Ecografia de morfologie fetală este o investigație medicală care are ca scop verificarea dezvoltării fătului și a anexelor (placentă, lichid amniotic), detectarea unor posibile anomalii de dezvoltare, dar şi aflarea sexului copilului. Procedura se realizează la indicaţia medicului specialist, cu precădere în cel de-al doilea trimestru de sarcină, în săptămânile 19 - 22. Morfologia fetală trebuie repetată în trimestrul II pentru o vizualizare detaliată a structurilor fetale, iar în trimestrul III se urmărește evoluția și eventualele malformații tardive.
Se poate realiza morfologia fetală abdominal, transvaginal sau combinat, în funcție de condițiile ecografice și de poziția fătului. Există situații în care ecogenitatea parietală împiedică realizarea ecografiei abdominale în cele mai bune condiții, cu posibilitatea de a vizualiza detaliile dezvoltării fătului doar prin transvaginal. Pentru monitorizarea dezvoltării intrauterine, morfologia poate fi realizată în fiecare trimestru într-un Centru de Medicină Materno-Fetală. Ea permite medicului să observe structurile anatomice ale fătului: craniu, coloană vertebrală, plămâni, cordonul ombilical, stomac, rinichi, vezică urinară, membre, dar și starea cordonului ombilical, a placentei și a lichidului amniotic. Cu ajutorul ecografiei de morfologie fetală se poate măsura și frecvența bătăilor inimii fătului.
Investigaţia poate identifica anomaliile structurale, dar nu generează rezultate similare cu testarea genetică. Când se recomandă efectuarea morfologiilor și de ce sunt acestea necesare? O ecografie de morfologie fetală poate fi realizată în fiecare trimestru de sarcină, iar evoluția tehnicii permite identificarea unor anomalii încă din primele etape ale dezvoltării.
Morfologia în trimestrul I de sarcină
Se realizează între 11 - 13 (+ 6 săptămâni de amenoree), dar mai frecvent în săptămânile 12 - 13 de sarcină. Scopul este estimarea exactă a vârstei fătului în funcție de lungimea craniocaudală (CRL), identificarea posibilelor sarcini multiple, precum și observarea anomaliilor structurale la nivelul craniului, membrelor sau inimii, dacă există. Evaluarea morfologică permite reevaluarea și testarea genetică, astfel încât părinții să poată decide în cunoștință de cauză. În ultimul timp, testele noninvazive de screening (de ex. ADN fetal liber circulant în sângele matern) pot completa informațiile.
Morfologia în trimestrul II de sarcină
Se realizează în săptămânile 20 - 24 de sarcină, ideal în săptămâna 22, însă doar medicul poate indica momentul optim pentru fiecare pacientă. Spre deosebire de morfologia din primul trimestru, aceasta permite o examinare mult mai detaliată a structurilor fetale. Cu ajutorul ei pot fi vizualizate defecte la nivelul feței, toracelui, diafragmului, abdomenului, membrelor, coloanei vertebrale și chiar la nivel articular. Dacă a fost efectuată o investigație similară în trimestrul anterior, suspiciunile apărute atunci pot fi confirmate sau infirmate. Morfologia fetală din trimestrul II permite observarea în timp real a mișcărilor, iar reconstrucțiile 3D și 4D pot oferi imagini detaliate ale fătului. De asemenea, este posibilă vizualizarea cordonului ombilical și a plăcentei, pentru identificarea timpurie a eventualelor complicații. Dacă această procedură este efectuată împreună cu testele serologice, se poate vorbi despre „triplu test” sau „cvadruplu test”. Uneori se propune măsurarea transvaginală a lungimii colului uterin pentru screeningul nașterii premature.
Morfologia în trimestrul III de sarcină
Se realizează în săptămânile 30 - 32 de sarcină. În această perioadă, poziția și dimensiunile fătului pot face observarea anumitor detalii mai dificilă, însă morfologia din trimestrul III ajută la identificarea malformațiilor cardiace cu debut târziu și a celor ale sistemului nervos central. Totuși un rezultat normal al morfologiei nu exclude în totalitate apariția unei anomalii, deoarece unele afecțiuni pot apărea tardiv sau pot fi dificil de observat ecografic. Realizate regulat, ecografiile de morfologie cresc probabilitatea depistării unor probleme la nivelul fătului.
Întrebări frecvente despre morfologii fetale
- Sunt morfologiile fetale obligatorii? - Nu sunt obligatorii, dar oferă o analiză detaliată a structurii fătului și pot identifica din timp anomalii; se efectuează la recomandarea medicului.
- Pot înlocui morfologia testelor genetice? - Nu; morfologia nu depistează anomalii cromozomiale și, dacă există suspiciuni, se recomandă teste genetice.
- Ce malformații pot fi observate prin morfologie? - De la craniu și până la membrele inferioare, putând include defecte ale feței, toracelui, diafragmului, tractului renal, craniului, coloanei, și a membrelor.
- Pot păstra pozele de la morfologii? - Scopul este evaluarea dezvoltării fătului și a poziționării placentei pentru decizii medicale, nu pentru amintiri; aceste imagini se păstrează conform recomandărilor clinicii.
Placenta și cordonul ombilical: structură, funcții și importanță
Placenta se dezvoltă în interiorul uterului, atașată de pereții acestuia, având rolul de a furniza oxigen și substanțe nutritive copilului în creștere, de a elimina produșii de degradare din sângele acestuia și de a facilita transferul cordonului ombilical. Cordonul ombilical începe să se formeze încă din ziua 21 a sarcinii și este responsabil cu transferul nutrienților de la placentă la făt. Majoritatea cordoanelor ombilicale cresc în lungime până la aproximativ cât lungimea bebelușului, cu un diametru tipic de sub 2 cm, iar vasele sunt înconjurate de un gelatina Wharton care oferă protecție. Îngroșarea sau răsucirea arterelor ombilicale poate afecta fluxul sanguin și poate sta la baza unor complicații perinatale.
Originea lichidului amniotic este duală: din amniosul și corionul care înconjoară fătul, iar fătul înghite lichid amniotic începând cu săptămâna 14. Corionul derivă din trofoblast iar amniosul provine din ectodermul discului embrionar. Cordonul ombilical conține trei vase: două artere ombilicale purtătoare de sânge neoxigenat spre placentă și o venă ombilicală care livrează sânge oxigenat la făt. Diametrul cordonului și torsiunea acestuia contribuie la rezistența lui la întindere, presiune și torsionare, protejând transportul sangvin între mamă și făt.
Pur și simplu, funcțiile placentei includ: funcția respiratorie, nutritivă, excretorie, protecție și apărare, rezervă și funcția hormonală. Placenta servește ca interfață între mamă și făt, asigurând transferul oxigenului și al nutrienților, eliminarea deșeurilor și reglarea hormonală necesară menținerii sarcinii. Cordul ombilical, prin conexiunea cu placenta, este principalul ghid de nutriție și oxigen pentru făt, iar sumarul acestuia arată că sângele circulant între vasele ombilicale și placentă asigură aportul vital pentru dezvoltarea fătului.
Cum ajunge mâncarea la bebelușul tău
În contextul clinicii moderne, examinările histologice și morfologice ale cordonului ombilical și placentei pot oferi informații despre potențiale anomalii și despre stadiul perfuziei fetale, contribuind la decizii medicale în timpul sarcinii și imediat după naștere. Câteva observații despre contextul tratamentelor cu celule stem: sângele din cordonul ombilical reprezintă o sursă importantă de celule stem hematopoietice și mezenchimale, cu aplicații în terapiile de susținere după transplanturi hematopoietice, iar țesutul placentar este o sursă importantă de celule stem mezenchimale și progenitori endoteliali.
Este important de menționat că tăierea cordonului ombilical implică bune practici de îngrijire imediat după naștere; întârzierea clampării poate crește depozitele de fier și volumul sanguin la nou-născut, în timp ce presupune beneficii pentru prematuri. Este recomandat ca femeile însărcinate să discute cu medicul obstetrician despre opțiunile de gestionare a cordonului ombilical la naștere, inclusiv despre clamped-ul tardiv, pe baza condițiilor clinice și a recomandărilor actuale ale instituțiilor de neonatologie.
Întrebări frecvente despre administrarea și utilizarea cordonului ombilical și a placentei
- Care sunt cele mai frecvente probleme la nivelul placentei? - Placenta previa, placenta abruption și placenta accreta, care pot implica sângerări semnificative și necesitatea intervențiilor chirurgicale.
- Ce înseamnă tăierea cordonului ombilical? - Expulzia cordonului este partea finală a nașterii; managementul adecvat este important pentru evitarea infecțiilor și pentru siguranța nou-născutului.
- Ce rol au studiile clinice în domeniul celulelor stem?
tags: #cordonul #ombilical #si #placenta #trebuie #examinatre
Postări populare:
- Descoperă activitatea lui Andrea Brinzan, medic pediatru, și contribuțiile sale în pediatria românească
- Nutriția bebelușului cu Aptamil
- De ce delegăm sarcini în proiecte? Cauze și impact
- Victimele abuzurilor sexuale în medicina primară: povești și pași legali
- Proceduri pentru fontanelele nou-născutului: ce trebuie să știți