei 2-5 mg/kg/zi; creșterea peste 5 mg/kg/zi poate duce la 30+ mg/L seric |
| Concentrație serică critică | Sedare la >40 mg/L |
| Interacțiuni importante | Fenitoina, valproat, carbamazepină etc.; monitorizare plasmatice necesară |
| Alăptare | Contraindicată în timpul tratamentului |
tags: #copii #sedati #cu #fenobarbital #la #matern
Postări populare:
- Scurgerile albe după testul de sarcină: factori, simptome și interpretări
- Totul despre tetina pentru biberon: alegere, întreținere și sigurță
- Cum să cumperi în siguranță un patut bebe second hand pe OLX: avantaje și riscuri
- Cum variază sarcina atomică în funcție de grupă și perioadă
- Ghid complet Aptamil Nenatal: compoziție și mod de utilizare