Ghid cuprinzător pentru montarea îngrășămintelor agricole: tipuri, dozaje, perioade de aplicare și bună practică

Îngrășămintele organice și minerale au o influență pozitivă asupra fertilității generale a solului și însușirilor lui fizice. Refacerea fertilității solului, prin aplicarea îngrășămintelor este variată. Aplicarea îngrășămintelor la culturile tehnice este mai eficientă decât la cereale. Humusul este indicile principal al fertilității solului, sursa și depozitul de elemente nutritive ale plantelor. Drept rezultat al microorganismelor, humusul se mineralizează eliberând azotul, fosforul, sulful și alte elemente. Fertilizarea cu microelemente (fertilizarea solului, tratarea semințelor sau aplicarea foliară) asigură un spor semnificativ al recoltei și majorarea calității producției.

Plantele necesită pentru nutriţia lor un număr mare de elemente nutritive, care provin fie direct din minerale, fie din mineralizarea substanțelor organice din sol. Cunoaşterea rolului acestor elemente în viaţa plantelor dă unele sugestii privind aplicarea lor sub formă de îngrăşăminte, cantitatea necesară fiecărei plante şi fazele de vegetaţie când acestea au nevoie de ele. Pentru practicarea unei agriculturi raționale, este necesar ca periodic (la 3-5 ani) să se efectueze cartarea agrochimică a solului. Conținutul de humus este de dorit să fie mai mare de 4%, deoarece prin mineralizare el pune la dispoziția plantelor, în primul rând, azotul necesar pe tot parcursul vegetației. Totodată, împreună cu argila asigură unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale.

Principii generale ale fertilizării: macro- și microelemente

Macroelementele - azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul și sulful - sunt nutrientii fără de care plantele nu pot susține procesele de creștere și dezvoltare. Echilibrul dintre aceste elemente conferă plantelor o arhitectură solidă, un sistem radicular puternic și o rezistență crescuta la stres și la agenți patogeni. Microelementele - bor, mangan, fier, zinc, cupru, molibden - sunt necesare în doze mult mai mici, dar influențează semnificativ procesele enzimatice, absorbția nutrienților, formarea frunzelor și a tuburilor de fructificare, precum și rezistența la boli.

• Azot (N): vital pentru sinteza proteinelor și creșterea vegetativă robustă; aport adecvat asigură frunze viguroase și fotosinteză optimă.
• Fosfor (P): sprijină dezvoltarea radacinilor, energie, înfrățire a plantelor și formarea recoltei;
• Potasiu (K): optimizează rezistența la stres și reglează apa și osmolaritatea în țesuturi, contribuind la fructe aromate și bună păstrare;
• Calciu (Ca): menține integritatea pereților celulari și dezvoltarea țesuturilor; protejează împotriva arsurilor solare;
• Magnesiu (Mg): componentă centrală a clorofilei și cofactori enzimatici;
• Sulf (S): participant la sinteza unor aminoacizi importanți.
• Microelemente: bor, mangan, fier, zinc, cupru, molibden - roluri variate în flori, fructe, tuburi nervuri, fotosinteză și rezistență la stress.

Tipuri de fertilizări în funcție de perioada în care se realizează

Există fertilizări de bază, starter/local, faziale (suplimentare) și cele de sezon. Alegerea tipului se raportează la cultură, tipul solului, etapa de vegetație și rezultatele dorite.

Fertilizarea de bază

Se efectuează înainte de semănat, de obicei toamna, cu aplicare de îngrășăminte minerale și organice, absorbite pe o perioadă lungă. Dacă se face primăvara, trebuie să folosească substanțe mai solubile, pentru o absorbtie facilă. Pentru legume timpurii, toamna se limitează fertilizarea de bază.

Fertilizarea starter sau locală

Aceasta se realizează în același timp cu semănatul sau plantatul. Dacă fertilizarea de bază acoperă terenul în ansamblu, starterul se aplică pe rândurile unde se vor planta semințele sau răsadurile, sau în cuiburi.

Fertilizarea fazială sau suplimentară

Această formă se efectuează când plantele au carențe sau când se dorește susținerea în timpul vegetației. Este frecventă în legumicultură.

Fertilizarea de primăvară

Este crucială pentru dezvoltarea plantelor în momentul în care acestea intră în creșterea activă. Dacă fertilizarea de bază a asigurat nutrienții esențiali, pentru primăvară se gestionează în principal azotul. Alegerea momentului aplicării este importantă: aplicarea prea devreme poate dăuna culturii.

În mod normal, fertilizarea de primăvară se face spre sfârșitul lunii martie, când temperaturile cresc și plantele pot absorbi rapid nutrienții. Dacă s-au folosit îngrășăminte cu eliberare lentă în toamnă, efectul este resimțit în primele luni de primăvară, însă fertilizarea de primăvară trebuie repetată la nevoie. Cantitatea și tipul îngrășământului variază în funcție de cultură, sol, nutrienți disponibili în sol, și de cele aplicate la fertilizarea de bază.

Dozele recomandate pentru primăvară includ îngrășăminte pe bază de azot: azotatul de amoniu (până la 34% N), sulfat de amoniu, nitrocalcar, uree (până la 46% N), precum și varianta tratată cu inhibitor de urează (Limus® Care) pentru eficiență sporită și reducerea volatilizării.

Reglementări utile asupra aplicării includ: utilizarea azotului în etape (primă aplicare înainte de plantare, a doua în timpul creșterii), aplicarea fosforului cât mai aproape de rădăcini, și evitarea plăcilor de sol cu umiditate excesivă sau eroziune care pot spulbera îngrășămintele. Analizele de sol sunt recomandate pentru stabilirea dozelor optime.

Fertilizarea de toamnă

Fertilizarea de toamnă pregătește plantele pentru germinare și dezvoltarea timpurie a sistemului radicular. Folosirea îngrășămintelor cu eliberare lentă poate asigura nutrienți până în primăvară. Gunoiul de grajd poate fi aplicat la toamnă (pentru a se destinde în 3-4 ani). Fosforul și potasiul, împreună cu sulf și magneziu, pot fi intens combinați în această perioadă, în funcție de cultură.

Tipuri de îngrășăminte

Îngrășăminte organice: Gunoiul de grajd, compostul, gunoiul de păsări, resturile vegetale; oferă o eliberare treptată a nutrienților, contribuie la structura solului și la reținerea apei. Necesită timp pentru a deveni accesibile plantelor (de la 3-4 săptămâni în sus). Sunt preferate pentru fertilizarea responsabilă a solului și pentru reducerea poluării apei subterane.

Îngrășăminte chimice: Îngrășăminte sintetice, produse din minerale, roci, hidrocarburi etc. Împărțite în Fertilizatori principali (N, P, K), Fertilizatori secundari (S, Ca) și Microelemente (B, Mn, Fe, Zn, Cu, Mo). Produse frecvent utilizate: azotatul de amoniu, fosfatele, cele complexe, superfosfatele, nitrocalcarul, ureea, sulfatul de amoniu. Avantajele: acțiune rapidă, precise, control asupra dozelor; dezavantajele: pot provoca eutrofizarea, riscul de ardere a rădăcinilor, impact asupra mediului.

Combinarea fertilizării pentru culturile de teren și grădini ornamentale

În cadrul unei scheme complete: fertilizare de bază (granule sau eliberare controlată), fertilizare foliară (corectarea carențelor în faze sensibile) și protecție fitosanitară (Kabon, Amistar, Ortiva Top). Se poate utiliza fertilizatori cu acțiune rapidă (Agroleaf, Peters Professional) în etape critice (înflorire, formarea fructelor) și fertilizatoare cu acțiune lentă (Osmocote) pentru acoperirea necesarului pe întreaga perioadă de vegetație.

În cazul gazonului, Landscaper poate fi aplicat de 3-4 ori pe sezon, cu udare după aplicare pentru a facilita pătrunderea granulelor. Pentru culturi de câmp sau grădină de legume, se pot combina fertilizatori cu eliberare rapidă (Agroleaf, Peters Professional) cu produse cu acțiune mai lentă (Osmocote), pentru acoperirea necesarului macroelementelor pe întreaga perioadă de dezvoltare a plantelor. Cropmax și Razormin sunt folositori în situații de stres sau după transplantare, ca biostimulatori cu rol în stimularea rădăcinilor și creșterea frunzelor. Razormin accentuează creșterea sistemului radicular printr-un amestec de macro- și microelemente și substanțe bioactive.

În ceea ce privește protecția culturilor, insecticidul natural Kabon și fungicidele Amistar și Ortiva Top acționează complementar cu fertilizarea adecvată. O fertilizare reușită pornește de la analiza solului, urmată de planificarea dozelor și a momentelor de aplicare. Fertilizatorii cu eliberare controlată (Osmocote) se folosesc în general la începutul perioadei de vegetație pentru a asigura aportul constant pe termen lung. Agglomerările de produse pot fi adaptate în funcție de etapele de creștere: Agroleaf, Peters Professional sau RAYKAT pot fi folosite în perioade critice, iar Osmocote asigură hrana prin eliberare treptată.

Folosirea îngrășămintelor în grădina ornamentală

În grădinile ornamentale, se recomandă utilizarea atât fertilizanților organici cât și a celor anorganici (NPK). Fertilizarea organică necesită aproximativ o lună pentru a-și face efectul în sol, oferind nutrienți plantelor. Fertilizarea minerală este utilă pentru o creștere rapidă a solului. Fertilizarea de toamnă se face la adâncimea de 20-25 cm, iar cea de primăvară la 10-15 cm. Fertilizarea cu îngrășăminte anorganice este rapid absorbită prin rădăcini; Plantella este un exemplu de îngrășământ excelent pentru plante ornamentale, folosit atât în varianta solubilă, cât și în cea de tip granulat/incapsulat (Osmocote). Bio Plantella este un îngrășământ organic lichid de înaltă calitate, cu extract de alge marine, ce asigură o creștere sănătoasă, înflorire abundentă și frunze intens colorate. Îngrășămintele organice au acțiune lentă, durată de 6 luni sau mai mult, fiind recomandate la transplantări și în perioade de creștere calmă. Pentru conifere, Plantella Conifere include magneziu adăugat pentru a preveni uscarea acelor.

Instrucțiuni practice de aplicare pentru diferite situații

1. Realizează cartarea agrochimică a solului la intervale de 3-5 ani pentru a adapta dozele la necesarul real.
2. Alege între îngrășăminte organice și chimice în funcție de obiectivele de mediu, timpul disponibil pentru aplicare și scorul de absorbție al plantei.
3. Aplică azotul în etape: o primă aplicare înainte de plantare sau la începutul creșterii, apoi o a doua aplicare în timpul vegetației. Evită aplicarea azotului în exces spre sfârșitul perioadei de creștere.
4. Foloseste fosfor cât mai aproape de rădăcini; are impact important asupra dezvoltării radiculare, dar poate fi spălat de ploile abundente dacă nu este bine plasat.
5. Planifică folosirea îngrășămintelor în funcție de cultură: cereale, legume, forestry ornamentale etc. Urmărește recomandările de pe etichete pentru dozaj și frecvența aplicării.
6. În cazul gazonului, aplică 3-4 tratamente pe sezon și udă după aplicare pentru a facilita penetrarea nutrienților.
7. În cazul plantelor ornamentale, poți folosi atât granule, cât și soluții lichide; soluțiile lichide se pot aplica peste frunze în timpul verii, iar granulele se îngroapă în sol pentru eliberare treptată.

Indiferent de metoda aleasă, nu depăși dozele recomandate și aplică îngrășăminte numai când este necesar. Fertilizarea echilibrată, în temeiul analizelor de sol și a stării culturii, este secretul unei recolte bogate și de calitate, cu impact redus asupra mediului.

tags: #cum #se #monteaza #fertili

Postări populare:

• Ghid pas cu pas: ramă foto pentru bebeluși cu amprentă de plastilină
• Avortul: definire, cauze, diagnostic, tratament și efecte
• Ghid pentru întâlnirea cu neonatologul la Școala părinților
• Tratamente ambulatorii pentru copii în contract cu CNAS: servicii
• Screening genetic prenatal: cum funcționează testul de sarcină pentru sexul fătului și acuratețea sa