Icterul apare la nou-născut la o valoare de peste 5 mg/dl bilirubină totală, faţă de adult, la care icterul este vizibil la valori ale bilirubinei de 2 mg/dl. Sursa de bilirubină la nou-născut este reprezentată în proporţie de 75% de hemoglobină. Restul de 25% provine din hemul liber ce apare prin eritropoieză ineficientă, hemul methemoglobinemic şi hemul liber din ficat. Hemul suferă o reacţie de oxidare sub acţiunea hemoxigenazei şi este transformat în biliverdină, reacţie care are loc la nivelul sistemului reticulo-endotelial. Producţia de bilirubină la nou-născut este de 6-10 mg/kgc, faţă de 3-4 mg/kgc la adult. Aceasta rezultă din faptul că nou-născutul are masa eritrocitară mult mai mare comparativ cu adultul, iar durata de viaţă a hematiilor la nou-născut este de 90 de zile, faţă de 120 de zile la adult.

Bilirubina redusă părăseşte sistemul reticulo-endotelial, este legată de albumină pentru a fi transportată spre ficat pe cale sanguină. La nivelul celulei hepatice, bilirubina este transportată prin intermediul ligandinei. La nou-născut, ansele intestinale sunt scurte dar largi, colonizarea bacteriană este redusă, iar activitatea β-glucuronidazei este crescută. Bilirubina legată de albumină nu este toxică pentru sistemul nervos central şi nu traversează bariera hemato-encefalică. Albumina la nou-născut are o afinitate de legare pentru bilirubină mai mică decât cea a adultului, ceea ce poate facilita pătrunderea bilirubinei indirecte în circulaţie în condiţii de hiperbilirubinemie severă, în special la prematuri.

Când bilirubina indirectă intră în ficat, aceasta este conjugată prin uridil-difosfo-glucuronil-transferază (UDP-GT), formând monoglucuronil- şi diglucuronil-bilirubina, mult mai solubile în apă. Apoi bilirubina conjugată este excretată rapid în canaliculele biliare şi poate fi eliminată în intestin. La nou-născut, flora intestinală este săracă, iar b-glucuronidaza enzimatică din intestin hidrolizează bilirubina, producând bilirubina neconjugată.

În timpul primelor zile, intensitatea icterului este cea mai mare în zilele 3-5. Evoluţia naturală a icterului fiziologic este dispariţia la 7-10 zile la nou-născutul la termen şi la 21 de zile la prematuri. Icterul de alăptare apare din cauza deshidratării sau a unor componente din laptele matern afectând absorbţia bilirubinei şi poate persista mai mult, dar de regulă este benign. Icterul prin inhibitori de lapte matern (breastmilk jaundice) debutează în zilele 3-5, cu vârful la 2 săptămâni, persistând 8-12 săptămâni, în general benign.

Niveluri normale și maxime ale bilirubinei la nou-născuți: relația dintre producție, conjugare și excreție

Fototerapia reprezintă principalul tratament pentru icterul sever, care constă în expunerea copilului la lumină albastră (460-490 nm) pentru a transforma bilirubina în forma fotoizomeră și în produse de oxidare incolori, facilitând excreția chiar în absența conjugării hepatice eficiente. Fototerapia poate fi utilizată pe durata zilelor de tratament și nu interferează cu alăptarea. În cazurile foarte severe sau în situații de incompatibilitate sangvină (Rh sau AB0), se poate recurge la exsanguinotransfuzie pentru a reduce bilirubina indirectă sub praguri sigure (<20 mg/dl în izoimunizările Rh).

În cazul icterului nuclear (encefalopatie hiperbilirubinemică), bilirubina indirectă pătrunde în materia cerebrală, afectând nucleii bazali, hipocampul și cornul anterior al măduvei. Stadiile clinice includ letargie, hipotonie, rigiditate și convulsii. Eventual, leziunile pot fi ireversibile și pot duce la displazie dentară sau alte afectări neurologice.

Icterul neonatal poate fi fiziologic sau patologic. Icterul patologic apare precoce sau persista mai mult de 2-3 săptămâni, necesitând evaluare medicală. În afecțiunile colestatice (icter conjugat), tratamentul este orientat către cauza subiacentă (inclusiv tratament medicamentos, antibiotice pentru infecții, terapii pentru boli metabolice, sau Kasai pentru atrezia biliară). Icterul poate exista și ca rezultat al perioadei de lactație insuficientă sau alhetarii excesive, iar gestionarea include creșterea frecvenței hrănirii și monitorizarea bilirubinei.

Tratamentul universal include frecventarea hrănirii (8-12 ori pe zi), susținerea hidratării, și, în caz de icter sever, fototerapie sau chiar exsanguinotransfuzie. Pentru icterul din laptele matern, majoritatea bebelușilor răspund bine la continuarea alăptării; în cazuri rare, pot fi recomandate suplimente de formulă sau fototerapie la domiciliu dacă este disponibilă. În situații extreme, oprirea temporară a alăptării poate fi indicată ca măsură de urgență, dar nu reprezintă soluția obișnuită.

Evoluția și semne clinice ale icterului la sugari

Ochelarii de protecție și îngrijirea adecvată în timpul fototerapiei sunt standard. În plus, monitorizarea urinei și a scaunelor (urină închisă la culoare, scaune decolorate) poate indica un icter legat de colestază. Icterul la bebeluși apare inițial la nivelul feței, apoi se extinde către trunchi și membri, iar intensitatea este influențată de maturitatea ficatului. Icterul fiziologic durează de obicei 1-2 săptămâni, în timp ce icterul de alăptare poate persista mai mult, iar cel din laptul matern poate dura 2-12 săptămâni sau chiar 3-4 luni în cazuri rare.

Este esențială diferențierea între icterul fiziologic și cel patologic, și între hiperbilirubinemia indirectă (neconjugată) și conjugată. Bilirubina conjugată indică de cele mai multe ori o cauză afectivă la ficat sau la căile biliare, de la hepatite până la atrezia biliară. Simptomele asociate precum letargie severă, somnolență, febră sau rigiditate pot indica necesitatea intervențiilor urgente.

Prevenție, monitorizare și recomandări practice

  • Alăptarea frecventă în primele zile pentru accelerarea eliminării bilirubinei.
  • Monitorizarea periodică a bilirubinei, în special în intervalul zilei a 3-a până la a 5-a.
  • Intervenții rapide în caz de icter patologic sau dacă bilirubina crește peste praguri critice (exemplu: peste 20 mg/dl în situații specifice Rh sau peste valori parta la AB0).
  • Fototerapia la domiciliu poate fi o opțiune în cazurile particulare și sub supraveghere medicală.
  • Tratamentul optim al icterului conjugat vizează cauza subiacentă și poate include terapie medicală sau chirurgie (Kasai pentru atrezia biliară).

Influențe de practică clinică în maternități

Fototerapia este principala opțiune pentru icterul sever, în timp ce exsanguinotransfuzia este indicată în cazurile extreme. Profilaxia Rh și monitorizarea anticorpilor anti-D la mama Rh-negative joacă rol esențial în prevenția hemolizei și a icterului fetal. Vaccinurile și consilierea genetică pot fi utile în cazul suspiciunilor de incompatibilitate sangvină sau de boli metabolice rare.

Pediatrie – Icter neonatal: De Dr. Kristen Hallett

  1. Producția bilirubinei la nou-născut este mai mare decât la adult, datorită eritropoiezei rapide și duratei de viață a celulelor roșii.
  2. Conjugarea bilirubinei are loc în ficat prin UDP-GT, transformând bilirubina neconjugată în forme solubile de monoglucuronil și diglucuronil bilirubina.
  3. Icterul fiziologic se împuținează în primele zile, iar icterul de alăptare poate persista câteva săptămâni până la luni, în funcție de hidratare și lactație.
Cauze ale icterului neonatalCaracteristiciTratament/Acțiuni
Icter fiziologicImaturitatea ficatului; creștere a bilirubinei în primele zileHidratare, hrănire frecventă, monitorizare
Icter din laptele maternSubstanțe din laptele matern interferează cu metabolsimul bilirubineiContinuare alăptare; fototerapie în caz sever; uneori suplimente
Icter patologicDebut precoce sau persistență >2-3 săptămâniEvaluare medicală; tratament țintit; fototerapie/exsanguinotransfuzie
ColestatIcter conjugat; semn de afecțiuni hepatice sau biliareTratament adresat cauzei; Kasai în cazul atreziei biliare

Ochi galbeni la nou-născuți poate apărea din cauza descompunerii bilirubinei în timpul maturării ficatului. Îngrijirea adecvată a nou-născutului, hrănirea optimă, și monitorizarea nivelurilor de bilirubină pot preveni complicațiile. În cazuri de icter sever, tratamentele includ fototerapie sau exsanguinotransfuzie, iar în unele situații complexe, imunosupresoare sau intervenții chirurgicale pot fi necesare.

tags: #de #ce #are #sugarul #albeata #ochiului

Postări populare: