CTG sau cardiotocografia este un test simplu, neinvaziv și nedureros care monitorizează ritmul cardiac fetal și activitatea uterină în timpul sarcinii.
Cardiotocografia nu folosește radiatii și este considerata sigură atât pentru mama, cât și pentru copil.
În timpul procedurii vei sta întins pe partea stângă, eventual cu o perna la spate, iar două senzori sunt montati pe abdomen: unul pentru frecvența cardiacă fetală și al doilea pentru tonul uterin.
Fiecare senzor este atașat printr-un fir la aparat și fixat pe abdomen prin benzi elastice; rezultatele se văd atât pe monitor, cât și pe hârtie.
Astfel, CTG-ul se folosește pentru a identifica cazurile de hipoxie, adică cele în care fătul nu primește suficient oxigen, pentru ca medicii să poată interveni în timp util.
Principalul rol al monitorizării este să ofere informații despre oxigenarea fătului prin verificarea frecvenței cardiace fetale și răspunsul inimii la mișcările acestuia.
În mod normal, inima bate mai rapid când fătul este activ, iar scopul este de a identifica suferința fetală și de a preveni complicațiile potentiale.
Există o serie de tipuri de decelerări, fiecare având o semnificație diferită.
Decelerațiile timpurii apar când începe contracția uterină și se însănătoșesc când contracția uterină se oprește, indicând creșterea tonusului vagal din cauza presiunii intracraniene fetale crescute.
Decelerațiile variabile sunt observate ca o scădere rapidă a frecvenței cardiace fetale cu o fază variabilă de recuperare, fiind frecvent întâlnite în travaliu sau la pacienți cu volum redus de lichid amniotic.
Aceste decelerări sunt de obicei cauzate de comprimarea cordonului ombilical, iar mecanismul implică o serie de etape: vena ombilicală este obturată întâi, urmată de obstruarea arterei ombilicale și apoi o nouă accelerație după ce presiunea asupra cordonului se reduce.
La unele decelerări variabile se observă umerii decelerației, adică accelerații înainte și după decelerare, semn că fătul nu este încă hipoxic și se adaptează fluxului sanguin redus.
Decelerațiile târzii încep la vârful contracției și revin după încheierea acesteia, indicând un flux sanguin insuficient către uter și placentă.
Frecvența cardiacă fetală este controlată de sistemul nervos autonom și somatic, iar ca răspuns la stresul hipoxic, fătul își poate reduce ritmul cardiac pentru a păstra oxigenarea miocardică și perfuzia.
Spre deosebire de un adult, un făt nu își poate crește adâncimea și rata respirației, iar această reducere a frecvenței cardiace pentru a reduce cererea miocardică este denumită decelerare.
Există o serie de tipuri de decelerații, fiecare având o semnificație diferită, iar după evaluarea tuturor aspectelor CTG se poate formula o impresie generală.
Impresia generală poate fi descrisă ca fiind liniștitoare, suspectă sau anormală, iar aceasta este determinantă în cadrul clasificării NICE.
IMPRESIA GENERALĂ LINIȘTITOARE se caracterizează prin frecvența cardiacă de bază între 110 și 160 bpm, variabilitatea de bază/ inițială între 5 și 24 bpm, și decelerații niciuna sau doar timpii timpurii, cu decelerări variabile nenorocitoare timp de mai puțin de 90 de minute.
IMPRESIA GENERALĂ NELINIȘTITOARE este definită prin frecvența cardiacă de bază între 100-109 bpm sau între 161-180 bpm, variabilitatea mai mică de 5 bpm pentru 30-50 de minute sau mai mare de 25 bpm pentru 15-25 de minute, decelerări variabile cu sau fără caractere îngrijorătoare într-un interval de timp, și posibile decelerări tardive în peste 50% din contracții pentru perioade specifice, sau alte combinații care ridică suspiciuni.
IMPRESIA GENERALĂ ANORMALĂ include frecvența cardiacă de bază sub 100 bpm sau peste 180 bpm, variabilitatea foarte scăzută sau foarte înaltă, însumând un model sinusoidal sau decelerări variabile cu caractere îngrijorătoare în peste 50% din contracții pentru 30 de minute, decelerări tardive în condiții nefavorabile sau bradicardie acută/dec larăt prelungit.
Testul fetal non-stres (NST) este un test simplu, neinvaziv efectuat în timpul sarcinii după săptămâna 28 și presupune monitorizarea mișcărilor fetale, a frecvenței cardiace fetale și a modificărilor ritmului cardiac în timpul mișcărilor fetale.
Cand se efectuează testul? Medicul poate recomanda NST-ul o dată sau de două ori pe săptămână - sau chiar zilnic în funcție de starea ta și a copilului - în situații precum sarcină multiplă cu complicații, boli materne, sarcină prelungită sau istoric de avorturi, sau dacă se identifică o suferință sau un ritm fetal redus.
Frecvența cardiacă normală a fătului este între 110 și 160 bpm, iar o reacție reactivă în timpul testului înseamnă că fătul răspunde la mișcare cu o creștere de cel puțin 15 bpm pentru cel puțin 15 secunde, de două ori în 20 de minute.
Un rezultat nonreactiv necesită investigații suplimentare, cum ar fi profilul biofizic fetal, pentru a evalua în mod mai cuprinzător starea fătului.
Profilul biofizic este un test prenatal neinvaziv ce examinează ecografic mișcările cordului fetal, respirația, tonusul muscular, reacția la mișcări și cantitatea de lichid amniotic, iar un scor scăzut poate indica necesitatea îngrijirii speciale sau nașterii.
Procedura NST-ului poate fi realizată atât intern, cât și extern, în funcție de baza echipamentală a centrului.
Testul fetal non-stres este indicat în special în trimestrul al treilea pentru monitorizarea stării fătului în perioada premergătoare nașterii, cu durata în medie între 20 și 40 de minute în funcție de conectivitatea mișcărilor fetale.
În cazul în care fătul nu se mișcă sau dacă testul nu devine reactiv, medicul poate recomanda repetarea testului sau teste suplimentare, precum profilul biofizic sau monitorizarea ritmului cardiac fetal în timpul travaliului.
Monitorizarea ritmului cardiac fetal poate fi efectuată în mai multe feluri: auscultatie intermitentă cu ajutorul Dopplerului sau fetoscopului, monitorizare electronică continuă (EFM) în timpul travaliului, și monitorizare externă sau internă cu senzori fixați pe abdomen sau scalpul fetal.
Frecvența cardiacă fetală normală este de regulă între 120 și 160 bpm, iar tahicardia și bradicardia pot indica probleme precum hipoxia, deshidratarea, febra maternală sau suferința fetală.
Modelul sinusoidal este un tip rar de decelerări cu un prognostic prost, caracterizat printr-un periund de 2-5 cicluri pe minut, dar fără variabilitate a ritmului.
În evaluarea CTG, este esențial să se introducă contextul clinic: sarcina cu risc ridicat sau scăzut, condițiile materne, istoricul obstetrical și evoluția contracțiilor uterine, deoarece toate acestea pot modifica pragul de intervenție.
Este recomandat să solicitați clarificări și să discutați rezultatele testelor NST sau CTG cu furnizorul de servicii medicale, pentru a interpreta corect tiparele și semnificația clinică în contextul individual al fiecărei gravide.
Ritmul cardiac fetal, monitorizarea și decelerările au roluri complementare în confirmarea bunei feed-backuri oxigenate, în identificarea semnelor de suferință fetală și în ghidarea deciziilor clinice în timpul travaliului și al sarcinii.
Fetal Circulation *Quick Explainer Video*
Monitorizarea ritmului cardiac fetal rămâne o procedură sigură, cu pregătire minimă necesară, ceea ce facilitează integritatea îngrijirii prenatale în multiple configurații de sarcină.
- Frecvența cardiacă normală: 120-160 bpm
- Tahicardie fetală: >160 bpm
- Bradicardie fetală: <110 bpm
- Decelerări variabile: variabile în timp și cauze frecvente legate de cordon
- Decelerări târzii: indică flux sanguin insuficient către placentă
În cazul în care rezultatele NST-ului sau CTG indică anomalii, este comun să se combine cu profilul biofizic fetal sau cu teste suplimentare pentru a decide despre monitorizarea intensificată sau despre momentul nașterii.
tags: #decelerarile #cordului #fetal