Da, copilul nedorit simte intuitiv, la nivel subconştient, o anumită nedreptate, un anumit rău din partea mamei sau tatălui. Din punct de vedere psihologic, avortul este înfricoşător nu numai când a fost săvârşit deja. Este periculoasă până şi intenţia de a face întrerupere de sarcină. Problema este că produsul de concepţie e foarte strâns legat de mamă. Delimitându-l subiectiv, mama intră în relaţii absolut deosebite cu el şi îl uneşte cu lumea înconjurătoare.

În luna a doua de viaţă intrauterină se formează sistemul nervos central. La o lună şi jumătate, embrionul reacţionează la durere şi se fereşte atunci când spre abdomenul mamei este îndreptat un fascicul luminos. La cinci luni, embrionul „aude” strigătele puternice, se „sperie”, se „supără”, „ameninţă” - percepe stările sufleteşti ale mamei din intonaţiile cuvintelor ei. Cam de la şase luni începe viaţa intelectuală a copilului. Comportamentul lui se modifică ca răspuns la glasul părinţilor. El îşi „leagă” acţiunile de glasul cunoscut, uneori „presimte” care mişcări vor stârni satisfacţia părinţilor şi care nu.

  1. Potrivit arhimandritului Rafail (Karelin), când mama se gândeşte la avort, aceasta, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, îl face pe făt să se cutremure şi îi formează aşa-numitul „complex al ucigaşului”.
  2. Femeia care vrea să avorteze transmite deja odraslei sale, sădeşte deja în sufletul lui aplecarea către omor. Poate că această înclinaţie nu va provoca în mod nemijlocit crime, însă ea se va manifesta la copil prin cruzime şi sadism faţă de oameni şi faţă de natura înconjurătoare.
  3. Când mama se gândeşte, când ia în considerare problema întreruperii artificiale de sarcină, copilul pare că „îşi dă seama” de acest lucru. Frecvenţa bătăilor inimii creşte - el simte ameninţarea. Şi dacă el vine totuşi pe lume, nu este exclus ca dragostea de părinţi să se răcească în inima lui.

Impulsurile duşmănoase inconştiente (şi cu atât mai mult cele conştiente) împotriva copilului zămislit sau deja născut constituie o deviaţie psihologică gravă, care contravine instinctului matern. Atitudinea negativă faţă de copil creşte probabilitatea naşterii premature şi a depresiei postnatale la mamă. Psihanaliştii presupun că „refuzul subconştient” al sarcinii nedorite este o formă nefinalizată de sinucidere. Uneori, aceasta duce la criză de vomă incoercibilă (care nu poate fi stăpânită) şi alte simptome de toxicoză.

La copilul nevinovat, trauma psihologică intrauterină atrage după sine instabilitatea neuropsihică. Observaţiile cunoscutului preot ortodox şi specialist în neuropatologie pediatrică, profesor doctor Anatolii Berestov, patologia sistemului nervos la făt au în timp efecte îndoit negative asupra dezvoltării psihofizice a copilului. Într-o anumită măsură sunt provocate astfel comportamentul asocial şi împătimirea de droguri. Dacă am lua în considerare suferinţa sufletească prin care trece copilului încă nenăscut sau deja născut în timpul „scenelor” şi schimburilor de jigniri, a conflictelor de la serviciu şi de acasă, ne-am strădui să ne purtăm cu mai multă grijă.

Purtarea nechibzuită a adulţilor influenţează starea puterilor sufleteşti şi trupeşti ale copilului şi lasă în inimioara lui un strat gros de mizerie morală. Fără ca noi să vedem, în sufletul fraged se varsă otrava mâniei şi răutăţii, în sânge creşte drastic nivelul hormonilor de stres. Sufletul primeşte o încărcătură morală puternic negativă, iar după aceea părinţii se mai miră: „Uite pe cine am crescut! Ce nedreptate! Am sacrificat atât pentru copilul nostru, şi în loc să fie recunoscător, el este neascultător şi egoist!”

Aşadar, multe Premize ale dezvoltării personalităţii se formează intrauterin. Trăirile, năzuinţele, gândurile, cuvintele şi faptele părinţilor se întipăresc în adâncul sufletului copiilor lor. Acesta „copiază”, „îşi aminteşte” modelele de comportament ce i s-au furnizat. Această idee îşi găseşte expresia în vechea zicătoare: „Când râşneşte, femeia însărcinată îl învaţă să facă asta şi pe copilul din burta ei”.

Familia constituie un organism duhovnicesc şi biosocial unitar. Vătămarea unuia dintre membrii ei se răsfrânge în mod obligatoriu şi asupra vieţii celorlalţi. Copiii sunt pur şi simplu mai receptivi, cele mai mici oscilaţii ale climatului psihologic şi duhovnicesc lasă asupra lor o urmă mult mai adâncă decât asupra adulţilor.

Conform studiilor pertinente, pierderea unei sarcini reprezintă o experienţă puternic traumatică pentru femei, iar distresul emoţional poate persista în timp, afectând şi relaţiile de cuplu şi calitatea vieţii. Într-un cadru clinic, este important să se ofere sprijin psihologic accesibil, iar contextele religioase pot constitui un pilon de sprijin pentru multe femei.

Aspecte clinice și psihologice ale pierderii sarcinii și ale avortului

Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în Viaţa unei femei. Studiile indică diferenţe semnificative între femeile ce au pierdut sarcina şi cele care au avut avort la cerere, în ceea ce priveşte distresul afectiv, durerea legată de pierdere şi simptomele PTSD. Astfel, femeile care au pierdut sarcina resimt frecvent durere, tristeţe, distres acut şi disperare, în timp ce cele care au realizat avort la cerere pot experimenta distres mai scăzut şi niveluri diferite de emoţii pozitive.

În literatura psihologică se subliniază că avortul nu este o experienţă aceeaşi pentru toate femeile; diferenţele apar din motive personale, sociale, economice, culturale şi din momentul intervenţiei, precum şi din modul în care societatea şi familia răspund situaţiei. Astfel, ambivalenţa este o trăsătură comună: se poate oglindi un amalgam de emoţii pozitive şi negative. Cele mai frecvente reacţii includ sentimentul de uşurare sau de victorie personală pentru unele femei, dar şi tristeţe, vinovăţie sau durere pentru altele. În unele cazuri, pot apărea simptome clinice precum depresie sau anxietate, iar în cazuri severe, PTSD poate să apară ca sindrom post-avort (PAS).

Sprijinul psihologic este evidenţiat ca fiind esenţial: consilierea în confidenţialitate poate ajuta femeile să gestioneze emoţiile complexe, să proceseze trauma şi să faciliteze deciziile privind viitoarele sarcini. Organizaţiile neutră din punct de vedere politic şi religios, precum cele menţionate în studii, pot oferi suport adecvat şi pot informa despre opţiunile disponibile.

Este important să recunoaştem că impactul asupra sănătăţii mentale și a dezvoltării emoționale a copiilor, chiar dacă aceștia nu se nasc sau există trauma intrauterină, poate varia semnificativ. Diploma atentă între conlucrările dintre familie, comunitate şi sistemul de sănătate poate contribui la reducerea consecinţelor negative pe termen lung, la nivel de individual şi de familie.

Aspecte etice și religioase în discuţia despre avort

  • Perspectiva religioasă variază: de la condamnarea totală a avortului până la acceptarea în circumstanţe extreme, precum protejarea vieţii mamei sau în situaţii de viol sau pericol pentru sănătatea mamei.
  • Concepţia despre începutul vieţii influenţează atitudinile etice: pentru unii, viaţa începe la concepţie; pentru alţii, autonomia femeii asupra corpului său este principala dimensiune etică.
  • Rolul comunităţii religioase poate oferi sprijin psihologic, consolare, dar poate genera presiune socială; această dinamică poate afecta deciziile femeilor și reacțiile lor după avort.

Concluzia este că femeile care trec prin experienţa avortului pot raporta o gamă largă de reacţii emoţionale, de la încredere în decizia lor, la tristeţe și vinovăţie. În contexte diferite, sprijinul profesional şi familial poate diminua impactul negativ asupra sănătăţii mentale și relaţiilor viitoare.

Protejăm viața cu prețul altei vieți? | Interzicerea avortului

Infografic despre etapele dezvoltării intrauterine ale copilului

Pentru o mai bună înţelegere, pot fi utile tabele comparative despre distresul afectiv în diverse scenarii (avort la cerere vs. pierdere de sarcină) sau despre efectele asupra relaţiilor în cuplu pe termen scurt şi lung. Datele pot evidenţia diferenţe semnificative între grupuri, iar graficele pot susţine comunicarea cu pacienţii sau cu factorii de decizie în sănătate publică.

AspectAvort la cererePierdere de sarcină
Distres afectivmic/moderatmoderate/severe
Relaţii emoţionalemai stabileimpact semnificativ
Risc pentru depresiemai scăzutmai ridicat

tags: #copil #avortat #pe #servetel

Postări populare: