Principala motiv pentru care parintii considera ca bebelusul isi duce mana la ureche este reprezentat de o infectie la nivelul acesteia, respectiv binencunoscuta otita.
Unul dintre cele mai frustrante lucruri care fac parte din meseria de proaspat parinte este reprezentat de faptul ca nu intelegi exact semnalele pe care doreste sa ti le transmita copilul.
Nu esti inca sigur ce doreste sau de ce anume are nevoie, daca plansul sau, cel mai important semnal transmis, indica un scutec ud sau foame.
Bebelusii comunica cu voi cu mult timp inainte de a rosti primele cuvinte, conform profesorului de psihologie Linda Acredolo de la Universitatea din California si autor al cartii Semnalele bebelusului: "bebelusii se nasc cu abilitatea de a exprima mai multe emotii, inclusiv stres si multumire".
Iar cand interpretam semnalele lor si le raspundem rapid la nevoi, se simt in siguranta, iar legatura parinte-copil este intarita.
Desigur, e mai usor de spus decat de facut - nu toti bebelusii transmit aceleasi semnale si uneori dureaza mai multe luni inainte sa va conectati pe deplin cu ei.
Oboseala - cand cel mic duce mana si se freaca la ureche de multe ori si la ochi inseamna ca incepe sa oboseasca.
Inainte de varsta de 6 luni isi freaca fata de mana/un alt obiect daca este obosit sau irascibil.
Iar apoi descopera urechea din intamplare si poate sa se aline singur tragand de ea sau frecand-o.
Obisnuinta - bebelusii manifesta o multime de ticuri sau obiceiuri complet inofensive printre care se numara si trasul de urechi.
Este bine sa tineti o evidenta a cauzelor care declanseaza atingerea urechii; cel mic poate fi obosit, suparat sau ingrijorat.
Durerea de ureche - constituie cel mai des intalnit simptom al unei infectii de ureche (otita), mai ales daca urmeaza unei viroze respiratorii recente.
Copiii de varsta mica pot trage de urechi si pot de asemenea sa devina mai agitati decat de obicei sau sa se confrunte cu probleme in adormit (devin irascibili cand sunt intinsi pe spate sau hraniti deoarece aceste pozitii aplica presiune pe trompa lui Eustachio).
Uneori poate fi asociata si o temperatura corporala crescuta (febra mai mare de 38,3 grade Celsius), apetit diminuat, varsaturi sau diaree; in plus, se poate sa nu mai raspunda la sunetele din jur ca de obicei.
Mai exista si varianta sa existe un dop de ceara in ureche, o problema realmente usor de rezolvat, dar extrem de deranjanta pentru cei mici.
Lichid in spatele timpanului (otita seroasa) - in continuarea punctului anterior, trompa lui Eustachio, localizata in spatele timpanului, conecteaza cavitatea urechiei medii cu gatul.
Functia sa este de a egaliza presiunea dintre cele doua, iar daca trompa este infundata cu lichid, de la o infectie sau alergie, disconfortul este cauzat de durerea ce rezulta din presiunea inegala.
Cand problema apare la un adult, prin cascat, inghitit sau miscarea mandibulei pentru a deschide trompa se va elimina si disconfortul asociat; la copii, insa, trasul de ureche indica o incercare de desfundare.
Cu privire la trasul de ureche drept cauza a unei infectii locale, se pare ca anumite studii amanuntite (cum este cel publicat in revista Pediatrie, anul 1992) au evidentiat faptul ca un procent de 0% din copiii care realizeaza acest gest ca simptom primar se confrunta in realitate cu o infectie.
Chiar si in combinatie cu alte simptome importante, precum febra, doar 15% din cei care se trageau de ureche au avut in realitate o infectie.
Un corp strain - extrem de rar, dar este posibil ca un corp strain sa fi ramas blocat in canalul auditiv.
Cel mai adesea copiii se trag de urechi din cauza senzatiei de mancarime (cauzata de sapun sau sampon in canalul auditiv sau de o infectie locala in curs de vindecare), eruptie dentara, explorarea partilor corpului, pentru a se alina sau pur si simplu din obisnuinta.
La copiii mai mari principalele cauze pentru atingerea urechii sunt: urechea inotatorului (acumulare de apa in timpul inotului sau la dus), retentie de sapun sau sampon, iritatia canalului auditiv de la folosirea betisoarelor de urechi.
Pentru situatia in care oboseala constituie motivul trasului de ureche, este indicat sa il duceti pe cel mic la culcare/sa initiati rutina de seara imediat ce observati ca incepe sa se frece la urechi si la fata.
Daca alaturi de frecatul la urechi apare si temperatura crescuta si agitatie, poate fi vorba de infectie a urechii si trebuie sa mergeti la medicul pediatru pentru a confirma si a va recomanda tratamentul potrivit.
Otita, adica inflamatia urechii, poate fi de trei tipuri: externa, medie (otita medie cu efuziune), interna.
Incidenta maxima a otitei medii apare intre 6-12 luni de viata, dar scade progresiv pana in jurul varstei de 5 ani.
Drept urmare, otita la bebelusi, in special cea medie, este cu mult mai frecventa decat in restul populatiei.
Conform datelor epidemiologice, 80% dintre copii vor avea otita medie cel putin o data de-a lungul vietii, 80-90% dintre ei facand otita medie cu efuziune chiar inainte de varsta scolara.
Otita la bebelusi este una dintre principalele cauze pentru care parintii isi duc copilul la medicul pediatru.
Chiar daca oricine poate dezvolta o astfel de infectie (cauzata de bacterii si virusuri), otita este cu mult mai frecventa in randul copiilor mici.
Cinci din sase copii vor avea cel putin un episod de otita pana la varsta de trei ani.
Otita medie reprezinta cea mai frecventa forma de otita la bebelusi.
O problema este faptul ca, in multe cazuri, simptomele asociate sunt evidente doar in momentul in care se ajunge la scurgeri purulente din ureche.
Infectii bacteriene si virale: otita medie, cea mai comuna forma de otita la bebelus, deseori este cauzata de infectii bacteriale (Streptococcus pneumoniae si Moraxella catarrhalis) sau virale (Haemophilus influenzae).
Subdezvoltarea structurala si functionala a trompei lui Eustachio: trompa lui Eustachio care leaga urechea medie de nazofaringe ajuta la drenarea lichidului din urechea medie si, pe de alta parte, la mentinerea echilibrului presiunii aerului.
Este important sa se acorde atentie sporita eventualelor simptome asociate, chiar daca bebelusul nu poate sa comunice parintilor faptul ca il doare.
Cum sa identificati otita la bebelusi? Bebelusii nu dispun inca de capacitatea necesara de a transmite parintilor faptul ca au dureri la nivelul urechii (simptom tipic in caz de otita) sau ca auzul li s-a diminuat.
Otita la bebelusi poate duce si la hipoacuzie (diminuarea auzului).
Indiferent de cauza, tratamentul in caz de otita la bebelus ar trebui sa fie initiat de catre medicul specialist (ORL sau pediatru).
Este esential ca parintii sa consulte un specialist atat pentru a se pune un diagnostic corect, cat si pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament.
Antibiotice: in cazul unei infectii bacteriene, daca exista simptome severe si persistente.
Se recomanda respectarea tratamentului cu antibiotice pe intreaga perioada, chiar daca pare ca simptomele de otita la bebelusi au disparut.
Analgezice si antipiretice: medicamentele pe baza de paracetamol sau ibuprofen sunt foarte eficiente pentru a reduce durerea si febra in caz de otita la bebelusi.
In multe cazuri, otita la bebelusi ar putea necesita doar monitorizare, in special daca exista suspiciunea unei infectii virale subiacente.
In cazurile severe sau recurente de otita la bebelusi, medicul poate recomanda o procedura de drenaj chirurgical numita miringotomie.
La bebeluși: Suptul degetului este unul dintre cele mai frecvente obiceiuri la sugari și copiii mici.
Deși suptul degetului este normal la sugari și copii mici, există anumite semne care indică că obiceiul ar putea deveni problematic și necesită intervenție.
Observarea atentă a copilului este esențială pentru a preveni efectele negative pe termen lung.
Există trei tipuri principale de infecții ale urechii. Fiecare are o combinație diferită de simptome, conform nidcd.nih.gov.
Otita medie acută este cea mai frecventă infecție a urechii. Părți ale urechii medii sunt infectate și umflate și lichidul este prins în spatele timpanului. Aceasta cauzează dureri de urechi - denumită în mod obișnuit otalgie. Copilul poate avea, de asemenea, febră.
Otita medie cu efuziune apare uneori după ce o infecție a urechii a trecut și lichidul rămâne prins în spatele timpanului. Un copil cu astfel de otită poate să nu prezinte simptome, dar un medic va putea vedea lichidul din spatele timpanului cu un instrument special.
Otita medie cronică cu efuziune apare atunci când lichidul rămâne în urechea medie pentru o perioadă lungă de timp sau reapare în mod repetat, chiar dacă nu există infecție. Această otită face mai dificil pentru copii să lupte împotriva noi infecții și, de asemenea, poate afecta auzul lor.
Este important să mergi cu bebelușul la medic dacă observi mai multe simptome ale unei posibile otite.
După ce ai eliminat celelalte posibile motive pentru care bebe se trage de ureche, dacă în continuare ești îngrijorat, ar trebui să consulți un specialist pentru a te asigura că totul este în regulă cu copilul tău.
Este posibil ca într-un caz să existe un corp strain sau o perforare la ureche, iar medicul poate interveni în cabină pentru îndepărtare sau diagnostic.
Ce e bine să știe un părinte astfel încât să acționeze corect în situații obișnuite? Ar trebui să duci copilul la medic dacă acesta: prezintă semne ale unei infecții a urechii, inclusiv durere la nivelul urechii, dificultăți de auz, mâncărime sau scurgeri din ureche; este bolnav și are febră fără un motiv evident; ar fi putut introduce un obiect străin în ureche.
Tragerea de urechi la bebeluși, de obicei, nu este un motiv de îngrijorare. Dacă crezi că copilul se trage de urechi pentru că este obosit, poți încerca să îl pui la somn sau să îi oferi un moment de liniște.
Pentru a scăpa de un dop de ceară, poți încerca picături de urechi pe care le cumperi de la farmacie. De asemenea, poți cere ajutorul medicului pentru a face acest lucru în cabinet.
Dacă copilul are o infecție a urechii, s-ar putea să aibă nevoie de antibiotice. Dacă bănuiești o infecție și vezi că bebelușul are dureri, mergi la medic pentru un diagnostic corect.
Dacă bănuiești că cel mic are dureri din cauza erupției dentare, poți încerca să-i administrezi paracetamol sau ibuprofen în dozele recomandate.
Există trei tipuri principale de infecții ale urechii. Fiecare are o combinație diferită de simptome, conform nidcd.nih.gov.
Otita medie acută este cea mai frecventă infecție a urechii. Părți ale urechii medii sunt infectate și umflate și lichidul este prins în spatele timpanului. Aceasta cauzează dureri de urechi - denumită în mod obișnuit otalgie. Copilul poate avea, de asemenea, febră.
Otita medie cu efuziune apare uneori după ce o infecție a urechii a trecut și lichidul rămâne prins în spatele timpanului. Un copil cu astfel de otită poate să nu prezinte simptome, dar un medic va putea vedea lichidul din spatele timpanului cu un instrument special.
Otita medie cronică cu efuziune apare atunci când lichidul rămâne în urechea medie pentru o perioadă lungă de timp sau reapare în mod repetat, chiar dacă nu există infecție. Această otită face mai dificil pentru copii să lupte împotriva noilor infecții și, de asemenea, poate afecta auzul lor.
Este important să mergi cu bebelușul la medic dacă observi mai multe simptome ale unei posibile otite. După ce ai eliminat celelalte posibile motive pentru care bebe se trage de ureche, dacă în continuare ești îngrijorat, ar trebui să consulți un specialist pentru a te asigura că totul este în regulă cu copilul tău.
Referințe - „15 Common Health Problems and Diseases in Babies“ - parenting.firstcry.com; Infecţia urechii la bebeluşi; Semnele trupului la copil (Joan Liebmann-Smith, Jacqueline Nardi Egan; traducere: Marilena Dumitrescu, Ed. Trei, 2010, pp.
Statisticile arata ca un procent de pana la 5% dintre bebelusi au urechi clapauge la nastere, opt procente dintre acestia mostenind defectul pe cale genetica. Se poate ca in primii ani de viata sa nu para o problema pentru unii dintre parinti, insa copii pot sa fie afectati mai tarziu din punct de vedere al stimei de sine.
Tot statisticile arata ca fenomenul se manifesta in egala masura atat la baieti cat si la fete, fiind diformitatea intalnita cel mai adesea in zona gatului si a capului. Cei mai multi dintre parinti se ingrijoreaza in cauza acestui defect estetic.
Majoritatea specialistilor, atunci cand se refera la „urechi clapauge”, le numesc „deformari ale pavilionului urechii”.
Urechile decolate (sau clapauge) formeaza un unghi mai mare cu capul decat in mod normal, fara sa fie vorba despre probleme din punct de vedere al formei sau al marimii urechilor.
Atunci cand unghiul este de 31 e grade, interventia chirurgicala nu este neaparat necesara.
Exista mai multe cauze posibile pentru acest fenomen, insa in cele mai multe situatii in care avem de-a face cu deformari la nivelul urechilor, acestea sunt congenitale (adica din nastere).
Pot sa existe si alte cauze, ca de exemplu cand urechile clapauge sunt consecinta unei accidentari sau a unei eventuale lovituri.
Specialistii considera ca daca distanta dintre partea lateral a capului si ureche depaseste doi centimetri, inseamna ca avem de-a face cu urechi decolate (urechi clapauge).
Trebuie sa avem in vedere faptul ca nu este vorba despre o boala, ci despre o simpla imperfectiune fizica ce poate fi corectata.
Chiar daca si in cazul bebelusilor si in cazul persoanelor adulte urechile clapauge apar din aceleasi motive, metodele de tratament existente functioneaza mult mai rapid in situatia bebelusilor.
Sanatatea bebelusilor cu urechi clapauge nu este afectata in niciun fel din cauza acestei conditii estetice.
Se poate ca, in unele situatii, urechile clapauge sa se dezvolte de-a lungul primelor trei luni de la nastere.
Este nevoie de otoplastie (operatie pentru urechi clapauge) in situatia in care urechile sunt proeminente, dar si in cazul in care ati suferit anumite leziuni in zona respectiva sau daca exista o anomalie congenitala.
O operatie pentru urechi clapauge are ca scop construirea sau repararea urechii externe a pacientului, a carei functie in auz este extrem de mica.
In cazul bebelusilor, este o decizie care apartine parintilor. Acestia merg la medicul estetician, care va examina bebelusul si va stabili daca operatia pentru urechi clapauge poate fi efectuata si in ce conditii.
Aceasta operatie pentru urechi clapauge este ideal sa fie realizata undeva intre varsta de cinci si de 14 ani, insa poate fi efectuata si mai tarziu.
Durata unei astfel de proceduri este de aproximativ doua ore si este realizata cu anestezie locala.
In urma unei incizii pe care o face in spatele urechilor, chirurgul estetician va modela cartilajul si il va apropia de cap.
La copii care nu au implinit inca varsta de opt ani, operatia pentru urechi clapauge necesita anestezie generala.
Specialistii au cateva recomandari pentru pacientii care au trecut printr-o operatie pentru urechi clapauge. De exemplu, este important sa evite efortul fizic, expunerea la soare sau utilizarea piscinelor si a bazinelor de inot.
Este important ca bandajul sa fie purtat fara intrerupere pe durata stabilita de medicul specialist - in general este vorba despre cel putin o jumatate de luna.
Exista posibilitatea sa apara dureri, insa acestea nu au caracter sever iar pentru copii medicul prescrie preparate analgezice.
Suptul degetului este unul dintre cele mai frecvente obiceiuri la sugari și copiii mici.
Mulți părinți se întreabă dacă este normal ca micuții lor să-și sugă degetul și cât timp poate continua acest comportament fără a avea efecte negative asupra dezvoltării.
Deși, la sugari, acest obicei poate fi considerat un reflex natural și o formă de confort, problemele apar atunci când persistă după vârsta de 2-3 ani.
Pentru copii, suptul degetului poate indica o modalitate de auto-liniștire, de reducere a anxietății sau de gestionare a plictiselii. În primele luni de viață, acest gest oferă siguranță și poate fi o metodă eficientă de a adormi.
Totuși, pe măsură ce copilul crește, părinții trebuie să observe acest comportament și să evalueze dacă necesită intervenție.
În continuare, vom discuta despre cauzele suptului degetului, efectele pe termen scurt și lung, semnele că obiceiul devine problematic, precum și metodele de prevenire și intervenție.
Motivațiile psihologice sunt frecvente: copiii își sug degetul atunci când sunt obosiți, anxioși sau plictisiți. Este un mecanism de auto-liniștare care le oferă confort și un sentiment de siguranță, mai ales în momentele de tranziție, cum ar fi mersul la grădiniță sau separarea temporară de părinți.
Factorii exteriori pot contribui și ei la apariția acestui obicei. De exemplu, copiii care nu au alte metode de auto-liniștire, cum ar fi jucării de confort sau rutine de somn bine stabilite, pot recurge la suptul degetului pentru a face față stresului sau oboselii.
Este important de menționat diferența dintre suptul normal la sugari și continuarea acestui obicei după vârsta de 2-3 ani. După această perioadă, obiceiul poate influența negativ dezvoltarea dentară și poate crea dificultăți sociale.
Suptul degetului poate avea efecte variate, în funcție de durata și frecvența acestui obicei, precum și de vârsta copilului.
Pe termen scurt: Iritații și roșeață la nivelul degetului și al buzelor - contactul constant cu saliva poate cauza piele uscată, crăpături sau chiar infecții minore; Disconfort în timpul somnului - deși poate ajuta inițial copilul să adoarmă, suptul degetului în timpul nopții poate perturba somnul și poate duce la treziri frecvente; Riscul de infecții - bacteriile și virusurile de pe mâini pot intra în corp prin contactul cu gura, crescând susceptibilitatea la răceli sau infecții cu poarta de intrare orală.
Pe termen lung: Deformări dentare (malocluzie) - suptul prelungit poate modifica alinierea dinților, favorizând apariția unor probleme precum dinții proeminenți sau înghesuirea dentară; Afectarea vorbirii - obiceiul poate influența dezvoltarea normală a limbajului și a pronunției, ducând la dificultăți de articulare a anumitor sunete; Probleme estetice și sociale - copiii mai mari care își sug degetul pot deveni conștienți de gest, ceea ce poate duce la rușine, scăderea stimei de sine sau ridicol în fața colegilor.
Impactul psihologic al suptului degetului nu trebuie subestimat. Copiii care sunt mustrați frecvent pentru acest comportament pot dezvolta anxietate și pot avea dificultăți în renunțarea la obicei, chiar și atunci când sunt motivați.
Diferențierea efectelor în funcție de vârstă este esențială. Înainte de 2 ani, riscurile afectării dentare și sociale sunt minime, dar după această vârstă, monitorizarea și intervenția devin necesare.
Există trei aspecte principale: suptul de confort vs. obiceiul patologic, semne de alarmă și metode de renunțare. Suptul deconfortant este normal la sugari; suptul patologic apare când gestul este frecvent, prelungit și afectează sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Înțelegerea acestor mituri ajută părinții să adopte o abordare echilibrată, fără a exaggera sau a subestima problema.
Suptul degetului la copii este un obicei comun, dar poate avea efecte variate asupra sănătății orale, dezvoltării limbajului și stimei de sine.
“Finger Sucking in Children.” Www.hopkinsmedicine.org, 7 Dec. 2023,.
Mayo Clinic Staff. De curând, am avut cazul unui copil mic, de trei luni de zile, care-şi ducea frecvent mânuţa la ureche şi se trăgea de ea, doar de una dintre urechi. Copilul nu avea febră sau alte manifestări şi nici vreun alt simtom.
După controlul ORL s-a constatat depresurizarea urechii medii. Acest lucru înseamnă că, în urma testului numit timpanometrie, a fost identificată o diferență de presiune între cele două urechi.
De asemenea, testul identifică şi diferenţa dintre presiunea atmosferică şi cea din ureche, în spatele timpanului. O altă problemă ar putea exista la Trompa lui Eustachio, pentru care se efectuează teste de permeabilitate tubară.
În cazul menționat anterior, copilului venit la control nu îi funcționa bine una din trompe și timpanul avea culoare roz pal.
tags: #de #ce #bebe #baga #degetul #in