Indiferent dacă mama alăptează sau folosește lapte praf, bebelușul va intra, la un moment dat, în contact cu biberonul și se va atașa de el. La ce vârstă e indicat ca cel mic să renunțe la biberon în favoarea cănii cu cioc? Sfaturile date pe această temă urmăresc trei direcții: lasă-l să renunțe când vrea el, de la un an folosește cana pe timp de zi și dă-i un biberon la culcare, iar ultima, taie biberonul cât mai repede, preferabil în jurul vârstei de un an, un an și jumătate.
Specialiștii din domeniul pediatriei recomandă ca renunțarea la biberon să se producă în jurul vârstei de un an. Academia Americană de Pediatrie (AAP) sugerează ca, odată ce copilul este capabil să bea dintr-o cană (de obicei începând de la 9-12 luni), părinții să înceapă treptat înlocuirea biberonului. Organizația Mondială a Sănătății nu oferă un termen exact pentru renunțarea la biberon, dar subliniază importanța tranziției către alimentația solidă și diversificată în jurul vârstei de 6 luni.
În pofida recomandărilor, mulți părinți continuă să folosească biberonul pentru lapte, suc sau apă până la vârsta de trei sau patru ani, susține Dr. Jonathon Maguire, medic pediatru și realizator al unui studiu ce arată că sfaturile medicilor pot influența decizia părinților de a renunța la hrănirea prin biberon. Renunțarea la biberon se poate dovedi dificilă. Copiii se atașează ușor de acesta și, cu cât îl folosesc mai mult timp, cu atât devine mai dificil să îi convingi să renunțe. Este important totuși de știut că utilizarea biberonului pentru o perioadă prelungită poate afecta sănătatea celui mic.
Semnele că cel mic este pregătit pentru această schimbare includ capacitatea de a sta în șezut fără sprijin, interesul pentru alimentele solide și curiozitatea față de obiectele de băut ale adulților. De asemenea, mulți copii încep natural să respingă biberonul odată ce descoperă cana cu cioc sau cana obișnuită, mai ales dacă le oferă o experiență plăcută și distractivă. Este important de menționat că fiecare copil este diferit. Unii renunță ușor la biberon, alții au nevoie de mai mult timp. Factorii emoționali, rutina de somn și sprijinul părinților pot influența această tranziție. Nu este un eșec dacă un copil folosește biberonul și după un an, dar este esențial ca părintele să aibă un plan clar pentru a evita folosirea sa pe termen lung.
Diferențele culturale joacă și ele un rol. În unele țări, biberonul este utilizat doar în primul an de viață, în timp ce în altele, este comun să vezi copii de 3-4 ani care încă îl folosesc. Acest lucru demonstrează că normele sociale influențează deciziile parentale, dar nu ar trebui să înlocuiască recomandările medicale. Așadar, momentul potrivit este între 12 și 18 luni, cu condiția ca tranziția să fie făcută treptat și cu blândețe. Alimentația cu lapte sau cu suc de fructe în biberon poate afecta, în primul rând, dentiția bebelușului. Conform stomatologilor: "cea mai frecventă cauză a cariei de biberon este alimentația cu lapte în biberon pe timpul nopții. În timpul somnului cantitatea de salivă scade, iar laptele, fie îndulcit, fie ca atare, rămâne pe suprafața dinților, cauzând caria dentară. Aceleași efecte apar și dacă se înlocuiește laptele din biberon cu suc de fructe sau alte lichide îndulcite. Chiar și laptele matern este cariogen, dacă copilul este alăptat peste vârsta de un an, în special pe timpul nopții."
Prelungirea perioadei de hrănire cu biberonul poate afecta și alte aspecte ale dezvoltării sănătoase a copilului. Un studiu recent realizat pe un eșantion de 6.750 de copii născuți în 2001 asociază hrănirea cu biberonul după vârsta de un an cu obezitatea. Datele studiului arată că în jur de 22% dintre copiii incluși în studiu au folosit constant biberonul la vârsta de doi ani și că un sfert dintre aceștia au ajuns obezi până la vârsta de cinci ani și jumătate. Prin comparație, 16% dintre cei care au renunțat la biberon până în 2 ani au dezvoltat probleme de obezitate trei ani și jumătate mai târziu. Conform cercetătorilor, prelungirea perioadei de utilizare a biberonului (după 12-14 luni) aduce un exces de calorii în dieta copilului și crește, astfel, riscul luării în greutate peste recomandările vârstei.
În jurul vârstei de 1 an, necesarul de lapte al copilului este de 400-500 de ml. Problema apare în momentul în care laptele dat prin biberon, adăugat la alimentația diversificată a celui mic, depășește necesarul de calorii. Odată cu înlocuirea biberonului cu cana, scade și cantitatea de lapte pe care cel mic o mănâncă; experiența clinică asociază consumul laptelui în exces de utilizarea prelungită a biberonului. Alăptarea la biberon după vârsta recomandată e legată și de deficiența de fier. Un studiu realizat în 2005 de către departamentul de pediatrie al Colegiului Medical din Wisconsin a identificat o legătură între alăptarea la biberon pe o perioadă îndelungată și anemia cauzată de deficiența de fier la copii. Cu cât se prelungește utilizarea biberonului, cu atât lipsa de fier din organism este mai mare. Conform Comitetului de Nutriție al Academiei Americane de Pediatrie, surplusul de lapte influențează nivelul de fier din organism deoarece este folosit ca înlocuitor al unor alimente cu un conținut mai mare de fier.
Utilizarea în exces a biberonului, fie el cu lapte, suc sau apă, precum și utilizarea excesivă a suzetei sau sugerea îndelungată a degetului, poate afecta dezvoltarea cranio-facială, cauzând probleme de vorbire la copii de vârstă preșcolară, susțin cercetările. De asemenea, aceleași studii arată că începerea utilizării biberonului cât mai târziu, preferabil după primele nouă luni de viață, și pentru o perioadă cât mai scurtă, este mai sănătoasă pentru cel mic. Părinții trebuie să știe că renunțarea totală la biberon se face până în doi ani. Aceasta depinde, în general, de dezvoltarea ortodontică a copilului. Odată cu apariția incisivilor este indicat să se renunțe la biberon pentru a evita apariția cariilor.
Trecerea de la biberon la cană se face treptat. Pentru a ușura renunțarea la biberon se utilizează alternativ cana cu cioc și biberonul cu pai pentru apă, sucuri naturale dar și lapte. Renunțarea la biberon nu trebuie să fie bruscă sau traumatizantă. O strategie eficientă este introducerea treptată a unei alternative, cum ar fi cana cu cioc sau biberonul cu pai. Acestea pot fi mai ușor acceptate de copil, deoarece păstrează un grad de familiaritate, dar îl ajută să învețe o metodă nouă de băut. Inițial, se pot oferi lichide preferate (apă, suc natural) în cană, lăsând laptele exclusiv pentru biberon.
Un alt pas util este înlocuirea treptată a meselor servite în biberon cu cele în cană. Părinții pot începe cu mesele de dimineață sau de prânz, care sunt mai ușor de gestionat decât cele de seară. De exemplu, se poate înlocui biberonul de la micul dejun cu un bol de cereale și lapte și un pahar mic pentru băut. Este important ca tranziția să fie acompaniată de o rutină constantă și predictibilă. Copiii reacționează mai bine atunci când știu ce urmează. Oferirea cănii la ore regulate, într-un context liniștit și fără presiune, le dă siguranță și îi încurajează să accepte schimbarea.
Unii copii pot protesta la început, iar părinții trebuie să rămână consecvenți, dar empatici. Încurajarea pozitivă și lauda atunci când copilul folosește cana pot avea un impact semnificativ. De asemenea, implicarea copilului în alegerea unei căni „speciale” - cu personaje preferate sau în culori atractive - crește șansele de succes. Când vine vorba de biberonul de culcare, tranziția poate fi mai delicată. Acesta este adesea asociat cu adormirea, deci înlocuirea trebuie făcută cu grijă. Se recomandă păstrarea rutinei de somn (băiță, poveste) și înlocuirea laptelui din biberon cu apă.
Una dintre cele mai frecventeGreșeli este utilizarea biberonului pe post de calmant. Mulți părinți oferă biberonul când copilul plânge, se plictisește sau este agitat, transformându-l într-un substitut emoțional. Pe termen lung, acest obicei creează o dependență care este greu de întrerupt și care nu are legătură cu foamea reală. Alta greșeală este amânarea nejustificată a tranziției, din teamă că „nu e pregătit”. Deși empatia față de copil este importantă, întârzierea excesivă poate complica lucrurile. Cu cât copilul este mai mare, cu atât este mai greu să schimbe obiceiuri bine înrădăcinate.
Următorii pași includ înlocuirea treptată a biberonului cu cana sau paharul. Părinții pot utiliza cana cu cioc sau cana obișnuită, iar tranziția poate fi susținută de controalele pediatrice. Pediatrul poate evalua dezvoltarea copilului, nivelul de fier din sânge, greutatea și obiceiurile alimentare. Dacă observă semne de întârziere în renunțarea la biberon, poate interveni cu recomandări personalizate și susținere. Stomatologul pediatric are și el un rol important, mai ales în prevenirea și depistarea timpurii a cariilor. O primă vizită la dentist ar trebui să aibă loc în jurul vârstei de un an, iar examinarea dentiției poate arăta deja efectele negative ale utilizării prelungite a biberonului.
Un medic informat nu va judeca părintele, ci îl va sprijini. El poate explica consecințele medicale într-un mod empatic și poate recomanda alternative potrivite vârstei copilului. De asemenea, poate colabora cu alți specialiști - nutriționiști, logopezi sau psihologi - în cazul în care există nevoi complexe. Părinții ar trebui să discute deschis cu medicii despre dificultățile tranziției. Uneori, simpla validare a eforturilor părintelui sau încurajarea unui progres mic pot face o mare diferență în parcursul emoțional al adultului și copilului. Prin urmare, nu trebuie să treci singur prin această etapă. Consultul medical regulat și comunicarea sinceră cu specialiștii pot transforma dilema într-o decizie bine susținută și aplicată.
Renunțarea la biberon este o etapă firească în dezvoltarea copilului, dar poate fi plină de provocări emoționale și practice. Cu o abordare treptată, sprijin din partea specialiștilor și multă răbdare, tranziția poate fi realizată fără stres. Important este ca părinții să fie informați și să înțeleagă beneficiile renunțării la timp. Clinic, Cleveland. “When and How to Wean Your Baby off Bottles and Sippy Cups.” Cleveland Clinic, Cleveland Clinic, 31 July 2024, health.clevelandclinic.org/say-goodbye-to-bottles-and-sippy-cups, accesat la 28.07.2025;“Discontinuing the Bottle.” HealthyChildren.org, www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/feeding-nutrition/Pages/Discontinuing-the-Bottle.aspx, accesat la 28.07.2025.
Sawasdivorn, Siraporn, et al. “Situation of Baby Bottle Use: Is It Suitable to Recommend Weaning by the Age of One Year?” Journal of the Medical Association of Thailand = Chotmaihet Thangphaet, vol. 91 Suppl 3, Oct. 2008, pp. Alăptarea este cea mai bună modalitate de a hrăni nou-născuții, iar Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viață. Cu toate acestea, uneori mamele trebuie să-și hrănească bebelușii diferit, iar în aceste cazuri, un biberon și o formulă pentru bebeluși aleasă cu grijă pot fi de mare ajutor. Dar a oferi un biberon nu este întotdeauna ușor.
Uneori, bebelușii se agită și refuză biberonul. Există mai multe cauze posibile pentru această agitație. Există câteva motive pentru care bebelușii se pot agita în timp ce sunt hrăniți cu biberonul. Atunci când alegi biberonul, asigură-te că iei în considerare caracteristicile acestuia și alegi unul care să corespundă nevoilor tale și ale bebelușului tău. Biberoanele de plastic sunt mai ușoare, dar cele de sticlă sunt mai ecologice și mai ușor de curățat. Ia în considerare forma sticlei și dacă îți va fi ușor de ținut. Alegeți și mărimea potrivită. O sticlă mai mare va dura mai mult, dar va fi și mai grea. Apoi, ia în considerare tetina. Ar trebui să aibă dimensiunea potrivită și să aibă debitul de curgere corect. Dacă tetina este incorectă, bebelușul poate avea dificultăți și astfel îți va exprima frustrarea prin agitație. În plus, alege o tetină care ajută la dezvoltarea mușchilor gurii, necesari pentru coordonarea adecvată a suptului, înghițirii și respirației. Cele mai bune tetine sunt fabricate din silicon sigur. Dacă combini alăptarea cu biberonul, asigură-te că tetina nu perturbă reflexul de supt al bebelușului. Tipul greșit de lapte pentru bebeluși poate avea un impact negativ asupra bebelușului dvs, iar copilul dvs poate să nu accepte întotdeauna formula de prima alegere.
Un bebeluș agitat în timpul hrănirii este un semn comun al problemelor de stomac. Dacă copilul se încordează și scuipă în timpul alăptării, discută cu un pediatru. Confortul este esențial atât pentru tine, cât și pentru copilul tău. Poziția corectă de hrănire vă va ajuta să vă relaxați. Dacă bebelușul tău este agitat, încearcă să-l așezi în aceeași poziție pe care ai folosi-o pentru alăptare. Momentul pe care îl alegi pentru a-ți hrăni copilul este la fel de important. Un copil flămând, plin sau obosit se poate supăra rapid. Respectă un program de hrăănire, dar amintește-ți că un nou-născut trebuie hrănit la cerere. Deși este important să controlezi programul, nu-ți forța copilul să termine biberonul dacă îl refuză în mod clar. Înainte de a oferi bebelușului tău un biberon, verifică temperatura laptelui. Dacă nu reușești să îți calmezi bebelușul, iar acest lucru te frustrează, încearcă să respiri adânc și să te calmezi mai întâi. Bebelușul tău îți poate simți emoțiile și nu se va calma dacă ești stresat. Dacă nimic nu pare să te ajute și copilul tău continuă să se agite în timpul hrănirii cu biberonul, programează-te la medicul pediatru. Acesta te va putea sfătui cu privire la modul de calmare a bebelușului și poate să-l examineze pentru a determina cauza agitației.
- De la ce vârstă ar trebui să încep exercițiul?
- Cu ce pahar / cană să încep?
- Cu ce încep? Pahar simplu? Cană cu pai?
- Cum îți ajuți bebelușul să învețe?
Ideea principală este să ții bebelușul activ implicat, nu să îi duci tu cana la gură și să-i torni lichidul. Poți ajuta să-i sprijini cănița pe buza de jos și să înclini cănița doar atât cât lichidul să ajungă la guriță. Cel mic poate linge lichidul, îl poate scuipa, poate tuși. Este normal. Vor fi multe incidente de acest gen cât timp bebelușul învață. Dacă bebelușul dorește să țină cănița de unul singur, așeaz-o pe masă și lasă-l să încerce. Doar fi pe fază cu un șervețel atunci când, inevitabil, va înclina cana prea mult și va varsă pe el. Când se întâmplă, doar spui: “Opaa…nu-i nimic…data viitoare încearcă mai încet”. Completezi lichidul din cană și lași bebelușul să încerce din nou. Dacă varsă din nou, nu mai este nevoie să completezi lichidul. Pui cana deoparte și aștepți până la următoarea masă. Vei aduce cana la masă, la fiecare masă (sau cel puțin zilnic) pentru a-l ajuta să se acomodeze.
De asemenea, poți porni cu mesele de dimineață sau de prânz, iar ulterior să revină cu altă masă. Înainte de 12 luni nu ne dorim ca bebelușul să își „umfle” burtica cu apă în locul formulei de lapte sau laptelui matern. Deci, dacă pui apă în căniță la ora mesei, îți sugerăm să pui foarte puțin, doar cât să ajute la scopul exercițiului. Poți începe exercițiile pentru folosirea paiului tot de la 6 luni. S-ar putea să ai surpriza ca micuțul tău să prindă mișcarea din prima. Bebelușii de 6 luni au reflex puternic de supt și pot folosi acest reflex cu succes și cu un pai. Din acest motiv, unii părinți reușesc să introducă băutul cu paiul primul, și apoi să introducă băutul din căniță sau pahar deschise.
Poți începe folosind cana cu pai la una din mese și paharul deschis la altă masă. Dacă după câteva săptămâni observi că bebelușul nu reușește să se descurce cu ambele, atunci alege-o pe cea cu care se descurcă cel mai bine și rămâi cu ea până când bebelușul o folosește cu ușurință. Apoi poți introduce la masă din nou și cealaltă variantă. Pasul 1. Cănița va fi prezentă la fiecare masă a bebelușului. La început, în căniță pui foarte puțin lapte, formulă de lapte sau apă (40-60 ml). Pasul 2. Te așezi la masă împreună cu bebelușul tău, îi zâmbești și îi captezi atenția, și duci cănița la gura ta că și când ai bea din ea. Poți împărți aceeași căniță cu bebelușul sau poți folosi două cănițe separate (una pentru tine și una pentru bebeluș). Nu contează. Dacă folosești două cănițe asigură-te că sunt cănițe identice sau foarte asemănătoare. Pasul 3. Oferă cănița bebelușului. Vei ține cana în fața bebelușului și vei aștepta să se întindă să o apuce. Nu o vei duce tu la gurița bebelușului. Mai întâi aștepți să o apuce, după care poți ajuta să o ducă la guriță.
Ideea principală este să ții bebelușul activ implicat, nu să îi duci tu cana la gură și să-i torni lichidul. Vei sprijini cănița pe buza de jos și vei înclina cănița doar atât cât lichidul să ajungă la guriță. Cel mic poate linge lichidul, poate tuși, poate scuipa. Este normal. Vor fi multe incidente de acest gen cât timp bebelușul învață. Dacă bebelușul dorește să țină cănița de unul singur, așeaz-o pe masă și lasă-l să încerce. Doar fii pe fază cu un șervețel atunci când, inevitabil, va înclina cana prea mult și va varsă pe el. Când se întâmplă, doar spune: “Opaa…nu-i nimic…data viitoare încearcă mai încet”. Completezi lichidul din cană și lași bebelușul să încerce din nou. Dacă varsă din nou, nu mai este nevoie să completezi lichidul. Pui cana deoparte și aștepți până la următoarea masă. Vei aduce cana la masă, la fiecare masă (sau cel puțin zilnic) pentru a-l ajuta să se acomodeze.
În continuare, treburile se concentrează pe consolidarea deprinderilor. În cazul în care bebelușul refuză cana complet, încearcă să schimbi mediul și să lucrezi în afara orelor de masă. Murdăriți-vă puțin. Ieșiți la o plimbare și stați pe o pătură, undeva unde cel mic să poată vărsa conținutul căniței în voie. Adu cu tine cănița și apă într-un recipient și așează-le în fața bebelușului. Dacă nu interacționează în mod natural cu ele, ridică tu recipientul cu apă și toarnă puțină apă în cană și ia o gură. Apoi stai deoparte și lasă-bebelușul să încerce. Acest gen de joacă relaxată va încuraja chiar și pe cei mai neinteresați bebelușii să se implice, și odată ce intră în joc vor fi mult mai dispuși să te imite. Nu uitați să vă bucurați de fiecare etapă!
Cum să faci tranziția bebelușului sau copilului mic de la biberon la cană
În încheiere, dorim să aflăm părerea și sfaturile tale. Sau poate ai întrebări? Majoritatea medicilor recomandă introducerea unei căni, pahar sau cani cu cioc în jurul vârstei de 10-12 luni. Cânita de tranziție pentru bebeluș ajută la realizarea trecerii de la alăptarea la san sau cu biberonul, la băutul dintr-o cană de adult. Care este vârsta potrivită pentru a face această tranzitie? Mulți copii mici se atașează de biberon. Pe lângă asigurarea hranei, pentru ei, biberonul înseamnă și confort și siguranță. Este important să începi să îi ajuți să renunțe la biberon în jurul vârstei de 10-12 luni și să îi înveți să bea din pahare sau canute cu cioc, adaptate vârstei.
Cu cât vei intarzia momentul tranzitiei, cu atât copilul devine mai atașat de biberon și îi va fi mai greu să renunte la el. Momentul tranzitiei: Majoritatea medicilor recomandă introducerea unei căni, pahar sau cani cu cioc în jurul unei vârstă de 10-12 luni. La vârsta de 12 luni, cei mai mulți copii au capacitatea de coordonare a mișcărilor necesară pentru a ține chiar și o ceașcă sau un pahar de plastic și pentru a bea din ele. Este important să începi să reduci treptat numărul de mese cu biberonul din programul de hranire cu o masă diversificată specifică vârstei sau cu laptele pus într-o cană. În acest fel vei reduce ușor dependența de biberon iar dacă-l va cere, poți să-l asiguri că îl va primi mai târziu, la masa de seară.
tags: #cum #bea #bebe #din #pahar
Postări populare:
- Data probabilă a nașterii și calculul ovulației: metoda naturală de planificare familială
- Soluția anticolici Philips Avent
- Ce spun studiile despre cafea și dischinezia biliară în timpul colicii biliare
- Ținute de Crăciun pentru bebeluși: inspirații moderne pentru sărbători stilate
- Oportunități de angajare pentru pediatri în România