Cum respira fatul în uterul matern și impactul respirației asupra nașterii naturale

Meconiul este primul scaun al nou-născutului, este închis la culoare și trebuie eliminat în primele 2 zile după naștere. Meconiul este o substanță formată în intestinele fătului în urma înghițirii lichidului amniotic în timpul vieții intrauterine. Acesta este un indicator al funcționării tractului digestiv al bebelușului, iar monitorizarea eliminării sale este o parte importantă a îngrijirii nou-născutului în maternitate. Maternitatea SANADOR susține alăptarea la sân din primele ore de la naștere.

Fatul este scaldat în lichidul amniotic. Pe măsură ce fătul înghite lichid amniotic, apa din compoziția acestuia este absorbită în intestin, însă resturile sunt acumulate progresiv. Întârzierea eliminării meconiului poate fi semnul unei afecțiuni. După ce primul scaun a fost eliminat, materiile fecale ale bebelușului se modifică. Nou-născuții alăptați la sân au scaune mai moi și de culoare galben deschis, asemănătoare muștarului.

Însă respirația fătului în uter nu este respirație aeriană; fătul practică respirația prin schimbul de gaze în sânge cu mama prin placentă. Placentă: fătul primește oxigen și nutrienți esențiali prin intermediul placentei, iar dioxidul de carbon este eliminat prin același mecanism. Respirația fetoplacentară și lichidul amniotic asigură mediul necesar dezvoltării plămânilor, iar fătul poate exersa ușor respirația prin inhalarea și exhalarea ușoară a lichidului amniotic spre sfârșitul sarcinii.

Tehnici de respirație în travaliu reprezintă o cale foarte bună de relaxare. Respiratia ritmică are rolul de oxigenare atât a mamei, cât și a copilului, de relaxare și de distragere a atenției gravidei de la durerile nașterii. Fără respirația ritmică, tensiunea poate crește, iar anxietatea poate accentua durerea.

Respirația fătului în uter și rolul lichidului amniotic

Respirația fătului în uter nu este identică cu respirația după naștere. În uter, fătul nu respiră aer, însă învață practica respirației prin mișcări de inhalare/exhalare de lichid amniotic, ajutând la dezvoltarea plămânilor prin producerea surfactantului în organismul mamei și prin schimbul de gaze ce se realizează prin placentă.

Formarea fătului și dezvoltarea organelor continuă pe parcursul celor aproximativ 9 luni de sarcină, iar creierul, sistemul nervos, scheletul și măduva osoasă se dezvoltă într-un ritm complex și delicat. Aproape 70% dintre viitoarele mame pot suferi de dispnee în sarcină, iar efortul respirator poate crește în trimestrele 2-3 din cauza creșterii volumului sanguin și presiunii exercise asupra diafragmei.

Meconiul în lichidul amniotic și riscurile asociate

Meconiul în lichidul amniotic apare la 15-20% dintre nașteri, fiind mai frecventă în sarcinile prelungite. Prezența meconiului în lichid poate fi detectată prin culoarea verzuie sau maronie a lichidului amniotic. Aspirația de meconiu poate provoca detresă respiratorie la nou-născut, iar lipsa oxigenului poate duce la leziuni cerebrale sau pulmonare. În cazuri severe, poate fi necesară ventilația neonatală.

Ileus meconial reprezintă obstrucția intestinală cauzată de o textură groasă a meconiului, ceea ce poate împiedica eliminarea primului scaun. Așa cum deschiderea tractului intestinal poate fi afectată, există riscul de complicații, inclusiv fibroză chistică asociată. Sindromul dopului de meconiu apare când obstrucția colonului în primele 24-48 de ore interferează cu eliminarea meconiului, fiind mai frecvent la prematuri, la sugari cu greutate mică, sau la cei ai mamelor cu diabet sau tratamente specifice.

Asistența medicală în maternitate

Maternitatea SANADOR oferă un mediu sigur pentru naștere, cu evaluări imediat la naștere în secția de neonatologie, monitorizare continuă și, dacă este necesar, tratament în secția de terapie intensivă neonatală, echipată cu ventilație avansată. Eliminarea meconiului este un indicator important al sănătății digestive a nou-născutului, motiv pentru care monitorizarea devine esențială.

Respirația fătului în timpul travaliului și rolul tehnicilor de respirație

Exercițiile respiratorii în travaliu sunt o căi bune de relaxare. Respirația ritmică susține oxigenarea mamei și a copilului, contribuind la relaxare și la gestionarea durerii. Este important să exersezi tehnici de respirație înainte de travaliu, participând la cursuri prenatale, iar partenerul poate juca un rol crucial în susținerea ritmului tău respirator. Desfășurarea acestor exerciții în comun poate facilita travaliul și preveni nașterea prin cezariană.

Cum poate ajuta partenerul? Îți poate menține contactul vizual, te poate susține fizic prin atingere și poate respira sincron cu tine, pentru a facilita menținerea ritmului. Exersarea respirației împreună în timpul sarcinii poate fi de ajutor în momentul expulziei.

Tehnici de respirație pentru diferite etape ale travaliului

1. Tehnica Pace: repetiți cuvântul simplu „pace” în timpul inspirației și expirării, concentrându-vă pe eliminarea tensiunii în timpul expirației.
2. Respirația prin numărătoare: inspirați numărând până la trei, expirați până la trei sau patru, pentru a menține ritmul.
3. Respirația cu sunet la expirație: inspirați pe nas, expirați pe gură cu un sunet obișnuit, cum ar fi „oooooooh” sau „aaaaaah”.

Între contractii, bea apă pentru a preveni uscarea gurii. La debutul contracțiilor, inspirați adânc și expirați lent folosindu-vă de mușchii abdominali. În timpul impulsului de împingere, țineți respirația timp de 5-7 secunde, apoi expirați adânc în timp ce mențineți contracția abdominală. Relaxați-vă între contracții și evitați eforturile din zona abdomenului între acestea.

Dispneea în sarcină și managementul acesteia

Dispneea în sarcină poate afecta activitățile zilnice; soluții includ poziționarea corectă a corpului, folosirea pernelor pentru sprijin, practice de respirație și yoga. Dormitul pe o parte, menținerea unei posturi ergonomice și evitarea fumatului și alcoolului sunt recomandate. O centură pentru susținerea burticii poate facilita respirația. Exercițiile de respirație ajută la oxigenarea corpului și a bebelușului, iar respirația abdominală stimulează ventilația plămânilor.

Semnalele de alarm includ creșterea dificultăților de respirație, sforăitul sever sau apariția apneei de somn. Aceste condiții pot afecta atât mama, cât și fătul și necesită evaluare medicală.

Forma finală a nașterii naturale și rolul respirației în etapă a doua

În faza a doua a travaliului, cu dilatarea colului uterin completă, apare senzația de împingere. Execuția corectă a respirației în timpul expulziei este esențială pentru siguranța fatului. Reflexul Ferguson descrie impulsul de împingere; folosirea respirației regulate ajută la menținerea oxigenării sângelui bebelușului. Efortul de împingere trebuie să fie susținut de presa abdominală, nu de mușchii feței. Între contracții, te relaxezi și rogi să nu existe efort suplimentar în zona abdominală.

Legături între dezvoltarea fetală, respirație și mediu în sarcină

La naștere, plămânii nou-născutului sunt pregătiți să primească aer datorită surfactantului, iar fătul a învățat să respire și să gestioneze schimbul de gaze în sânge. Emoțiile mamei pot influența bebelușul prin hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, adrenalina și oxitocina, care traversează placenta. Un mediu liniștit și sănătos în timpul sarcinii poate sprijini dezvoltarea normală a bebelușului.

Conectarea dintre respirație, travaliu și social

Exercițiile de respirație, curajul partenerului, și participarea la cursuri prenatale pot reduce necesitatea intervențiilor chirurgicale în timpul nașterii. Sprijinul psihologic și fizic în timpul travaliului contribuie la o experiență mai confortabilă pentru mamă și bebeluș.

tags: #cum #respira #bebelusul #in #burta

Postări populare:

• Riscuri ale ceaiului de cimbru în perioada de lactație
• standarde moderne în chirurgia pediatrică
• Actualizări despre Anamaria Rosa Preda însărcinată
• Detalii despre Secția de Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni: contact, structură și activități
• De ce laptele matern este important pentru mama și copil