Cămila (Camelus) este un mamifer erbivor rumegător din Africa de Nord și din Asia, de talie mare, cu o cocoașă de grăsime pe spate (cămila dromader - Camelus dromedarius) sau cu două cocoașe (cămila bactriană - Camelus bactrianus), folosit la transport în regiunile de deșert.
Caracteristici generale ale cămililor
Cămila se deosebește de rudele ei din Lumea Nouă prin talia corpului mai mare (înălțimea la greabăn între 225 - 345 cm și greutatea între 300 - 700 kg), și prin faptul că are una sau două cocoașe. Cămilele au coada relativ scurtă (35 - 55 cm), culoarea blănii are nuanțe de la brun închis până la un cenușiu roșcat de culoarea nisipului. Pe când dromaderul are părul scurt, cămila bactriană are blana cu peri foarte lungi în special în lunile de iarnă. Picioarele cămilelor, în raport cu dimensiunea corpului, sunt lungi; ele calcă pe două degete care nu sunt acoperite de copită, ci numai de o unghie îndoită ce protejează degetele de la picioare.
Animalele au gâtul și capul lung, buza superioară despicată și ochii cu gene protectoare lungi. Cămila este adaptată la viața deșertică, când trebuie să parcurgă distanțe mari fără hrană sau apă. Pentru aceasta, cămila poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare de hrană și apă. În cocoașă poate să acumuleze hrană sub formă de grăsime, cu care poate să reziste fără a se hrăni timp de 30 de zile. Rezerva de apă a unei cămile acumulată în stomac ajunge la 100-150 litri, cantitate suficientă pentru aproximativ 2 săptămâni. Cămila poate bea în 10 minute o cantitate de 100 de litri de apă. Se spune că îngrijitorul de cămile obligă animalul să bea o cantitate mare de apă înainte de plecare.
Adaptări fiziologice pentru deșert
Sub forma domestică, ambele specii de cămile sunt răspândite pe un areal întins în Africa și Asia, dromaderul în Africa de Nord și Arabia, iar cămila bactriană în regiunile din Asia Centrală (Manciuria, Asia Mică). Cămila poate tolera temperaturi extreme: poate suporta o variație de temperatura corporală între 34 și 41,7 grade Celsius pentru a reduce transmiterea apei, poate să suporte pierderea de apă de până la 30%, iar 15% este letal pentru majoritatea mamiferelor. Ochii protejați de furtunile de nisip, cu două rânduri de gene, iar nările se pot închide pentru a preveni pătrunderea nisipului.
Când mâncarea este abundentă, cămilele „mănâncă în exces”, depozitând grăsimea într-o zonă a spatelui și formând cocoașa; când grăsimea este epuizată, cocoașa poate lăsa o parte din înălțime sau să dispară. Între perioadele de capturare, cămilele formează grupuri stabile de femele însoțite de un mascul matur.
Taxonomie și familie
Cămila aparține familiei Camelidae, familie de care mai aparțin rumegătoarele din America (guanaco, llama, alpaca și vicuña).
Specii domestice și sălbatice
Sub forma domestică, ambele specii de cămile sunt răspândite pe un areal întins în Africa și Asia: dromaderul (Camelus dromedarius) în Africa de Nord, Arabia, iar cămila bactriană (Camelus bactrianus) în Asia Centrală. Cămila bactriană sălbatică (Camelus bactrianus ferus) arată caracteristici mai apropiate de speciile fosile, precum Camelus alutensis, descoperite în context arheologic.
Perioade de dezvoltare și reproducere
Perioada de gestație la cămile este între 360-440 de zile, puiul devenind independent în scurt timp și capabil să alerge. La vârsta de 1 an este înțărcat, iar la vârsta de 2-3 ani devine apt pentru reproducere. Cămilele au fost domesticite de oameni acum 5.000 de ani și sunt folosite pentru călărit, transport, carne, lapte, lână, piei și ca sursă de îngrășământ, precum și pentru cursele de cămile.
Distributie geografică a populațiilor
Domesticirea și utilizarea tradițională au fost în Africa și Asia; de la secolul al XIX-lea, deplasările externe au dus la prezența în Australia, iar în prezent există populații semidomesticite și sălbatice în diferite regiuni. Aproximativ 900-1.000 de cămile bactriene încă mai trăiesc în China și Mongolia. În Australia există aproximativ 50.000 de dromaderi care trăiesc în sălbăticie.
Hibrizi și reproducerea în practică
Dromaderul și cămila bactriană pot da naștere hibrizi, numiți Tutuls sau Bukhts. Acești hibrizi sunt mai mari decât loturile părților, iar cocoașele pot fi lungi sau variabile (una mare și una mică).
Utilizări istorice în România
Studiile arheozoologice au relevat existența pe teritoriul României a celor două specii de cămilă: cămila cu două cocoașe (Camelus bactrianus) și dromaderul (Camelus dromedarius). Cercetările arheozoologice recente au arătat prezența resturilor de cămilă în mai multe situri, în special în Dobrogea și Banat, cu referire la perioade medievale.
În Dobrogea otomană, cămilele erau folosite atât pentru transportul mărfurilor, cât și la muncile câmpului. După alipirea Dobrogei la România, aceste animale au dispărut treptat, iar ultima consemnare a unei crescătorii datează din 1934 în sudul Dobrogei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a existat o reînnoire a interesului guvernamental pentru creșterea cămilelor, însă inițiativa nu a prins contur permanent.
Statistici și observații istorice
Aproximativ 50.000 de dromaderi trăiesc în sălbăticie în Australia în prezent. În România, dovezile arheologice sugerează o prezență limitată, cu o rezonanță în județele Dobrogea și Banat, iar înscrierea în genealogia istorică a fost generată de interesul pentru soluții de securitate alimentară și logistică în perioadele de necaz.
Aspecte culturale și comportamentale
Cămila este adesea descrisă ca având un comportament imprevizibil, cu tendința de a scăpa săculeț, lovi sau enerva, dar în realitate este un animal răbdător și social, care trăiește în haimeri sau grupuri diferite în funcție de perioadă și de necesități de reproducere.
Puii de cămilă sunt învățați să poarte obiecte mici iar creșterea controlată a acestora a fost menționată în diferite studii istorice ca practică de instruire a animalelor de tracțiune.
Sistemul digestiv
| Specie | Cocoașe | Răspândire | Greutate (kg) |
|---|---|---|---|
| Camelus dromedarius | Una | Africa de Nord, Orientul Mijp... | 300-700 |
| Camelus bactrianus | Două | Asia Centrală | 450-600 |
Studiile antice și legendele populare au relatat existența cămililor în contexturi multiple, iar dovezile paleontologice indică legături cu familiile de rumegătoare din Lumea Veche.
tags: #cum #este #o #camila #cu #trei
Postări populare:
- Ce presupune rolul unui jurnalist: sarcini zilnice și competențe esențiale
- Geci de iarnă pentru fetițe: tendințe 2024-2025
- Utilizarea cabergolinei în controlul lactației: ghid practic
- Reguli pentru postul în timpul sarcinii și împărtășanie
- Explorări asupra purtătorilor de sarcină în câmpuri E și B: observații și simulări