Prin avort (intrerupere de sarcina) se intelege decizia femeii insarcinate de a opri voluntar, fara presiune psihologica exterioara, fara prejudecati si cu consiliere anterioara, sarcina avuta.
Este estimat faptul ca 1 din 4 femei au apelat la proceduri de intrerupere de sarcina cel putin o data, de-a lungul vietii.
Conform orientarilor actuale, orice persoana care alege sa faca avort ar trebui sa fie anterior consiliata cu privire la optiunile avute, inclusiv in ce priveste continuarea sarcinii, cresterea si educarea ulterioara a copilului, respectiv posibilitatea adoptiei.
Toate metodele de intrerupere de sarcina se considera a fi eficiente si sigure.
Avorturile care au loc in primul trimestru de sarcina nu prezinta risc pe termen lung de infertilitate, avort spontan, sarcina ectopica sau cancer de san, si nici nu prezinta pericol pentru eventuala sanatate psihica a persoanei in cauza.
De obicei, procedura prin care are loc o intrerupere de sarcina este aleasa de catre femeia insarcinata, dar la indicatiile si sfaturile medicului ginecolog.
Avort medicamentos vs. avort chirurgical
Daca testul de sarcina este pozitiv si femeia opteaza pentru intrerupere de sarcina prin folosirea anumitor medicamente, este important sa se certifice faptul ca acest tip de avort este eficient si sigur.
Trebuie confirmata prima zi a ultimei menstruatii si estimata varsta gestationala. Pentru pastilele de intrerupere a sarcinii, este necesara prescriptia medicala.
Aceasta se administreaza doar conform indicatiilor medicului specialist. Procedura dureaza cateva zile si, in acest timp, este necesar sa se mearga periodic la control ginecologic.
Acest tip de intrerupere de sarcina implica administrarea a doua medicamente, mifepriston si misoprostol, la indicatiile medicului ginecolog.
Pentru a alege aceasta optiune de avort planificat, pacienta are la dispozitie pana la cel mult a 10-a saptamana de sarcina si procedura nu este indicata oricarei femei.
Prima pastila administrata are rolul de a bloca actiunea progesteronului, ceea ce va duce la subtierea endometrului, embrionul desprinzandu-se de acesta.
Dupa 24-48 de ore se va lua si a doua pastila care, dupa cateva ore de la administrare, va duce la contractii si sangerari vaginale, acest lucru indicand producerea avortului.
Conform ghidurilor actuale, nu este necesara ecografia pentru a confirma faptul ca o intrerupere de sarcina pe cale medicamentoasa a avut succes.
Succesul acestei metode este validat mai ales prin verificarea nivelului seric initial de hCG (gonadotropina corionica umana) in ziua in care s-a administrat mifepriston si la o zi dupa administrarea de misoprostol.
Scaderea concentratiei de hCG cu 50% fata de valoarea initiala la 72 de ore, cu 60% dupa 4-5 zile si, respectiv, cu 80% la 7 zile dupa aceasta metoda de intrerupere de sarcina, confirma succesul acesteia.
misoprostol: 4 comprimate de 200 mcg care pot fi plasate intre gingie si obraz timp de 30 de minute, iar apoi inghitite, la 24-48 de ore dupa administrarea de mifepriston.
Vaginal, se pot introduce 4 comprimate de 200 mcg misoprostol, la 6-48 de ore dupa mifepriston.
Exista doua metode de intrerupere sarcina pe cale chirurgicala: intrerupere de sarcina prin asa-zisa „asistare prin vacuum” (aspiratie) si avort chirurgical prin dilatatie si evacuare.
Femeile cu varsta gestationala de peste 10 saptamani, dar pana in 16 saptamani, pot opta pentru intrerupere de sarcina prin aspiratie.
Avortul prin dilatare si evacuare se poate realiza si dupa 16 saptamani de sarcina, dar pana in maximum 24 de saptamani de sarcina.
In Romania, conform reglementarilor legislative, o intrerupere de sarcina (avort la cerere) poate fi facuta doar in anumite conditii.
Una dintre acestea este ca varsta gestationala, cand se opteaza pentru avort, sa nu depaseasca 14 saptamani.
Pentru ca o astfel ce procedura medicala sa poata avea loc, este necesar si consimtamantul scris al femeii.
Totusi, in anumite conditii, medicul ar putea sa intervine si asupra unei sarcini cu varsta gestationala mai mare de 14 saptamani: daca sarcina ridica risc de complicatii si probleme de sanatate pentru mama sau fat.
Chiar daca in general metodele de intrerupere de sarcina sunt sigure si eficiente, exista si riscul de complicatii ulterioare.
Contraindicatiile pentru intrerupere de sarcina se refera in special la avortul medicamentos.
In cazul in care se opteaza pentru intrerupere de sarcina medicamentoasa, anemia, convulsiile, obezitatea, alaptarea, infectia cu HIV (SIDA) si infectiile cu transmitere sexuala nu ar trebui sa reprezinte contraindicatii ale acestei alternative.
Pentru intrerupere de sarcina prin aspiratie sau prin dilatare si evacuare, coagulopatiile sau celelalte tulburari de sangerare nu sunt considerate contraindicatii.
Avortul este definit ca o pierdere spontana a unei sarcini intrauterine, care apare înainte ca fătul să fie viabil, adică să poată supraviețui în afara uterului.
În prezent, limita viabilității este stabilită la 24 de săptămâni gestaționale, dar probabil că se va schimba odată cu evoluția îngrijirilor neonatale.
AVORTUL ESTE CEA MAI FRECVENTĂ COMPLICAȚIE A SARCINII!
Statisticile ne arată că până la un sfert din sarcinile cunoscute - 24% se termina cu avort. Totuși, numarul real este probabil mai mare deoarece multe dintre avorturi au loc devreme în sarcină, inainte ca femeia sa realizeze că este gravidă.
Avorturile pot fi împărțite în avorturi precoce (la mai puțin de 12 săptămâni gestaționale) sau tardive (între 13-24 săptămâni gestationale).
Avortul repetat sau boala abortivă este de obicei definit ca apariția a trei sau mai multe avorturi consecutive și afectează 1% dintre femeile de vârstă reproductivă.
În unele țări europene și în Statele Unite, avortul repetat este definit ca fiind două sau mai multe avorturi, consecutive sau nu.
De obicei avorturile se rezolvă în mod spontan, fără tratament, și rareori provoacă complicații materne severe.
Deși avortul este un eveniment relativ frecvent, nu înseamnă că este ușor de acceptat, pierderea unei sarcini având adesea un consum emoțional important, atât pentru femeie, cât și pentru partenerul ei.
Deseori, tratamentul avorturilor este unul conservator iar medicii oferă informații cu privire la opțiunile de management disponibile și asigură sprijin pe parcursul monitorizării.
Ce provoacă avortul?
Anomaliile cromozomiale sunt depistate in 50-85% din avorturile spontane, reprezentând cauza cea mai frecventă a avortului în primul trimestru.
Trisomiile reprezintă aproximativ două treimi dintre acestea, iar riscul de trisomie crește odată cu creșterea vârstei mamei.
Alte cauze mai puțin frecvente ale avortului include tulburări ale coagulării sângelui, precum sindromul antifosfolipidic, anumite trombofilii moștenite și anomalii uterine congenitale sau dobandite, precum fibroame, sinechii etc.
Riscul de avort spontan este crescut la femeile cu diabet de tip 1 necontrolat sau cu afecțiuni tiroidiene.
Femeile obeze care rămân însărcinate după un tratament pentru infertilitate au un risc mai mare de avort spontan.
Riscul de avort spontan a mai fost legat de condițiile socio-economice, consumul de cofeină, fumatului sau consumul de alcool.
Diagnosticarea avortului
Simptome, evaluare medicală: Sângerarea vaginală și dispariția simptomelor de sarcină sunt sugestive pentru avort.
Avortul este clasificat, în mod traditional, pe baza manifestărilor clinice, în amenințare de avort, iminență de avort, avort incomplet și avort complet.
Examinarea ginecologică poate avea rol limitat pentru diagnosticul de avort spontan. Ecografia este utilă pentru evaluarea viabilității sarcinii.
Examenul cu speculul este indicat la hemoragie importantă sau instabilitate hemodinamică, pentru a evalua eventuale resturi și a facilita evacuarea.
Examenul ecografic transvaginal a devenit standard în evaluarea suspiciunii de complicații ale sarcinii incipiente.
Sarcina oprită din evoluție și sacul gol se referă la stadiul incipient, diagnosticul bazându-se pe absența embrionului sau a activității cardiace.
Diagnosticul avortului incomplet se bazează pe identificarea fragmentelor rămase sau a grosimii endometriale anormale, adesea cu doppler pentru vase sanguine.
Avortul complet se stabilește când la examenul ecografic nu se mai identifică nimic din sarcina anterioră.
Markerii biochimici nu sunt folosiți în mod obișnuit, dar pot fi utili pentru confirmarea opririi evolutive a sarcinii în cazuri neconcludente.
Concentrațiile de HCG se dublează în primele etape și apoi creșterea este mai lentă; scăderea valorilor poate diagnostica un avort complet cu sensibilitate înaltă.
Rolul chiuretajului și al examenului histopatologic: în era investigațiilor neinvazive, chiuretajul nu este folosit în mod obișnuit pentru diagnosticul avortului spontan, dar țesuturile pot fi trimise pentru histologie pentru confirmare și excluderea unei sarcini patologice.
Semne de alarmă: prezentarea la serviciile de urgență în cazul durerii pelvine sau sângerării severe este recomandată.
Prevenția avortului: nu există dovezi că repausul la pat sau suplimentele de vitamine previn avortul; efectele adverse ale antispastice ori progesteron sunt controversate.
Tratamentul avortului
Tratamentul expectativ este deseori preferat de femeile care doresc o abordare naturală, cu posibilitatea de a aștepta două săptămâni pentru finalizarea avortului.
Tratamentul medicamentos este optiunea aleasă de 20-30% dintre femei, constând în mifepriston (antiprogestin) plus misoprostol, acest regim inducând detașarea, dilatarea colului și evacuarea conținutului.
Eficiența managementului medicamentos depinde de tipul de avort, de dozele de medicament și de calea de administrare, iar studiile arată că managementul medicamentos poate evita intervenția chirurgicală la 70-90% dintre cazuri.
Tratamentul medicamentos poate fi urmat în regim ambulatoriu sau în regim de spitalizare.
Avantaje: avortul medicamentos este non-invaziv, reduce riscul sinechiilor sau incompetentei cervicale, evită anestezia, dar are durată mai lungă și final imprevizibil.
Efectele secundare includ greață, febră, diaree și vărsături, cu incidențe variabile între 7% și 35% pentru greață etc.
Ce se întâmplă după administrarea pastilelor pentru avort? Durerile, contracțiile și sângerarea încep de obicei în câteva ore; sângerarea poate persista până la trei săptămâni, iar necesitarea de intervenție chirurgicală este relativ rară (aprox. 1%).
Se recomandă reevaluarea în absența sângerării la 24 de ore și monitorizarea pentru persistența produselor de concepție sau a sarcinii molare.
Complicații și eșec al avortului medicamentos pot necesita chiuretaj sau aspirație în caz de sângerări excesive sau suspiciune de boală trofoblastică gestațională.
Tratamentul chirurgical: chiuretaj sau aspiratie, cu sau fără anestezie, realizat într-o sală specială de intervenții; pregătirea colului uterin poate reduce durata și durerea procedurii.
Tehnici chirurgicale: aspirarea prin canulă conectată la aspirator (chiuretaj prin aspiratie) sau chiureta (excizie prin acțiune mecanică).
Complicații ale chiuretajului includ perforație uterină, lacerații cervicale, hemoragii și resturi, cu riscuri scăzute dacă se efectuează cu atenție; riscul de sinehii sau incompetenta cervicală poate afecta sarcinile viitoare.
Perioada postoperatorie: menstruația poate reveni în 1-2 luni, activitatea sexuală poate fi reluată după ce sangerarea s-a oprit, iar opțiunea de a concepe imediat după avort poate fi discutată cu medicul.
Avortul reprezintă pierderea sau intreruperea sarcinii. Se considera avort spontan atunci cand sarcina este pierduta si intrerupere de sarcina sau avort programat atunci cand procedura este aleasa în mod voit.
Afla, in cele ce urmeaza, ce este avortul si de cate tipuri poate fi, care sunt simptomele unui avort spontan, de ce apare avortul spontan, pana la cate saptamani se poate face un avort programat, precum si care sunt consecintele unui avort asupra sanatatii femeii.
Contactează-ne! Ai simptome care te supără? Solicită chiar acum un sfat medical specializat. Solicită o programare Sună la 021 9268
Aspecte etice, legale si culturale ale avortului
Etica avortului - pana la cate saptamani se poate face avortul Desi exista multe discutii in jurul acestui subiect, decizia de intrerupere a sarcinii pana in saptamana a 14-a ar trebui sa fie doar a femeii gravide. Dupa acest termen, totusi, exista foarte putine situatii in care se poate efectua un avort chirurgical.
Aproape toate aceste situatii constau fie in starea de sanatate precara a mamei, fie in posibilitatea mare de existenta a unor malformatii sau dizabilitati ale fatului. In astfel de situatii, medicul ginecolog trebuie sa evalueze posibilitatea unor complicatii grave si sa decida in ce directie este indreptata balanta risc-beneficiu, inainte de a sugera optiunea de avort.
Recuperarea emotionala si consilierea
Recuperarea emotionala poate dura mai mult decat cea fizica. Avortul poate fi resimtit ca o pierdere chinuitoare, pe care cei din jur nu o pot intelege complet. Emotiile resimtite pot fi de furie, vina sau disperare. Acordarea timpului pentru a procesa pierderea sarcinii este esentiala. Unele femei au nevoie de cateva saptamani, chiar luni pentru a se reface psihic; uneori este util un ajutor psihologic.
- Frecvent, avortul se produce dintr-o cauza tranzitorie. Majoritatea femeilor vor avea sarcini cu decurs normal, dupa un avort.
- Mai putin de 5% dintre femei vor avea doua avorturi consecutive si numai 1% vor avea trei sau mai multe avorturi consecutive.
- Daca au fost prezente avorturi multiple, in special mai mult de trei consecutive, este important sa fie intrebat medicul ginecolog despre efectuarea unor teste pentru identificarea posibilelor cauze, cum ar fi anomaliile uterine, tulburarile de coagulare sau anomaliile cromozomiale.
tags: #definitie #avort #carti #de #specialitate