De ce își freacă bebelușul picioarele între ele: înțelegere, simptome și recomandări pentru părinți

Crizele de masturbare la copil sunt episoade scurte care apar în special la sugar sau copilul mic. Rar pot persista până la vârsta copilului mare. Brusc, în timp ce se joacă sau înainte de somn, copilul prezintă o mișcare de aducere puternică și încrucișare a picioarelor, favorizată de poziția pe spate, fiind însoțită de privire fixă, înroșirea feței, transpirație, iar uneori după încetarea manifestării apare somnolenta. Certatul copilului, umilirea lui, șocul, groaza de pe fața dumneavoastră, dezgustul și alte sentimente nu își au locul în această ecuatie. Copilul nu trebuie să se simtă vinovat pentru că își descoperă corpul.

Fiecare copil are ritmul său propriu de dezvoltare. În dezvoltarea fiecărui copil există o serie de repere importante, care indică faptul că micuțul se dezvoltă normal din punct de vedere psihic, motor și cognitiv. Este important să cunoști aceste repere pentru a-ți putea evalua corect copilul și a cere ajutor, dacă este cazul. Nu există doi bebeluși identici. Bebelușul care se ridică singur în fundulet la 4 luni s-ar putea să înceapă să vorbească mai târziu decât media. Însă în general variațiile față de medie nu depășesc o lună, la vârste mici.

Reperele dezvoltării și câteva observații utile pentru părinți

În plus, toate mamele cunosc schimbările de opinii și laudele de la locul de joacă. Ține în fiecare mână un obiect sau o jucărie. Poate să apuce singur obiectele din jurul lui, cu siguranță, ceea ce arată o apreciere exactă a distanțelor la care ele se află. Începe să stea în șezut nesprijinit. Se târăște pe coate și genunchi. Copilul își consolidează simulările primelor reacții de echilibru în pozițiile culcat pe burtă și pe spate. Examinează îndelungat orice lucru și realizează diferența între acesta și mâna care-l manipulează. Își duce obiectele dintr-o mână în cealaltă. Scotoceste prin cutii, prinde un obiect, se repede după altul, caută cu privirea un al treilea. Încearcă să imite expresii faciale și își recunoaște numele când e strigat. Are gusturi particulare la mâncare. Încete să manipuleze singur biberonul.

În luna a IX-a - copilul se ridică singur în picioare, ținându-se cu mâinile de marginea patului sau a tarcului și începe să facă pași laterali în jurul patului. Se ridică sprijinindu-se și cățărându-se cu mâinile pe propriile membre inferioare. Nu rade; copiii sunt diferiți și se dezvoltă în mod diferit, în ritmul lor propriu. Uneori, unii copii au nevoie de puțin ajutor pentru a ajunge la gradul de dezvoltare motorie, afectivă sau cognitivă pe care îl au majoritatea copiilor la o anumită vârstă. Este important ca, de orice natură ar fi ele, problemele copilului tău să fie identificate cât mai devreme, pentru că el să primească tot sprijinul de care are nevoie.

În fiecare noapte, un „hoț” tăcut fură somnul copiilor de toate vârstele. Acesta vine pe furiș și le creează tulburări de somn la copii. Probabil că așa ar suna povestea de seară pe care o spunem copiilor, dar din nefericire este o realitate cu care se confruntă mulți părinți. Această tulburare de somn provoacă dureri de picioare și un impuls puternic de a-și mișca membrele inferioare. Din păcate, mulți părinți nu știu că este o problemă de somn frecventă la copii, nu o tulburare de comportament sau o formă de răsfăț.

Această dorință de mișcare poate fi însoțită de alte senzații incomode resimțite în interiorul picioarelor, care sunt greu de descris de către copii. Sindromul Ekbom, cunoscut sub denumirea de sindromul picioarelor neliniștite la copii, constituie o afecțiune senzitiv-motorie neurologică descrisă printr-o nevoie acută de a mișca membrele inferioare. Sindromul Ekbom apare ca o tulburare a sistemului nervos, iar copiii care suferă de această afecțiune se plâng de disconfort la nivelul picioarelor, forțându-se să își miște picioarele pentru a scăpa de acea senzație neplăcută. Descrierile vorbesc despre furnicături, amorțeală, înțepături sau arsuri la nivelul picioarelor.

Mișcările periodice ale membrelor în somn sunt smucituri scurte ale piciorului, de obicei la fiecare 20 până la 40 de secunde. Există părinți care vor interpreta simptomele sindromului Ekbom ca dureri de creștere. Deseori această tulburare poate fi asociată cu durerile de creștere specifice în copilărie, ceea ce poate complica diagnosticul. Cauza exactă a sindromului picioarelor neliniștite variază de la caz la caz; în cele mai multe situații, cauza nu este cunoscută. La anumiți copii, sindromul Ekbom poate fi legat de un nivel scăzut de fier sau poate fi asociat cu diabet, boli ale rinichilor sau anumite afecțiuni neurologice. Uneori se consideră că sindromul este determinat de dezechilibru al dopaminei în creier.

Pentru a ameliora disconfortul din timpul somnului, un copil va avea acest impuls copleșitor de a merge, a alerga, a-și întinde picioarele. De aceea, un copil cu sindromul Ekbom poate avea nevoie de un timp mai lung decât în mod normal pentru a adormi; în plus, se va răsuci și mișca de foarte multe ori pe tot parcursul nopții. Din această cauză, copilul va avea nevoie de un pat suficient de mare în care să se întindă corespunzător. De asemenea, ajutor în toate tipurile de tulburări de somn la copii sunt măsurile care combat oboseala excesivă, deoarece nerespectându-le simptomele se pot agrava. Solicită medicului pediatru evaluarea nivelului de fier din organism (feritină).

Până la 50% dintre copii se vor confrunta cu o problemă de somn în copilărie. Poate fi dificil pentru tine să comunici cu cel mic în primele luni de viață. Totuși, bebelușul poate să comunice cu tine. Trebuie doar să îl înțelegi și să reușești să realizezi ce vrea micuțul să îți transmetă atunci când plânge, dă din mâinute și piciorușe sau atunci când îți zâmbește.

1. Bebelușul te privește în ochi. Cel mic este capabil să își manifeste curiozitatea și interesul doar privind un anumit lucru fix. Acelasi lucru se întâmplă și cu tine. Când bebelușul se concentrează asupra unui lucru, îl va privi fix. Este modul lui de cunoaștere a lumii din jurul său.

2. Bebelușul ridică mâinile. Este clar că vrea să fie luat în brațe. Acesta este primul gest instinctiv pe care micuțul îl face, din nevoia de afecțiune și siguranță.

3. Bebelușul se freacă la ochișori. Acest gest este semnalul clar că este obosit sau îi este somn. Ochii sunt primii care simt oboseala datorită nevoii de a îi închide.

4. Bebelușul arată un obiect. Dacă întinde mâna spre un obiect, încearcă să îți spună că vrea să atingă acel lucru. Dacă ridică un obiect în sus, vrea să te uiți la el. Întinderea obiectului către tine înseamnă că vrea să ți-l ofere.

5. Bebelușul duce piciorul la gură. Nu neapărat transmite ceva, ci explorează propriul corp sau simțul gustului.

6. Bebelușul își atinge călcâiele unul de altul. Aici poate exista disconfort abdominal sau alte senzații resimțite.

7. Bebelușul dă din picioare. Este semn clar de nerăbdare sau bucurie; poate însemna și foame sau dorința de a pleca în plimbare. Dacă bebelușul își freacă urechile sau capul cu mâinile, poate că ceva îl deranjează.

Nu este foarte dificil să comunici cu micuțul chiar și când nu poate vorbi. acest tip de problemă apare din cauza durerii din zona calcaiului, unde există zona de sprijin pentru membrul inferior afectat. Un mers orientat spre interior sau exterior se rezolvă adesea de la sine pe măsură ce oasele se aliniază corect. Este una dintre cele mai frecvente tulburări de mers și poate fi cauzată de modificări ale femurului, tibiei sau piciorului. În general, nu doare, însă în cazurile mai severe copilul poate să se împiedice sau să cadă când merge. Nu s-a dovedit utilitatea pantofilor speciali sau a branțurilor. Chirurgia este rezervată cazurilor mai severe. La majoritatea copiilor mersul se corectează odată ce oasele se aliniează corect și se poate întâmpla până în jurul vârstei de 3 ani. Mersul pe vârfuri poate fi asociat cu o tulburare neurologică sau musculară sau poate fi un obicei. Mersul în X descrie genunchii apropiați; apare frecvent la copii între 3 și 6 ani, pe măsură ce corpul se aliniază. Dacă picioarele nu se îndreaptă după 6 ani sau un picior are o poziție anormală în X, este recomandat consult medical.

Este important să menționăm că acest material îmbină observațiile despre dezvoltarea normală cu noțiuni despre tulburări de somn și picioare neliniștite. Pentru orice îndoială legată de comportamentul copilului, consultați medicul pediatru sau un specialist în neurologie pediatrică. Un tratament adecvat, dacă este necesar, poate implica monitorizarea fierului seric (feritină), ajustări ale somnului și, în unele cazuri, terapie medicamentoasă sau exerciții de relaxare și întindere pentru picioare.

tags: #de #ce #freaca #bebe #picioarele

Postări populare:

• Aspecte medicale ale sarcinii la minore în România: cadrul legal și implicații educaționale
• Detectarea sarcinii cu Surecheck
• Operația de cezariană la Medlife: ghid complet pentru naștere, recuperare și opțiuni
• Pareri despre Sectia Ginecologie Moinesti
• Caracteristicile suzetelor din cauciuc natural și avantajele lor pentru bebeluși