Prescripția acțiunii în tăgada paternității este deseori ignorată în practică. Deși este o instituție care poate paraliza un demers judiciar/proces, prescripția operează doar dacă este invocată de partea adversă. Începem prin a reda dispozițiile art. 414 C.civ. Analizând dispozițiile alin. De precizat că nu orice subiect de drept poate uza de cererea de chemare în judecată privind tăgada paternității, întrucât, art. 430 - 433 C.civ. indică persoanele care se pot folosi de această instituție: soțul mamei, mama, pretinsul tată biologic, copilul și moștenitorii acestuia din urmă. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile legii procesual civile, indicând aici art. 92 C.proc.civ. ce conferă și procurorului calitatea de a promova anumite acțiuni, implicit cele de acest gen, având deci calitate procesuală activă.
Legea (art. În prima situație, arătăm că soțul mamei - cunoscând că din diverse motive nu poate fi tatăl copilului - are posibilitatea de a introduce în termen de 3 ani de la nașterea copilului o acțiune privind tăgada paternității. În cea de a doua situație, tot în termen de 3 ani de zile, soțul mamei are la dispoziție posibilitate de a solicita tăgada paternității. În acest caz însă, termenul de prescripție curge de la o dată diferită, anume, de la momentul la care soțul mamei a aflat că prezumția de paternitate nu corespunde realității, dându-și seama că este imposibil ca el să fie tatăl copilului. Nu este obligatoriu ca o astfel de cerere să fie introdusă în timpul minorității copilului, legiuitorul utilizând termenul ,,copil” sub aspect general (legea nu menționează cuvântul minor).
Un aspect foarte important pe care justițiabilul trebuie să-l aibă în vedere este reprezentat de legea aplicabilă. NOTĂ: Articolele indicate mai sus sunt prevăzute de actualul Cod civil. Actul normativ privind Codul civil este reprezentat de Legea nr. 287/2009. În continuare, pentru punerea în aplicare a Codului civil a fost reglementată și adoptată Legea nr. 71/2011. Amintim că actualul Cod civil a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011, astfel cum art. 220 alin. (1) din Legea nr.
Pentru a oferi clarificare legală cu privire la legea aplicabilă instituției ,,tăgada paternității”, redăm dispozițiile art. În cazul copiilor născuți anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei din 1953 (adoptat prin Legea nr. Codul familiei, în art. 55 alin. (1) prevedea că ,,acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. În concluzie, în vederea efectuării demersurilor pentru a promova o acțiune în tăgada paternității, soțul mamei trebuie să analizeze temeinic dacă această acțiune este sau nu prescrisă, mai ales în cazul situațiilor cărora le este aplicabilă legea veche.
Pentru analizarea situației juridice în detaliu este necesară consultanța la un avocat pentru a identifica ce tip de acțiune se impune, competența instanței, durata unui astfel de proces și ce soluții pot exista. Încercând a realiza o prezentare a acestei acțiuni, trebuie să remarcăm, în introducere că, filiația față de tată este, de fapt, legătura juridică între tatăl și propriul copil. Legiuitorul instituie o prezumție de paternitate: pater is est quem nuptiae demonstrant. Prezumția aceasta „își păstrează legitimitatea, cu toate că la noi, la fel ca în mai toate sisteme de drept europene, prin extinderea cercului de persoane titulare ale dreptului în dezavuarea paternității și prin rescrierea regimului juridic al demersurilor titularilor dreptului la acțiune-îndeosebi sub aspectul prescripției dreptului la acțiune - s-a marcat intrarea într-o etapă de declin a acestei reguli.”
Subiecte și condiții ale acțiunii în tăgada paternității
Astfel, art. 408 alin. „Pentru copilul din căsătorie, prezumția de paternitate este singurul mod de stabilire a filiației față de tată și operează ope legis. Atunci când nu există acoperire în realitatea biologică, paternitatea prezumată poate fi înlăturată, dar exclusiv pe cale judiciară, printr-o acțiune în tăgada paternității. „Deși doctrina a susținut aproape unanim necesitatea de a permite și altor persoane interesate să introducă acțiunea, cel puțin în situațiile în care soțul mamei nu putea sau nu înțelegea să introducă acțiunea, schimbarea opticii legiuitorului în această materie a venit târziu, mult după ce, sub influența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 54 C.fam. Noul Cod Civil a extins sfera persoanelor care pot introduce o cerere de chemare în judecată, astfel, art. 429 Cod Civil, care constituie sedes materiae, atestă că „(1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. (4) Mama sau copilul poate introduce acţiunea împotriva soţului. (5) Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului.
Indiferent cine a promovat acțiunea în tăgada paternității, admiterea ei printr-o hotărâre judecătorească definitivă poate modifica starea civilă a copilului: copilul pierde statutul de copil din căsătorie și devine copil din afara căsătoriei cu filiația nestabilită față de tată. Dreptul la acțiune al soțului mamei sau acțiunea introdusă de moștenitorii acestuia se va îndrepta automat împotriva copilului. Se discută dacă moștenitorii pot avea interes în a formula o astfel de cerere; răspunsul este afirmativ, întrucât interesele presupun o formă de drepturi și obligații care pot fi transmise în cursul procesului. Astfel, interesul trebuie să fie determinat, legitim, născut și actual și personal.
Prescripția dreptului la acțiune va interveni, inevitabil, în termen de 3 ani, socotit fie de la data când a luat la cunoștință că în privința sa operează o prezumție de paternitate, fie de la data când a aflat că prezumata sa paternitate nu corespunde adevărului. Într-un caz ilustrativ, s-a arătat că soțul mamei poate introduce acțiunea în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității. Conform art. 433 alin. 4 C.civ, hotărârile pot fi pronunțate pe tema la care mamele sau copiii pot formula acțiunea împotriva soțului.
Un alt punct esențial este reprezentat de reprezentarea legală a copilului în timpul minorității sale. Reprezentarea legală este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoană, numită reprezentant, încheie acte juridice în numele și pe seama altei persoane, numită reprezentat, în așa fel încât acele acte creează drepturi și obligații direct pentru cel reprezentant. Înțelegem să împărtășim punctul de vedere care include în categoria reprezentanților legali ai copilului pe „oricare dintre părinți, inclusiv tatăl prezumat, care, până când paternitatea sa prezumată nu este înlăturată prin hotărâre definitivă este, alături de mama copilului, cotitular al autorității părintești și, ca regulă, exercită autoritatea părintească în comun cu mama, inclusiv după desfacerea căsătoriei.”
Consecințe ale admiterii acțiunii și drepturile copiilor
Solicitarea în tăgada paternității poate modifica cadrul juridic al copilului: numele, autoritatea părintească, locuința, obligația de întreținere și drepturile de moștenire. Dacă se admite acțiunea, tatăl prezumat pierde autoritatea părintească asupra copilului iar aceasta o va realiza doar prin mamă. Dacă ulterior este recunoscut un alt tată biologic, acesta poate dobândi autoritatea părintească asupra copilului și poate fi implicat în luarea deciziilor. În ceea ce privește locuința, mama devine adesea autoritatea principală, iar dreptul la întreținere poate fi recalibrat: întreținerea plătită în trecut poate fi restituită parțial sau integral beneficiarului.
Moștenirea copilului față de soțul mamei depinde de stabilirea filiației: dacă nu există filiație legală, copilul nu poate pretinde drepturi de moștenire din partea soțului mamei, în timp ce o filiație recunoscută sau o adopție pot schimba situația. În cazul unui nou tată biologic recunoscut, copilul dobândește drepturi succesorale în raport cu acesta, fiind moștenitor rezervatar, în măsura legii. Durata procesului de tăgadă a paternității variază în funcție de circumstanțe, de probele administrate și de încărcarea instanțelor, dar estimările orientative indică adesea între 6 luni și 1 an.
Probe și mijloace de probă în acțiunea în tăgada paternității
Pentru dovedirea paternității, instanța poate admite orice mijloc de probă: înscrisuri, martori sau interogatoriu. Recunoașterea mamei, de exemplu, dacă nu este coroborată cu alte probe, nu este suficientă pentru admiterea acțiunii. Cel mai fiabil mijloc este testul ADN, însă pot fi folosite și teste serologice sau alte expertize medico-legale (serologică, antropologică, dermatoglifică, capacitatea de procreare). Testele ADN compară materialul genetic al copilului cu cel al presupusului tată și pot confirma sau infirma paternitatea cu o acuratețe foarte mare.
Expertizele pot include:
- expertiză serologică
- expertiză antropologică
- expertiză dermatoglifică
- expertiză genetică
- testul de paternitate ADN
- expertiză a capacității de procreare
Etapele procedurale includ depunerea cererii, administrarea probelor (ADN de obicei), evaluarea rezultatelor și pronunțarea unei hotărâri. Dacă acțiunea este admisă, se poate dispune radierea numelui tatălui din certificatul de naștere și stabilirea filiației corespunzătoare. De asemenea, hotărârea poate determina modificări în drepturile și obligațiile părților și poate influența dreptul la întreținere și la moștenire.
Notă asupra practicii și recomandări
Este esențial să consultați un avocat pentru a identifica ce tip de acțiune este necesar, competența instanței, durata procesului și ce soluții pot exista în cazul dumneavoastră. Articolele prezentate se referă la cadrul legal actual și pot necesita adaptări în funcție de vechimea dispozițiilor legale și de jurisprudența în vigoare. Înainte de demers, pregătiți documente precum certificatul de căsătorie, certificatul de naștere al copilului, rapoartele de expertiză ADN și orice alte probe relevante care pot demonstra imposibilitatea ca soțul mamei să fie tatăl biologic.
Art. 431 Tăgada paternității de către mamă
Tagada paternității și stabilirea filiației au devenit subiecte tot mai comune în contextul mobilității muncii peste hotare și al complexității situațiilor familiale. Este important să înțelegem că procesul poate implica schimbări semnificative pentru numele, autoritatea părintească, locuința și drepturile de moștenire ale copilului.
| Aspect | Statut după admiterea acțiunii |
|---|---|
| Nume | Numelui tatălui poate fi eliminat sau înlocuit cu numele mamă sau cu numele tatălui biologic |
| Autoritatea părintească | Se exercită de mamă în majoritatea cazurilor; posibil transfer către tatăl biologic recunoscut |
| Obligația de întreținere | Se poate modifica/recupera în funcție de hotărâre |
| Moștenire | Se stabilesc drepturi în funcție de filiație |
Informațiile suplimentare sunt oferite în scop informativ. Consultați un avocat înainte de a lua o decizie cu privire la speța dumneavoastră.
tags: #declaratie #negarea #paternitate
Postări populare:
- Exploatarea nurcilor: condiții de creștere și impactul asupra industriei fashion
- Reglarea patutului bebelușului: vârsta recomandată și sfaturi de utilizare
- Consultații obstetrică-ginecologie în Suceava cu Dr. Sofian Andreea Cezara
- Motivul plânsului la bebeluși când nu pot adormi și cum să tratezi
- Servicii ginecologice la VIENA MEDICAL Târgu Jiu