Ţinta acestui studiu este de a descrie tendinţa demografică a numărului de naşteri cu feţi vii în perioada 2007-2025 prin raportarea la rata fertilităţii şi a mortalităţii corespunzătoare anului 2007.
Numărul femeilor fertile se reduce rapid în timp, cu o rată de descreştere de 465830 femei/an.
Schimbările demografice au implicaţii profunde economice şi sociale asupra viitoarei dezvoltări a unei populaţii.
În timp ce creşterea speranţei de viaţă este considerată a fi o realizare majoră a comunităţii europene, scăderea natalităţii şi fertilităţii şi consecinţele acestei scăderi - îmbătrânirea populaţiei - reprezintă provocări cărora Uniunea Europeană trebuie să le facă faţă.
România, ca membră a Uniunii Europene, nu face excepţie în ceea ce priveşte evoluţia demografică: rata de natalitate înregistrează o tendinţă de scădere, ratele de fertilitate de asemenea.
Evoluţia demografică este influenţată de o multitudine de factori, de aceea eventualele măsuri de tip politic trebuie să ia în considerare influenţarea acestora şi trebuie să se bazeze pe o bună cunoaştere a consecinţelor neintervenţiei.
Analiza a utilizat date pentru anul 2007 deoarece în acest an generaţia femeilor născute în anul 1967 au împlinit vârsta de 40 de ani, intrând în grupele de vârstă caracterizate uzual de ratele specifice de fertilitate cele mai scăzute.
Pentru realizarea proiecţiei numărului de născuţi vii aşteptaţi în fiecare an din perioada 2007-2025 s-a folosit metoda componentelor (the cohort-component method).
Tehnica utilizată asigură orientarea asupra evoluţiei populaţiei în condiţiile în care se păstrează condiţiile utilizate pentru proiecţie.
Tehnica a luat în calcul modelele de fertilitate şi de mortalitate specifică pe grupe de vârstă din anul 2007, dar nu a ţinut cont de fenomenul de migraţie.
Ratele specifice de fertilitate anuale la genul feminin au fost determinate aplicând numărul de născuţi vii observaţi pe grupe de vârstă ale mamei la efectivul populaţiei feminine pe grupe de vârstă anuale din anul 2007.
S-a considerat ca efectivul populaţional feminin pe grupele anuale de vârstă observate în anul 2012 va trece în anii următori, în grupele ulterioare de vârstă ţinând cont şi de fenomenul de mortalitate.
În anul 2007, contingentul fertil ar fi avut 5.520.491 femei de vârstă fertilă, în 2010 s-ar diminua la valoarea de 5.402.683 şi în 2011 la 5.336.993 persoane.
Descreşterea este mai accentuată începând cu anul 2017.
În 2015 s-ar înregistra un număr de 5.295.097 femei de vârstă fertilă, iar în 2020 numărul de femei de vârstă fertilă ar scădea la 5.158.826.
Până în anul 2025 deficitul de femei creşte, astfel încât contingentul fertil va număra 4.775.162 femei de vârstă fertilă.
Astfel, deficitul exprimat în număr de persoane ar fi de 117.808 femei de vârstă fertilă în anul 2010, acesta s-ar dubla în anul 2015, ajungând la 225.394 femei de vârstă fertilă în minus, în 2020 din nou deficitul s-ar dubla până la valori de -361.665 femei de vârstă fertilă, iar în 2025 deficitul înregistrat ar fi de -745.329 femei de vârstă fertilă.
Aceste date sugerează o deteriorare rapidă a volumului contingentului fertil feminin pe parcursul următorilor ani, cu un ritm mediu de deteriorare de 46.583 femei/an.
Aceasta sugerează o continuă deteriorare aproximativ constantă pe parcursul următorilor 18 ani.
Dacă în anul 2007 numărul de născuţi vii este de 215.066, în 2010 numărul aşteptat de născuţi vii ar fi de 208.174, mai mic cu 6.891 de născuţi vii faţă de 2007, în 2015 deficitul s-ar accentua cu 24.950 născuţi vii faţă de 2007.
În anul 2020, numărul aşteptat de născuţi vii ar fi de 176.656, deficitul faţă de 2007 fiind de 38.409, iar în anul 2025 deficitul ar ajunge la 61.262 născuţi vii (153.703 născuţi vii aşteptaţi în 2025).
Se poate aprecia că pe parcursul a 20 de ani numărul de născuţi vii va scădea cu peste 50.000 de născuţi vii, ceea ce ar însemnă un ritm al scăderii de aproape 4.000 (mai exact 3.835) de născuţi vii în fiecare an.
Din aceste considerente este necesară identificarea celor mai eficiente măsuri de intervenţie, astfel încât consecinţele negative ale evoluţiei prognozate să poată fi prevenite.
Printre consecinţele nedorite ale evoluţiei prognozate se numără scăderea proporţiei persoanelor care lucrează şi susţin sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi sistemul public de pensii, cu nesiguranţa în ceea ce priveşte sustenabilitatea financiară a acestor sisteme.
În cadrul studiului, 54% dintre respondenți au menționat probleme economice ca fiind principalele obstacole în calea creşterii copiilor.
Pentru 24% dintre respondenți, problemele de sănătate și imposibilitatea de a le rezolva sunt în capul listei.
Potrivit Nataliei Kanem, directorul executiv al organizației, „măsurile politice ar trebui să vizeze direct rezolvarea problemelor anumitor persoane”.
În patru dintre aceste țări - Nigeria, Maroc, Africa de Sud și Indonezia - numărul mediu de naşteri pe femeie depăşeşte rata de înlocuire de 2,1.
Studiul a arătat că majoritatea respondenților ar dori să aibă doi sau mai mulți copii.
Rata totală a fertilității în Moldova a fost de aproximativ 1,6-1,65 copii pe femeie în ultimii ani, iar în 2024 a crescut uşor la 1,66 născuţi vii pe femeie.
Dar rămâne încă mult sub rata de înlocuire (2,1 copii pe femeie).
În 2024, se vor naşte 23,6 mii de copii, ceea ce este cu aproximativ 0,5 mii (-2,0%) mai puţin decât în anul precedent.
Conform Olga Gagauz, şefa Centrului de Cercetări Demografice, statisticile oficiale subestimează rata totală a fertilităţii, ceea ce a dus la clasificarea ţării ca ţară cu fertilitate scăzută.
„Pentru generaţiile condiţionate, fertilitatea a fost stabilită la nivelul de 1,6-1,65 naşteri pe femeie, iar pentru generaţiile reale, care au finalizat sau sunt la etapa de finalizare a perioadei de reproducere - la nivelul de 1,9-2,0 naşteri”, - spune Olga Gagauz.
În baza rezultatelor cercetărilor sale, experta conchide că Moldova nu face parte din ţările cu fertilitate scăzută sau foarte scăzută.
Singura concluzie paradoxală care iese este că femeile moldovence se îngrijesc de continuarea familiei în pofida problemelor economice şi a insecurităţii, pe care le depăşesc prin migraţia internă din zonele rurale sau prin migraţia externă din ţară.
În ciuda faptului că fertilitatea finală a generaţiilor reale rămâne la un nivel relativ ridicat, aproape de înlocuirea generaţiilor, reducerea populaţiei la vârste tinere ca urmare a migraţiei conduce inevitabil la o reducere a numărului de nașteri pentru anii calendaristici.
Scăderea ratei natalităţii în Moldova este o tendinţă naturală cauzată de a doua tranziţie demografică care a început în ţările din Europa de Est la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut.
Comparativ cu alte ţări, acest declin a pornit de la niveluri mai ridicate.
Până în 2050, mai mult de trei sferturi dintre ţări nu vor avea rate de fertilitate suficient de ridicate pentru a menţine dimensiunea populaţiei în timp; această proporţie va creşte la 97% dintre ţări până în 2100.
În mediile cu venituri scăzute, accesul mai bun la contraceptive și la educația femeilor va contribui la reducerea ratei natalităţii, în timp ce în economiile cu venituri ridicate și fertilitate scăzută, politicile care sprijină părinţii și imigrația deschisă vor fi vitale pentru a menține dimensiunea populaţiei.
Studiul oferă estimări din Studiul Global Burden of Disease, Injuries, and Risk Factors (GBD) 2021 pentru tendinţele trecute, actuale şi viitoare la nivel global, regional şi naţional în ceea ce priveşte fertilitatea şi naşterile vii.
În general, ţările trebuie să aibă o rată totală de fertilitate (TFR) de 2,1 copii per persoană care ar putea naște, pentru a susţine înlocuirea generaţională pe termen lung a populaţiei.
Utilizând metode noi de prognoză a mortalităţii, a fertilităţii, a factorilor cheie ai fertilităţii și a nașterilor-vii, cercetătorii estimează că până în 2050 155 din 204 țări vor fi sub nivelul de înlocuire.
Se preconizează că numărul țărilor aflate sub nivelul de înlocuire va continua să crească până la 198 din 204 până în 2100.
În ultimii 70 de ani, TFR la nivel mondial a scăzut la 2,2 în 2021, cu peste jumătate din țări sub nivelul de înlocuire.
Această tendinţă este îngrijorătoare pentru locuri precum Coreea de Sud și Serbia, unde IST a fost sub 1,1 în 2021.
În Europa de Vest, se preconizează că rata de fertilitate va fi 1,44 în 2050 și 1,37 în 2100, iar Israel, Islanda, Danemarca, Franța și Germania vor avea cele mai ridicate rate între 2,09 și 1,40 la sfârșitul secolului.
Analiza sugerează că eforturile concertate pentru a accelera accesul la contraceptive moderne și la educația femeilor - doi factori cheie ai fertilităţii - ar putea contribui la accelerarea scăderii fertilităţii și la reducerea ratei natalității în națiunile cu fertilitate mai mare.
De exemplu, în Africa Subsahariană, proiecțiile estimează că atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU privind educația universală a femeilor ar duce fiecare la rate de fertilitate de 2,3 nașteri pe femeie în 2050, față de 2,7 dacă obiectivele nu sunt atinse.
Studiul a examinat, de asemenea, impactul potenţial pe care politicile pro-năştere l-ar avea asupra creşterii ratelor de fertilitate în țările cu fertilitate sub nivelul de înlocuire.
În România, în 2024 s-au născut 149.612 copii, indicatorul coborând sub pragul de 150.000, cu aproape 4% sub nivelul din 2023, potrivit Institutului Naţional de Statistică.
Rata totală a fertilităţii a fost de 1,39.
În UE, rata totală a fertilităţii a atins cel mai scăzut nivel din ultimele peste şase decenii, coborând la 1,34 în 2024.
Puținele măsuri care se iau au conotații mai degrabă de sprijin social decât de politică strategică, atunci când nu sunt pur și simplu electorale.
O atare analiză asupra impactului a două măsuri asupra natalității la mamele salariate este prezentată de Vasile Ghețau, directorul Centrului de Studii demografice al Academiei Române.
Politici de creștere demografică: indemnizația de creștere a copilului a revenit la nivelul de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni de la 1 octombrie 2012.
La nivelul întregii perioade 2003-2009 progresul numărului de născuți ai femeilor salariate a fost de 30 de mii, suficient de mare pentru a compensa reculul ferm de la femeile nesalariate.
Concluzia este că politica pronatală poate reduce impactul scăderii, dar efectele sunt diferențiate în funcție de nivelul de educație, mediul urban, și alte condiții socio-economice.
M-23. Cohort Component method of projection & Ratio method
În final, se poate observa că nașterile vii și fertilitatea va continua să scadă în absența unor intervenții coerente, sustenabile și bine direcționate în politici familiale și economice.
tags: #de #ce #este #rata #fertilitatii #mare