Un avort poate reprezenta un subiect foarte controversat. Intre asumarea lui fara regret si suferinta crunta, apar in scena influenta societatii, familiei, religiei si de aici pana la des vehiculatele mituri despre avort nu mai este decat un pas. Ca sa vorbim despre impact real, trebuie sa ne referim la oameni si la situatii concrete. Daca, de exemplu, sarcina care se doreste a fi intrerupta este rezultatul unui viol, atunci este o reactie de aparare, o incercare de a opri raul trait, si aici vorbim de avort terapeutic. Daca sarcina este „o greseala“, eventual rezultatul vreunei aventuri de-o noapte, se alatura si rusinea. Asta, si in contextul in care avortul este condamnat si folosit ca mesaj infricosator cu scop de preventie a sarcinii.
Situatiile sunt multiple, reactiile diferite, justificarile - la fel, viata de dupa, de asemenea. Schimbarile din climatul socio-cultural si legalizarea avortului au diminuat, in mod cert, presiunea sociala legata de avort. Oricare ar fi dificultatile prin care trece femeia, acum, ea are cel putin sprijinul familiei, al celor apropiati, si poate beneficia de suport psihologic, daca il cauta. Religia nu si-a schimbat pozitia fata de avort, condamnandu-l. In cazul avorturilor spontane sau terapeutice, ancorarea in credinta, in duhovnic poate reprezenta un pilon de sprijin. Femeia este cea care poate transmite trauma copilului ei, in cazul in care il naste, dar nu este dorit. Daca tatal a hotarat, si el, avortul, se poate confrunta cu depresie, remuscari, sentimente de vinovatie si teama, anxietate.
Avortul spontan - pierderea neprovocată a fătului sau întreruperea nedorită a sarcinii. Vorbim despre avort spontan atunci când acesta se produce fără intervenţia unui factor exterior. Avortul provocat - este întreruperea voită, cu intenţie a sarcinii, iar fătul este îndepărtat prin intervenţia unor factori exteriori. Vârsta este un al factor implicat în decizia întreruperii de sarcina. In cazul in care dorinţa ta nu coincide cu dorinţa celorlalţi - soţ, parinţi - şi te simţi presată să recurgi la avort deşi tu îţi doresti copilul, gandeste-te foarte bine inainte. In cazul avortului sponan sau avortului provocat din motive de sanatate ale femeii insarcinate sau fătului, aceasta se se lupta intre dorinta de a ramane insarcinata cât mai curând şi teama ca experienţa anterioara sa nu se repete. Partenerul femeii însărcinate este la fel de responsabil şi de implicat pentru consecinţa şi asumarea deciziei luate şi a urmărilor acesteia.
Este incă o trauma pentru femeia însărcinată să audă „este problema ta aşa că trebuie să o rezolvi”. Nu. Doresti sa stam de vorba? Un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea din California, a concluzionat că femeile care fac avort nu suferă de depresie, anxietate sau scăderea stimei de sine într-o măsură mai mare decât cele care aleg să ducă o sarcină la termen. Oamenii de știință au urmărit 1000 de femei care au făcut avort pe parcursul a cinci ani, timp în care au avut interviuri din șase în șase luni. Cercetătorii au observat că singurele situații în care femeile sufereau de anxietate și de depresie a fost când nu li s-a permis să facă avort din varii motive, relatează New York Times.
Argumentul că femeile care fac avort trec printr-o traumă psihologică și emoțională a fost deseori folosit de militanții anti-avort. Concluziile studiului, considerat cel mai amplu și serios pe această temă de până acum din Statele Unite, demontează acest mit. Unele state din SUA cer, prin legislația lor, ca femeile care se gândesc la o întrerupere de sarcină să fie consiliate de un psiholog și informate că ar putea suferi de probleme psihice pe urmă. De altfel, și în România, în 2012, a existat o propunere a PDL-ului ca femeile care vor să facă avort să primească înainte un aviz de la psiholog, în condițiile în care în țara noastră avortul este legal.
Studiul Turnaway a luat în considerare acest aspect și s-a concentrat cu precădere pe femeile care erau aproape de sau depășeau săptămânile de sarcină la care unele clinici fac procedura de avort. Chiar dacă majoritatea întreruperilor de sarcină din Statele Unite se fac în primul trimestru, în studiu au fost incluse sute de femei care au avortat mai târziu de trei luni. 452 de femei care mai aveau două săptămâni până la limita impusă de clinică au făcut avort și în cazul a 231 de femei au depășit această limită cu trei săptămâni și li s-a refuzat procedura. De asemenea, în studiu au fost incluse și 273 de femei care au făcut avort în primul semestru de sarcină. Din cele 231 de femei refuzate, 161 au născut, 70 au pierdut sarcina sau au făcut avort în altă parte, de obicei mai scump și mai departe de casă. La o săptămână de la întreruperea de sarcină, cercetătorii au început să intervieveze femeile pentru a le evalua starea psihologică și apoi au continuat aceste interviuri din șase în șase luni timp de cinci ani.
Psiholoaga și cercetătoarea Antonia Biggs a declarat că cercetarea a arătat că, contrar părerilor multor persoane, „femeilor cărora li s-a refuzat procedura de avort au avut stări de anxietate și le-a scăzut stima de sine, spre deosebire de femeile care au făcut întrerupere de sarcină. Însă, peste șase luni sau un an, aceste stări au dispărut și sunt la fel ca cele care au făcut avort”. De asemenea, o altă descoperire a fost că femeile care au făcut avort în primul trimestru de sarcină nu au fost nici mai mult, nici mai puțin afectate decât cele care au întrerupt sarcina mai târziu. „Oamenii cred că le va fi mai dificil din punct de vedere psihic femeilor care fac avort mai târziu decât cele care fac mai devreme, dar noi nu am găsit acest lucru. Studiul arată că prin extinderea accesului la avort femeile sunt mai protejate decât prin oprirea accesului”, a precizat Antonia Biggs.
Totodată, cercetătoarea a amintit și niște rezultate care nu sunt neaparat în favoarea activiștilor pro-choice. Mai exact, nici femeile cărora li s-a refuzat avortul nu au suferit de probleme psihice pe termen lung. Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nu, oricând în viața unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experiențe emoționale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențeze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală. 60 de femei, împărțite în loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze) au fost incluse în studiu. Chestionarele utilizate au fost: PDA și Perinatal Grief Scale. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001).
Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susţin că renunţă la propriile ţeluri, planuri și vise. Recurg la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate. Acest lucru apare atât în viaţa lor interioară, simţindu-se lăsate în urmă, cât și în interacţiunile cu ceilalţi, când se simt date la o parte din cauza noilor activităţi și roluri impuse de noile statuturi materne. Puțin pe suferința cauzată de pierderea copilului cât pe frustrarea dată de imposibilitatea de a fi părinte. Aceste femei manifestă simptome precum: lipsa concentrării, dezamăgire, reacţii schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitaţile desfășurate, schimbări dramatice ale personalităţii sau lipsa motivaţiei.
În cadrul cercetării au participat un număr total de 60 de femei ce au suferit pierdere perinatală. Toate participantele sunt de naționalitate română, cu vârste cuprinse între 15-35 ani. Participantele la cercetare au fost grupate în două loturi egale: un lot de 30 de femei au solicitat avortul... iar un lot de 30 de femei au avut pierdere de sarcină. Chestionarele au fost completate în perioada 2016-2017. Toate participantele au completat un formular de consimțământ cu privire la folosirea datelor în cadrul cercetării. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate.
Din analiza rezultatelor, se observă că nivelul durerii legate de pierdere, cât și la nivelul scalelor pentru evaluarea tristeții și plânsului, dar și disperarea, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând distres de intensitate mică sau moderată. Aproape 8 din 10 femei ce au pierdut sarcina (76.8%) se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu o frecvență și intensitate de nivel ridicat, iar 2 din 10 (20%) cu simptome de nivel moderat. Rezultatele sunt în concordanță cu literatura de specialitate.
Studiile arată că acest nivel sever ridicat poate persista multe luni, iar impactul negativ poate afecta calitatea vieții și relațiile de cuplu. Din rezultatele prezentate, nivelul simptomatologiei specifice PTSD este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, iar 46.7% dintre acestea prezintă simptome de intensitate mică și 53.3% de intensitate moderată. 16.7% din femei cu pierdere de sarcină prezintă simptome de intensitate moderată, iar 83.3% un nivel ridicat/sever, ceea ce indică un necesar de suport și intervenții terapeutice în cazul pierderii.
Studiul Turnaway subliniază că extinderea accesului la avort poate proteja femeile prin reducerea distresului pe termen lung, în timp ce pierderea perinatală poate avea efecte pe termen lung asupra sănătății mintale și a relațiilor de cuplu. 1. Broen et al. 2004; 2. Kersting & Wagner 2012; 3. Toedter et al. 2001; 4-12. referințe multiple incluse în text au ca scop susținerea concluziilor despre dinamica traumei și diferențele între avort și pierdere de sarcină.
Într-o notă religioasă-culturală, perspectiva despre avort include concepte precum complexul ucigașului în învățăturile ortodoxe și ideea că suferința copilului nenăscut poate reflecta o încărcătură morală transmisă din relația dintre mamă și copil. Astfel, reacțiile la avort pot fi influențate de contextul religios, iar atitudinile față de avort pot varia în funcție de credințe, tradiții și norme sociale.
În concluzie, efectele psihologice ale avortului se manifestă într-un spectru larg, de la siguranța emoțională după decizie, la traume profunde în cazul pierderii sarcinii. Este esențial să recunoaștem că experiența fiecărei femei este unică, iar sprijinul psihologic, consilierea și dialogul deschis pot atenua suferința. O discuție onestă despre impactul emoțional, lipsa stigmatizării și accesul la servicii de sănătate mintală reprezintă pași importanți spre o înțelegere mai clară a complexității avortului în viețile femeilor.
AVORTUL - Alegerea care schimbă vieți - cu Alexandra Nadane | PulsUrban S2E10 #avort #viata
Ce lucruri pot ajuta la conectarea traumei cu realitatea zilnică
- Discuții deschise cu partenerul, familia și un specialist în sănătate mintală.
- Acces la consiliere psihologică și suport social.
- Informații corecte despre riscurile reale, evitarea miturilor și stigmatizării.
- Suport în gestionarea durerii, a vinovăției și a rușinii asociate deciziei.
tags: #de #ce #este #avortul #o #rana
Postări populare:
- sănătatea reproductivă a femeii
- Prospect Jaydess 13,5 mg: indicații, prețuri farmaciilor și cum se utilizează steriletul cu cedare intrauterină
- Descoperă avantajele biberonului Chicco Wellbeing de sticlă cu tetină silicon
- Cum să înțelegem plânsul bebelușului: cauze comune și soluții
- Cum să sterilizezi corect biberoanele