Datoriile și sarcinile moștenirii explicate: cum se distribuie pasivul succesorale între moștenitori

Moștenitorii universali și cu titlu universal au obligația de a plăti pasivul succesoral (datorii și sarcini) proporțional cu partea succesorială ce le revine fiecăruia. Divizarea se face în funcție de partea calculată după vocația fiecărui moștenitor, chiar dacă folosul efectiv este mai mic sau mai mare.

Cuprinsul pasivului succesoral

În alcătuirea pasivului moștenirii intră datoriile și sarcinile moștenirii.

a) Datoriile moștenirii

Prin datoriile moștenirii se înțelege acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, delictual, legal etc.), există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, inclusiv datoriile defunctului față de moștenitori. Nu reprezintă datorii ale moștenirii obligațiile stinse prin moartea celui care lasă moștenirea, cum sunt obligațiile legate de o calitate personală a defunctului (de exemplu întreținerea datorată în calitate de rudă sau de soț) sau cele contractate intuitu personae (antreprenor, mandatar etc.).

Bineînțeles, aceste obligații nu se transmit prin moștenire, însă efectele produse în trecut sunt opozabile moștenitorilor (de exemplu răspunderea pentru pieirea bunului predat mandatarului în vederea vânzării, răspunderea antreprenorului pentru vicii etc.).

b) Sarcinile moștenirii

Prin sarcinile moștenirii se înțelege acele obligații care - fără a fi existat în patrimoniul celui care lasă moștenirea - se nasc în persoana moștenitorului la deschiderea moștenirii sau ulterior, independent de voința defunctului sau din voința lui. Cheltuielile pentru administrarea și lichidarea moștenirii, inclusiv taxele și impozitele pentru bunurile din moștenire sau cheltuielile necesare pentru efectuarea procedurii succesorale;

Transmisiunea universală și cu titlu universal

Potrivit art. 1.114 NCC și art. 1.155 NCC, pasivul succesoral se suportă de către succesorii universali sau cu titlu universal (moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal), deoarece ei dobândesc prin moștenire un patrimniu sau o fracțiune de patrimniu, adică o universalitate care cuprinde nu numai drepturi, dar și obligații (datorii și sarcini).

Diviziunea de drept a pasivului succesoral proporțional cu partea succesorale

Noul Cod civil (art.1.114 alin.2, art.1.155 alin.1) consacră principiul diviziunii de drept a pasivului între moștenitorii universali și cu titlu universal, de la data deschiderii moștenirii. Astfel, moștenitorii universali sau cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor proporțional cu cota succesorială ce le revine fiecăruia.

Exemple de aplicare

De exemplu, dacă defunctul are ca moștenitori legali doi copii, ei vor suporta în mod egal pasivul moștenirii, chiar dacă unul dintre ei este lipsit de bunurile pe care le-a sustras sau le-a ascuns. De asemenea, dacă unul dintre ei are sarcina plății unei datorii sau a unui legat ori, dimpotrivă, beneficiază de un legat cu titlu particular, diviziunea se realizează în raport cu partea sa succesorală.

Regula nu este imperativă în toate situațiile

Diviziunea de drept a pasivului proporțional cu partea succesorală nu este o regulă imperativă: defunctul poate încredința unuia dintre moștenitori executarea obligației (de exemplu, suportarea cheltuielilor de înmormântare). În asemenea cazuri, creditorii pot urmări fiecărui moștenitor partea din datoria comună ce îi revine, iar dreptul de regres poate să apară în funcție de condițiile titlului și de natura datoriei.

Excepții de la regula diviziunii pasivului

Conform art. 1.155 alin. 2 NCC, înainte de partajul succesoral, creditori ale căror creanțe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moștenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moștenirii pot cere să fie plătiți din bunurile aflate în indiviziune. Ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri. De asemenea, cu toate că obligațiile se transmit moștenitorilor divizati, dreptul de gaj general al creditorilor rămâne indivizibil cât timp durează indiviziunea între moștenitori. Drept urmare, creditorii moștenirii pot urmări bunurile succesorale pentru întreaga datorie, neținând seamă de diviziunea între moștenitori a datoriilor; însă dacă urmăresc patrimoniul personal al moștenitorilor, trebuie să țină cont de diviziunea de drept a pasivului.

Dacă obligația este indivizibilă

Oricare moștenitor poate fi urmărit pentru întreaga datorie, cu drept de regres împotriva comoștenitorilor; survin cazuri de multiplicare a debitorilor, iar creditorul poate alege să urmărească pe toți sau pe unii dintre moștenitori, în funcție de situație. În cazul unei datorii indivizibile, pare că toți moștenitorii pot fi trași în răspundere împreună pentru întreaga datorie, iar dreptul de regres este activ în condițiile legii.

Dacă obligația are ca obiect un bun determinat sau o prestație asupra unui astfel de bun

Moștenitorul posesor poate fi acționat singur, având drept de regres împotriva celorlalți moștenitori, dacă este cazul. Dacă obiectul este ipotecat, moștenitorul care primește bunul afectat garanției va fi obligat pentru tot, dar doar în limita valorii acelui bun; restul pasivului se reduce proporțional.

Garanții reale și indemnizații

În cazul în care obligația este garantată cu o ipotecă sau altă garanție reală, moștenitorul care primește bunul afectat face răspundere pentru întregul pasiv doar în limita valorii bunului, iar participarea la restul pasivului se reduce corespunzător. Dacă unul dintre moștenitori este însărcinat să execute singur obligația prin titlu, el poate fi urmărit pentru întreaga sumă, iar scutirea celorlalți moștenitori poate exista doar în termeni specifici, dacă testamentul sau alt contract prevede așa ceva.

Contribuția moștenitorilor la datoriile plătite. Acțiuni în regres

Problema vizează raporturile dintre comoștenitori, în ipoteza în care unul dintre ei a plătit din datoriile moștenirii mai mult decât partea sa. O asemenea plată peste partea contributivă poate fi făcută de moștenitorul voluntar sau ca urmare a obligației juridice. Art. 1157 NCC prevede dreptul de regres pentru moștenitorul universal sau cu titlu universal care a plătit mai mult decât partea sa, însă doar pentru partea din datoria comună ce revenea fiecăruia.

Transmisiunea cu titlu particular și contribuția legatarilor

Legatarii cu titlu particular, în principiu, nu contribuie la plata pasivului succesiunii; ei nu au vocație la universalitate și nu suportă pasivul universalității respective. Excepțiile prevăzute de art. 1.114 alin. 3 teza a II-a NCC includ situații în care legatarul cu titlu particular poate fi obligat să contribuie (de exemplu, dacă testatorul a dispus expres plată sau dacă obiectul legatului este o universalitate sau un imobil ipotecat). În cazurile de legat cu titlu particular, costurile aferente pot intra în sarcina moștenirii, iar dacă activele nu acoperă pasivul, legatarul poate purta o parte din efectele existenței pasivului.

Inventarul moștenirii și rolul său

Inventarul moștenirii este documentul prin care se stabilesc cu exactitate toate bunurile și toate datoriile lăsate de defunct. Inventarul permite moștenirilor să cunoască exact ce moșninește și ce răspundere asumă. Fără inventar, riscul asumării unei datorii care depășește valoarea activelor crește semnificativ. Inventarul se realizează de către notar sau, în lipsă de acord, de către instanța de judecată, și trebuie să fie exhaustiv: imobile, conturi, vehicule, bunuri mobile și, de asemenea, pasivul: credite, datorii, obligații fiscale.

Inventarul, acceptarea moștenirii și termenele procedurale

Codul Civil stabilește un termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii în care moștenitorul își poate exercita opțiunea succesorală: acceptă moștenirea sau renunță la ea. Neexercitarea opțiunii succesorale duce la prezumția de renunțare. Acceptarea poate fi expresă sau tacită, iar acceptarea tacită poate rezulta din fapte precum ridicarea banilor din contul defunctului, închirierea unui bun moștenit sau vânzarea unor bunuri moștenite. Renunțarea poate fi făcută în forma autentică la notar, iar actul de renunțare nu poate păstra beneficiile unei părți dacă există creditori.

Renunțarea la moștenire

Renunțarea la moșteniire este opțiunea prin care moștenitorul nu mai preia activul și pasivul succesiunii. Renunțarea e o modalitate rațională de protejare a propriului patrimoniu iar consecința este că creditorii succesiunii nu pot urmări pe moștenitorul care a renunțat. Dacă renunțarea are loc, cota moștenirii trece în mod normal la ceilalți moșteniți de același grad sau, în lipsă, la moștenitorii de grad următor. Este important să se realizeze opțiunea succesorală în primele luni de la deces, pentru a evita acceptarea tacită sau complicarea situației cu creditori.

Termene, prescripții și punctualitatea în gestionarea datoriilor

Prescripția creanțelor împotriva moștenirii poate varia în funcție de situație și poate începe de la momentul deschiderii succesiunii sau de la data notificării creanțelor. Creditorii pot solicita plata din masa succesorală înainte de partaj sau pot intenta executarea silită asupra bunurilor din indiviziune. În orice situație, ordinea de plată între creditori (garanți vs. chirografari) este importantă, iar partea neacoperită poate rămâne neplătită dacă activele nu ajung să acopere toate creanțele.

Concluzii practice pentru moștenitori

Important este să nu acționezi în afara cadrului legal: nu-ți asuma datorii din proprie inițiativă înainte de a avea un inventar exact, să nu semnezi documente sau să accepți tacit fără a verifica consecințele. În caz de îndoială, este recomandat să consulți un specialist în dreptul succesiunilor pentru a clarifica opțiunile: acceptare expresă, acceptare tacită, sau renunțare, și pentru a determina modul corect de a-ți gestiona partea din pasivul moștenirii.

În final, moștenirea înseamnă transferul nu doar al activelor, ci și al pasivelor. Fără o gestiune corectă, cu inventar și cu respectarea termenelor legale, există riscul asumării unor datorii peste cota de moștenire sau a unei situații complicate de regim juridic al pasivelor. Consultanța juridică stagnantă poate amplifica riscurile, iar o analiză clară înainte de acceptarea moștenirii este esențială.

tags: #datoriile #si #sarcinile #mostenirii

Postări populare:

• Indemnizația de maternitate în România și proceduri
• Frecvența și semnele de circulație a cordonului ombilical în jurul gâtului fătului la naștere: ce trebuie să știe viitoarele paciente
• Siguranța lingurițelor pentru sugari: silicon vs plastic
• Riscuri asociate cu montarea unui sterilet după două cezariene
• Simptome hepatice în timpul sarcinii și ce semnale să urmărești