Familia este prima alcătuire de viaţă obştească şi sâmburele din care cresc toate celelalte forme de viaţă socială. Ea este mediul cel mai prielnic pentru naşterea, dezvoltarea şi desăvârşirea fiinţei umane. În rânduiala Sfintei Taine a Cununiei se cuprind rugăciuni pentru rodnicia căsătoriei, iar în epitimiile de la spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca dată primilor oameni, „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul” (Facere 1,28).
În textul primit, se subliniază faptul că nu numai defăimarea căsătoriei este osândită, ci şi îndeletnicirea cu pregătirea şi practicarea mijloacelor de avort pentru întreruperea sarcinilor. Sunt menţionate numeroase canoane care condamnă avortul, precum Canonul 3 Trulan, Canonul 65 Apostolic, 21 Ancira sau Canonul 2 şi 8 al Sfântului Vasile, iar Canonul 33 al Sfântului Ioan Postitorul prevede pedepse pentru femeia care nu îngrijeşte fătul.
Fundamentele moralo-teologice
Tertulian, ca apologet creștin, se ridică împotriva avortului pe care îl califică drept crimă. Lactanţiu importancează vinovăţia femeilor care suprimă fătul, iar canoanele se referă explicit la porunca VI-a „Să nu ucizi” (Deut. 5, 17). Creștinismul afirmă importanţa legăturii trupeşti din căsătorie, dar o extinde spre transfigurarea unirii prin conceperea copiilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: căsătoria are două scopuri - reglementarea sexualităţii şi procrearea.
Avortul este văzut ca o sărăcire spirituală a soţilor şi a societăţii. Biserica insistă că avortul echivalează cu o crimă evidentă, iar efectele sale se răsfrâng asupra părinţilor, a întregului arbore genealogic şi a comunităţii. Sinodul VI Ecumenic, canonul 83, spune că „Cei morţi nu pot fi botezaţi, după cum nu pot fi nici împărtăşiţi”, ceea ce generează probleme privind pomenirea copiilor avortaţi sau nebotezaţi.
Perspectiva pastorală asupra copiilor avortaţi
Biserica păstrează o dublă faţetă: pe de o parte, condamnă actul avortului; pe de altă parte, privește femeia ca fiind victimă a păcatului, îndemnând la pocăinţă, iertare şi sprijin duhovnicesc. Se afirmă că femeia în cauză poate primi împărtăşania cu condiţia să împlinească canonul de pocăinţă, iar slujbele pentru copiii avortaţi pot fi săvârşite în anumite condiţii, cu discernământ pastoral. Se subliniază că nu se pot pomeni copiii nebotezaţi în liturghie decât dacă sunt membri ai Bisericii, iar numele copiilor avortaţi ar trebui să fie înmânate într-un mod discret.
Probleme teologice legate de începutul vieţii
Din perspectivă ortodoxă, viaţa începe la concepere, sufletul fiind dobândit în pântece, iar avortul este descris ca ucidere, crimă, genocid şi deicid. Sfântul Vasile și ceilalți părinți avut în vedere că întreruperea vieţii nu poate fi justificată, deoarece fiecare fiinţă umană poartă în sine oScurtă descriere a valorii obiective a vieţii. În paranteză, se citează Scriptura (Psalmul 139, 13-16) pentru a demonstra organizarea vieţii umane de la început, precum şi învăţături patristice privind un răspuns clar în faţa avortului.
Se insistă asupra faptului că avortul atrage urmări substanţiale atât pentru părinţi, cât şi pentru urmaşii lor genealogici, iar comunitatea trebuie să ofere sprijinul necesar, nu să încurajeze ruşinea sau singurătatea. Este subliniat că în cazul copiilor avortaţi, Biserica poate oferi rugăciuni şi slujbe, dar cu respectarea regulilor liturgice şi a identităţii slujitorului liturgic.
Aspecte bioetice în context creștin
Bioetica creştină, în viziunea lui Herman T. Engelhardt, susţine că viaţa are valoare intrinsecă şi că orice intervenţie medicală trebuie să respecte demnitatea umană. Clonarea umană, fertilizarea in vitro cu lipsă de comuniune trupească sau alte practici similare sunt suspectate de morală creştină, deoarece contravin planului creationist şi valorizării vieţii. Contracepţia şi sterilizarea voluntară pot fi percepute diferit în funcţie de tradiţia calculusului moral. Creştinismul tradiţional critică planificarea familială drept normă şi susţine că decizia de a avea copii trebuie să fie în responsabilitate cu voinţa lui Dumnezeu, luând în considerare sănătatea soţilor, condiţia materială şi duhovnicia uniunii.
Aspecte sociale și legislative
După 1989, în România s-a înregistrat liberalizarea avortului prin Decretul-Lege nr. 1/1989, urmat de reglementări legale care privesc dreptul femeii la viaţă, sănătate şi autonomie decizională, dar cu limitări în funcţie de context religios şi de conştiinţa profesională a medicilor. Legile actuale reglementează infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii (art. 201 Cod penal) şi stabilesc garanţii în materie de drepturi sexuale şi reproductive. Se subliniază necesitatea asigurării accesului la informaţie, educaţie sexuală, precum şi a unei game de metoduri contraceptive, în timp ce statele sunt chemate să elimine obstacolele care împiedică femeile să aibă acces la avort în condiţii sigure şi legale. În context european, Comitetul pentru drepturile omului și Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor insistă asupra nevoii de a proteja viaţa femeilor şi a respectării autonomiei femeii, precum şi de a preveni avortul nesigur.
Abordări pastorale moderne și momente-cheie
Există exemplare de programe pastorale care includ rugăciuni pentru copiii avortați, articule gata să sprijine familiile în procesul de vindecare spirituală și să ofere consiliere medicală, psihologică și socială. În România, inițiative precum Arhimandritul Nicodim Sachelarie sau precizări ale ierarhilor ortodocşi au accentuat necesitatea rugăciunii, a evlaviei, a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei în procesul de iertare a păcatului avortului. Existența unor practici precum „Liturghia pentru copiii avortați” și motivele pentru care se recomandă limitarea pomenirii copiilor avortați în forma liturgicală sunt discutate cu discernământ duhovnicesc și în cadrul comunității bisericești local.
Concluzii practice pentru comunitățile creștine
- Promovarea valorii vieţii încă din concepţie, în contextul credinţei creştine, fără a stigmatiza femeia.
- Oferirea de sprijin medical, psihologic şi pastoral mamelor, inclusiv în cazurile de sarcini mijlocite de circumstanţe dificile.
- Învăţarea unei viziuni holistice despre familie, căsătorie şi procreare, ce valorizează sfinţia căsătoriei şi rolul copiilor în comunitate.
- Asigurarea unei metodologii clare pentru rugăciune, canoane şi slujbe dedicate copiilor avortaţi, respectând tradiţia și limitările canoanelor.
- Educaţia pastorală asupra bioeticii creştine, în raport cu bioetica seculară, pentru a facilita decizii informate, cu respect pentru conştiinţa fiecăruia.
Avortul și personalitatea: Despre ce este vorba, de fapt, în dilema morală | Glenn Cohen | Big Think
În final, avortul în cadrul perspectivei creștine este prezentat ca o problemă complexă, cu implicații teologice, morale, pastorale și sociale. Este insistat că viața este sacră, iar decizia de a întrerupe o sarcină trebuie analizată în cadrul unei căutări de voinţa lui Dumnezeu, cu respect pentru demnitatea omului, iar femeia nu este exclusă de la mântuire, ci este îndrumată către pocăinţă, iertare şi sprijin în comunitatea bisericească.
tags: #crestin #cand #este #admis #avortul