Monitorizarea fetală electronică: definiție, scop și aplicabilitate în sarcină

Monitorizarea electronică a fătului (EFM) este un instrument esențial folosit în obstetrică pentru a evalua starea de sănătate a fătului în timpul travaliului și nașterii. Această procedură non-invazivă oferă informații în timp real despre ritmul cardiac al fătului și despre contracțiile uterine, ajutând furnizorii de asistență medicală să identifice riscurile potențiale și să ia decizii informate privind cursul nașterii.

Ce este monitorizarea fetală electronică și cum se clasifică

Monitorizarea fetală poate fi externă sau internă. Monitorizarea externă (neinvazivă) utilizează doi senzori plasați pe abdomenul mamei: unul pentru ritmul cardiac fetal și celălalt pentru contracțiile uterine. Monitorizarea internă (invazivă) implică introducerea unui electrod prin colul uterin atașat la scalpul fătului, și este utilizată atunci când monitorizarea externă este inaccesibilă sau necesită citiri mai precise.

Ritmul cardiac fetal (FHR) este detectat de senzorul destinat monitorizării inimii fătului, în timp ce contracțiile uterine sunt înregistrate de al doilea senzor. Graficele rezultate afișează tiparele ritmului cardiac fetal și contracțiilor, permițând evaluarea stării generale a mamei și a copilului.

Quando se efectuează testul de monitorizare fetală non-stres (NST)

Testul fetal non-stres (NST) este un test simplu, neinvaziv efectuat în timpul sarcinii, după săptămâna 28. Este cunoscut și sub denumirea de test de monitorizare a bătăilor cordului fetal sau cardiotocogramă și presupune monitorizarea mișcărilor fetale, a frecvenței cardiace fetale și a modificării ritmului cardiac în timpul mișcărilor fetale.

Medicul ginecolog poate recomanda NST-ul o dată sau de două ori pe săptămână - uneori zilnic - în funcție de starea de sănătate a mamei sau a copilului, în situații precum sarcina multiplă cu complicații, afecțiuni medicale (diabet, hipertensiune arterială, tulburări de coagulare, boli autoimune ca lupus, afecțiuni tiroidiene, boli renale sau cardiace), sarcină prelungită cu depășirea datei probabile a nașterii, istoric de avort repetat, scăderea mișcărilor fetale sau probleme de creștere legate de funcția placentară, polihidramnios sau oligohidramnios, sau imunizarea Rh.

Testul se bazează pe ideea că, în mod normal, inima fătului bate mai repede când este activ. Hipoxia fetală poate afecta acest răspuns, iar nivelurile scăzute de oxigen pot duce la reacții neobișnuite ale fătului.

Procedura NST: cum se realizează

În timpul NST-ului, vei sta întinsă pe partea stângă, cu posibilitatea utilizării unei perne pentru suport. Se montează doi senzori pe abdomen: unul pentru ritmul cardiac fetal și altul pentru reactivitatea uterină (tonusul uterin). Fiecare senzor este conectat prin fire la aparatul monitor și fixat cu benzi elastice. Este recomandat să mergi la toaletă înainte, deoarece vei sta în pat cel puțin 20 de minute. Ritmul cardiac al copilului poate fi auzit și vizualizat pe monitor, iar contracțiile sunt înregistrate pe hârtie. Dacă bebelușul nu se mișcă, se pot recomanda mișcare, consum de glucide sau stimulare ușoară a abdomenului, iar la mișcarea fătului se apasă pe un buton pentru a marca reacția acestuia.

Interpretarea rezultatelor NST

Un rezultat NORMAL al NST-ului este atunci când ritmul cardiac de bază este între 110 și 160 de bătăi pe minut. Testul este considerat REACTIV atunci când inima fătului bate cu cel puțin 15 bătăi pe minut peste ritmul de bază în timpul mișcărilor, pentru cel puțin 15 secunde, de două ori în intervalul a 20 de minute. Un rezultat reactiv indică un flux sanguin și un nivel de oxigen adecvate, iar repetarea testului săptămânal până la naștere este de obicei recomandată.

Un rezultat NONREACTIV poate însemna că fătul nu răspunde la mișcare sau că nu s-a mișcat în timpul perioadei de monitorizare, necesitând teste suplimentare pentru a determina dacă există o adevărată hipoxie sau alte cauze (somnul fătului, efecte ale anumitor medicamente etc.).

Profil biofizic și alte teste complementare

Profilul biofizic este un test prenatal neinvaziv ce verifică starea de sănătate a copilului prin ecografie și monitorizarea mai multor parametri (bătăile cordului fetal, respirația, mișcările, tonusul muscular și cantitatea de lichid amniotic), rezultând un scor. Un scor scăzut poate indica necesitatea unei îngrijiri speciale sau chiar a nașterii urgente.

Testul de stres la contracții evaluează cum se modifică ritmul cardiac fetal atunci când uterul se contractă. Este de asemenea utilizat în monitorizarea nașterii pentru a evalua dacă fătul tolerează bine travaliul.

Pregătirea și locațiile pentru monitorizarea fetală în practică

Pregătirea pentru monitorizarea fetală este relativ simplă și neinvazivă, în special pentru monitorizarea externă. Puneți-vă la îmbrăcăminte confortabilă, informați furnizorul de asistență medicală despre orice afecțiuni medicale sau complicații, iar pregătirea nu implică dificultăți majore. Monitorizarea externă este neinvazivă și, în general, nedureroasă, dar poate limita oarecum mișcările. Durata monitorizării depinde de evoluția travaliului sau de circumstanțe clinice.

Monitorizarea fetală externă implică senzori plasați pe abdomen pentru ritmul cardiac și contracțiile uterine, în timp ce monitorizarea internă, dacă este necesară, poate implica un electrod atașat pe scalpul fătului. EFM ajută la evaluarea toleranței travaliului și la luarea deciziilor medicale în timp util. Monitorizarea fetală este utilizată în principal în ultima parte a sarcinii și în timpul travaliului pentru a asigura siguranța copilului.

Monitoringul în practică: principalele idei de urmat

1. Monitorizarea fetală externă este neinvazivă, cu senzori pe abdomen, și oferă grafice ale ritmului cardiac fetal și ale contracțiilor uterine.
2. Monitorizarea internă este utilizată când este necesară citire mai precisă sau monitorizarea externă este nenecesar sau ineficientă.
3. Ritmul cardiac fetal normal: 110-160 de bătăi pe minut; o reacție adecvată la mișcări indică o bună toleranță a travaliului.
4. Un NST reactiv sugerează o bună oxigenare și flux sanguin; un NST nonreactiv necesită investigații suplimentare.
5. Profilul biofizic și testul la contracții pot oferi informații suplimentare despre starea fătului în sarcini cu risc crescut.
6. Pentru siguranța nașterii, monitorizarea fetală este utilizată atât în timpul travaliului, cât și în planificarea și evaluarea necesității intervențiilor medicale.

Aplicații practice și locații în care poate fi efectuată

Testele de monitorizare fetală pot fi efectuate în policlinici și în spital, în special în unități de obstetrică-ginecologie. Este recomandat să discutați cu medicul dumneavoastră despre frecvența monitorizărilor, interpretarea rezultatelor și pașii ulteriori în funcție de situația dumneavoastră particulară. În anumite clinici sau spitale, monitorizarea externă poate fi efectuată în diferite locații precum Cotroceni, Enescu, Dorobanți, Lujerului, Sun Plaza, Pipera și Spitalul Baneasa, în funcție de facilități și echipamentele disponibile.

Sincronizarea rezultatelor și deciziile clinice

Interpretarea rezultatelor NST, a profilului biofizic și a altor teste de monitorizare trebuie să fie efectuată în contextul istoricului obstetrical, a stării mamei și a evoluției sarcinii. Monitorizarea fetală oferă informații în timp real pentru a asigura o naștere în condiții de siguranță atât pentru mamă, cât și pentru copil.

tags: #definitiile #monitorizarii #fetale #electronice

Postări populare:

• Ce sunt futaiuri porno cu gravide: o analiză descriptivă și contextuală - distilare de idei
• Impactul fluorochinolonelor asupra sarcinilor: considerații etice și medicale
• Ghidul complet pentru concediul postnatal în Constanța
• Durata indemnizației de maternitate
• Informații despre Vinclu de îmbinare pentru sarcini grele: tipuri, materiale și specificații