Cel nascut devine persoana identificabila in momentul in care i se pune un nume. Nu putem intra in relatie cu cineva fara a avea un nume. Nu putem fi persoana fara nume. Astfel, ne intrebam cand trebuie sa se puna numele pruncului? Exista credinta ca numele trebuie pus la Botez. Mai mult, se invoca adesea ca este bine sa-i rostesti numele copilului numai dupa Botez. Punerea numelui se face la opt zile dupa nasterea copilului. Aceasta se face in amintirea zilei a opta, cand Hristos, nascut din Sfanta Fecioara Maria, a fost adus la templu si taiat-imprejur, punandu-I-se numele Iisus, potrivit Legii (Lev., 12, 3), nume dat de inger (Luca, 2, 21).
In Molitfelnic exista o rugaciune speciala la punerea numelui copilului, in a opta zi dupa nastere. Ea incepe cu formula: „Doamne, Dumnezeul nostru, Tie ne rugam si pe Tine Te chemam, sa se insemneze lumina fetei Tale peste robul tau acesta (N)...". Despre aceasta practica a punerii numelui in ziua a opta, Sfantul Simeon al Tesalonicului mentioneaza: „In ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu inaintea usilor bisericii, caci nu este inca sfintit prin botez, si preotul il insemneaza pe acesta (prima insemnare se facea in ziua nasterii), la frunte, la gura si la piept si-i da lui nume prin rugaciune sfanta, nume pe care nu-l aveau cei nascuti, cu care se si boteaza, caci aceasta s-a facut si Domnului, in ziua a opta a fost taiat imprejur si a primit numele Iisus... Caci, in ziua a opta, pruncul primeste si numele, ca si Mantuitorul, Care a fost numit cu numele Mantuitor, Iisus. Este pecetluit cu rugaciune sfanta, ca sa fie adus Domnului si insemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare si la inima pentru puterea vietuirii, scris in cartea vietii, prin punerea numelui, apoi se inapoiaza mamei" (Dialoguri, cap. Acest lucru ar trebui sa se faca si astazi. Din nefericire pruncul nu mai este adus la biserica in a opta zi, ca sa primeasca numele. Numele este pus in ziua botezului.
Slujba primirii numelui nu poate sa fie unita cu rugaciunea care se citeste in ziua nasterii. In concluzie, nu la Botez trebuie sa primeasca copilul numele. Pentru mulți părinți, căutarea unui nume potrivit pentru copil începe încă din primele luni ale sarcinii. Pare o sarcină dificilă, având în vedere că sunt atât de multe prenume care li se par potrivite și pe care ar dori să le poartă cei mici. Mulți caută nume interesante, inedite, care să atragă atenția. Preoții ortodocși nu sunt de acord ca un copil să fie botezat cu două nume. Alegerea unui nume pentru viitorul copil ține de obiceiurile și tradițiile fiecărei familii.
La români există obiceiul ca cel mic să fie botezat cu prenumele nașului, al nașei sau al bunicilor. În Franța, tradițional, primul născut poartă prenumele tatălui - obicei care intrase la un moment dat și în tradiția familiilor boierești de la noi. Preoții ortodocși nu sunt de acord ca un copil să poarte mai multe nume. După părerea lor, a pune două sau mai multe nume aceleiași persoane demonstrează „o împrăștiere și o împărțire între două unități valorice diferite”. Potrivit doxologia.ro, atunci când omul are un singur nume, întreaga sa personalitate se concentrează în acel nume. „Nu se pun două nume la botez în veac. Numai unul şi ortodox! Niciodată să nu puneţi două nume la copii. Unul şi ortodox! Că părticica este pentru un suflet, nu pentru două.
Nicolae Necula, fost decan al Facultății de Teologie din București și profesor de Liturgică este de părere că a pune două nume unui copil este neindicat deoarece oricum acesta este apelat cu un singur nume. Tradiția conform căreia copilul era botezat cu numele ales de naș s-a pierdut, la noi. Asta pentru că părinții au propriile alegeri. Biserica recomandă ca cei mici să primească nume de sfinți ortodocși, de obicei numele sfântului din ziua naşterii sau din zilele dinainte sau de după. Pe de altă parte, copilul își primește numele chiar în ziua nașterii, cand este înscris în actele oficiale, la Oficiul Stării Civile, de către părinți. Același nume este scris în certificatul de naștere, dar și certificatul de botez. Autoritățile civile nu au pretenție în legătură cu numele ce ar trebui date copiilor.
Nașterea unui copil este o mare bucurie pentru părinți, dar și un prilej de întrebări și nehotărâre. Copilul trebuie să intre în comunitate și în Biserică, prin Sfântul Botez. Aceasta înseamnă că părinții sau nașii trebuie să-i dea un nume potrivit. Motivele pentru care părinții de astăzi aleg numele pot fi foarte diferite de cele ale părinților de demult. Să vedem ce s-a întâmplat cu numele de-a lungul vremii. Antropologii cred că numele a apărut din nevoia oamenilor de a comunica despre sine și despre alții. Numele ușurează recunoașterea persoanei despre care se vorbește. Popoarele străvechi credeau că numele are o forță misterioasă, pe care o transmite persoanei care îl poartă: îi dă anumite însușiri, îi poate asigura un destin bun.
Dar cine îl cunoaște poate să pună stăpânire pe purtător și să întoarcă puterea numelui împotriva lui. Aşa se face că multe popoare au avut obiceiul de a ascunde numele real al unui om; în viața de zi cu zi, omul era strigat pe alt nume. Se pare că beduinii mai răspund şi astăzi, când sunt întrebați cum îi cheamă, „Abdallah“, adică „slujitorii lui Alah“, și nu își spun numele real! Și bunicii noștri credeau în puterea numelui. De aceea, în satul vechi era interzis să rostești numele duhurilor rele, căci le chemi și le dai ocazia să-ți facă rău.
Numele are un rol important și pentru cei care au murit. Vechii evrei dădeau copiilor nume care însemnau ceva, aminteau de o experiență religioasă. De pildă, Ana, mama Prorocului Samuel, s-a rugat foarte mult să aibă un fiu. De aceea, i-a dat numele „Samuel“, care poate fi tâlcuit „Numele lui Dumnezeu este El“ sau „El (Dumnezeu) este Cel Care i-a dat numele“. Creștinii preferă să le dea copiilor nume de sfinți: un sfânt pentru care au mai multă evlavie sau numele unui sfânt din ziua în care s-a născut pruncul, ori numele sfântului care îi ocrotește familia. Căci, prin unele părți, familia își ia un sfânt ocrotitor, de ziua căruia fac praznic pentru săraci.
Așa, părinții își încredințează copilul ocrotirii sfântului al cărui nume îl poartă. Înţelesul numelor s-a uitat cu vremea și oamenii au început să pună numele fără legătură cu sfinții Bisericii. Le pun numele lor sau ale bunicilor, nume la modă, nume din țări străine sau nume care să le transmită afecțiunea. Se mai pun nume vechi, amintind de momentele de glorie ale istoriei noastre: Bogdan, Traian, Mircea, Rareș. Totuși, în ultima perioadă se remarcă o revenire spectaculoasă a numelor tradiționale, adică a numelor de sfinți cu pomenire în calendarul Bisericii noastre. Unele dintre aceste nume, precum Aglaia, Ecaterina, Catinca, Anastasia, Teofil, Nectarie etc., chiar au devenit astăzi nume foarte frecvente.
Numele nou-născutului este ales de nași sau de părinți. În Oltenia, până acum 50 de ani, nașii hotărau numele pruncului, mama nu îl afla decât după botez! La noi, nașii îi botezau pe părinți, îi cununau și, dacă mai apucau, le botezau pruncii, apoi treceau obligația de a năși copiilor lor. Nașii nu se schimbau decât dacă mureau mai mulți prunci botezați de ei. Atunci, în multe sate, se alegea nașul din drum: nou-născutul era lăsat în fața bisericii și cine trecea primul pe lângă el, bărbat sau femeie, avea obligația de a-l boteza.
O schimbare importantă în viața sufletească poate fi însoțită de schimbarea numelui: la intrarea în monahism, de exemplu, de cele mai multe ori numele este schimbat. Lui Avram și soției sale, Sara, Dumnezeu le-a schimbat numele în Avraam și Sarra, atunci când le-a dat și porunca lui Avraam de a se tăia împrejur, ca semn al începutului unei noi religii și a unei noi legături cu Domnul. După ce s-a luptat o noapte cu Dumnezeu, Iacob I-a cerut binecuvântarea; atunci i-a fost schimbat și numele: „De acum nu îți va mai fi numele Iacob, ci Israel te vei numi, pentru că ai fost tare cu Dumnezeu; și cu oamenii puternic vei fi“.
După un obicei străvechi, bătrânii noștri schimbau numele unui copil bolnav cu un nume de sfânt sau de animal puternic (Ursu, Lupu), ca prin nume copilul să prindă putere și să se însănătoșească. Niciun nume românesc nu a avut o semnificație pentru mine. În 27 de ani nu am găsit un nume românesc pe care să îl țin minte. Un nume pe care să îl asociez cu cel pe care mi-ar plăcea să îl poarte copilul meu. Așa cum am explicat în acest articol, în care am scris despre numele ales de noi, Frida Harriet, consider că numele poate influența parcursul vieții, dezvoltarea personalității copilului și că este o responsabilitate pe care o avem.
La fel, nu am ținut cont să fie un nume modern, pentru că știm foarte bine că ce e la modă azi, mâine poate fi învechit. Nu consider că, dacă locuiești într-o anumită țară, trebuie să pui numele copilului ținând cont de origini, pentru păstrarea culturii și tradiției. A duce valorile mai departe nu trebuie să fie condiționat de alegerea unui nume românesc. Într-un dialog despre alegerile noastre, mărturisesc: „Eu am și numele de Elena (fiind născută pe 11 mai, urmează Sf. Elena și Constantin...) - ei bine, nimeni nu m-a strigat vreodată Elena. De fapt, nici nu cred că sunt mai mult de 5 persoane care să-mi știe al doilea nume. Nici o atașare față de apartenența religioasă. E un nume ales în plus, doar că așa zice tradiția: să aibă și un nume de sfânt“.
Respect și apreciez părinții care aleg un nume de sfânt din plăcere și faptul că au o semnificație pentru ei. În cultura noastră, nu cu mult timp înainte, tradiția era aceeași. Cei care se ocupă cu genealogia vor vedea că adesea același prenume se transmitea din generație în generație. În vremea de azi, observăm tendința inversă. Putem alege orice nume copilului nostru, chiar să-l și inventăm dacă ne place. Numele este o pecete - persoana va purta prenumele pe parcursul vieții, iar numele va fi însoțitorul său în întreaga sa viață.
Alegerea numelui pentru copilul tău poate fi o experiență emoționantă și încărcată de sens. În final, este important să reflectezi la semnificația, pronunția și percepția numelui, să discuți cu prietenii și familia și să iei timpul necesar pentru a alege cu grijă. Numele poate influența prima impresie și drumul ulterior al copilului în comunitate și în familie.
Cum ne pregătim pentru Botezul copilului. Pr. Nicolae Dima
Tradiții cheie legate de nume și evenimentele primilor ani
Tăierea motului este o tradiție populară care marchează împlinirea primului an din viața unui copil și este momentul simbolic în care bebelușul „își alege viitorul”. Nașii sunt implicați activ în desfășurarea întregului eveniment, iar după ce se taie moțul și bebelușul alege obiecte de pe tavă, are loc o petrecere în familie. Obiceiul de tăiere a moțului nu are substrat religios, deși este foarte răspândit, și marchează începutul unei noi etape în viața copilului.
Ruperea turtei este echivalentul tăierii moțului, dar pentru fete. Se face tot la un an și marchează primul an din viața unei fetițe. Nașa este cea care împarte turta în bucăți, pe care le oferă apoi invitaților, iar apoi fetița alege trei obiecte de pe tavă pentru a prezice viitorul. Data exactă a acestor evenimente este stabilită, de obicei, în apropierea primei comemorări a nașterii, iar degustarea turtei simbolizează prosperitatea și începutul unei noi etape.
În ceea ce privește numele, tradiția românească a fost marcată de alegerea numelor de sfinți din calendarul Bisericii, dar și de modul în care numele au evoluat de la nume transmisionate în familie la suveniruri personale. The practice de a purta un singur nume ortodox este greu de schimbat în tradiție, iar mulți vorbesc despre faptul că unul singur reprezintă unitatea sufletului.
Consolidarea alegerii numelui în familie
- Alegerea numelui încă din sarcină este o practică comună în România.
- Nașii pot avea un rol central în numele copilului, uneori amplificând responsabilitățile lor de a-l susține în viață.
- Se recomandă nume de sfinți ortodocși, adesea numele unui sfânt din ziua nașterii sau din zilele dinainte sau de după.
- Este important ca prenumele să fie ușor de pronunțat și să vibreze în inimă părinților, oferind un sens pentru copil pe întreaga lui viață.
tags: #copilul #din #burtica #isi #alege #numele
Postări populare:
- Ghid complet despre etapele sarcinii canine și îngrijirea femelei gestante
- Utilizarea Lioton Gel pentru umflături după cezariană: indicații și precauții
- Ghid despre cerceii pentru bebeluși
- Ce poate dezvălui ecografia 3D/4D în trimestrul II al morfologiei fetale
- Boss Baby: explorarea poveștii, personajelor și mesajelor printr-un rezumat detaliat