În timpul sarcinii pot apărea diverse afecțiuni materne care necesită uneori examene radiologice pentru stabilirea diagnosticului și conduita terapeutică. În aceste situații, atât medicul, cât și gravida, își pun problema riscului pe care îl reprezintă aceste explorări asupra dezvoltării fetale. În realitate, acest risc este redus și include o ușoară creștere a incidenței leucemiilor infantile și probabil a ratei mutațiilor genetice. Numeroase malformații fetale apar fără o cauză identificabilă. Perioada 10-17 săptămâni de gestație reprezintă perioada de sensibilitate maximă a sistemului nervos central la acțiunea factorilor teratogeni, astfel încât explorările radiologice fără caracter de urgență trebuie evitate în această perioadă. În situația în care diagnosticul imagistic este absolut necesar, ecografia reprezintă o alternativă de mare valoare. Pentru evitarea problemelor și liniștirea pacientelor este esențială informarea corectă a acestora înaintea efectuării unei explorări radiologice, mai ales în situațiile în care pacienta a fost investigată fără a se exclude posibilitatea existenței unei sarcini în evoluție.
cadrul istoric și reglementările de radioprotecție
În Uniunea Europeană au fost stabilite deja măsuri de radioprotecție și au fost stabilite din 1984 condițiile de utilizare în scop diagnostic și terapeutic a radiațiilor ionizante (Directiva 84/466/Euratom). Creșterea utilizării radiodiagnosticului, multiplicarea serviciilor medicale dotate în acest sens, diversificarea și perfecționarea procedurilor de diagnostic și tratament au impus modificarea regulilor de utilizare a radiodiagnosticei ionizante. Directiva 97/43/Euratom a fost adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 30 iunie 1997.
În timpul sarcinii pot apărea diverse afecțiuni materne care necesită examene radiologice pentru stabilirea diagnosticului și conduitei terapeutice și uneori expunerea radiologică poate avea loc în primul trimestru de sarcină la paciente la care medicul nu face o anamneză corectă sau pacienta prezintă menometroragii care maschează sarcina. În cadrul populației generale există tendința supraestimării riscurilor asupra dezvoltării fetale datorate explorărilor radiologice și din păcate, această tendință se manifestă și în rândul medicilor, conducând la scăderea calității asistenței medicale.
Studii de caz și consemnări clinice
Pacienta P.A de 35 ani din județul Suceava a efectuat o histerosalpingografie pe data de 31 mai 2002, într-o clinică universitară. Ultima menstruație a fost considerată pe 25 mai 2002. Ulterior s-a constatat sarcină intrauterină. Examenele ecografice endovaginale și ulterior abdominale au confirmat că ultima menstruație data de 26 aprilie 2002. Explorarea radiologică a fost efectuată la 5 săptămâni de amenoree și la 3 săptămâni de la data probabilă a fecundației. Monitorizată prin triplu test și ecografie morfologică fetală, evoluție favorabilă. Naște prin cezariană pe data de 26 ianuarie 2003, un făt viu, sex feminin, greutate 3100 g, Apgar 9.
Pacienta D. M. de 28 ani din Iași efectuează o radioscopie pulmonară recomandată de medicul de familie în condițiile unei amenoreei de 10 zile. Ulterior se confirmă clinic, ecografic și hormonal sarcină intrauterină de 6 săptămâni. Pacienta U.E. de 45 de ani din Iași, recăsătorită, soțul de 45 ani fără copii, efectuează un examen radiologic gastric baritat în condițiile existenței unei sarcini de 3 săptămâni. Consultarea articolelor de pe Internet determină cuplul să mențină sarcina. Sarcina a fost monitorizată inclusiv prin amniocenteză.
Efectele radiodiagnosticului asupra fătului
Radițiile ionizante (razele X) sunt formate din fotoni de mare energie capabili să modifice structura ADN-ului și să genereze radicali liberi toxici. S-au acumulat multe date în special din experiențele cu femei expuse la bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Expunerea la doze mari de radiații determină frecvent malformații SNC, în special microcefalie și retard mental. Se stabilește o relație direct proporțională între doza de radiații și retardul mental sever, aceste cazuri răspunzând în principal expunerii în intervalul 10-17 săptămâni de gestație. Riscul malformațiilor atinge 40% la 100 rad, dar este nesemnificativ statistic la dozele generate de explorările uzuale.
Expunerea la radiații, chiar și în doze mici (1-2 rad), a fost asociată cu o ușoară creștere a incidenței neoplaziilor infantile, în special leucemia. Incidența leucemiei în populația generală fiind aproximativ 3.60/000, după expunere la 1-2 rad crește la aproximativ 50/000. Diferența este nesemnificativă dacă doza nu depășește doza generată de explorările uzuale.
Radiațiile pot provoca mutații ale genelor din celulele germinale, mutații care se pot transmite descendenților. Doza necesară pentru a dubla frecvența mutațiilor spontane se situează între 50 și 100 rad, cu mult peste dozele generate de explorările uzuale. Diverse concluzii ale organizațiilor profesionale reafirmă că doze de până la 5 rad sunt considerate cu risc neglijabil pentru făt, iar evaluările mai detaliate identifică praguri precum 15 rad pentru impact semnificativ.
În totate cazurile, comunicarea dintre medic și pacientă este esențială: dentistele informate despre doza de radiații generate de o singură explorare radiologică pot reduce panica inutilă, iar consimțământul scris pentru examinarea respectivă este parte a eticii medicale. În practică, medicii trebuie să informeze despre potențiale riscuri, să documenteze sarcina în timpul planificării radiodiagnosticului, și să evite exigența excesivă. Teama medico-legală nu trebuie să determine omisiuni utile ale investigațiilor radiologice dacă există indicație adecvată.
Statisticile generale indică 4-6% din nounăscuți cu malformații diverse, iar fătul expus la doza de 0.5 rad poate avea creșteri ale incidenței de doar 0.17 cazuri la 1000 de nașteri. Uneori malformațiile apar fără cauze aparent maxime, iar recuperarea informațională și consilierea pacientelor pot reduce deciziile nejustificate de întrerupere a sarcinii. Există cazuri documentate în care părinții au acționat în instanță pe motive legate de expunerea radiologică.
Condiții practice pentru prevenirea riscurilor inutile
Dacă nu este o urgență, explorarea radiologică trebuie efectuată în afara intervalului 10-17 săptămâni de gestație, perioada de maximă sensibilitate a SNC. În cazul diagnosticului imagistic urgent, prima alternativă este ecografia, ale cărei măsuri de siguranță sunt valabile pe toată durata sarcinii. Doza cumulativă de radiații considerată fără risc în timpul sarcinii este 5 rad, doză care nu este depășită în nicio explorare radiologică. Doza primită de făt în timpul unei radiografii toracice materne (față și profil) este foarte mică, aproximativ 0,00007 rad. Protecția pacientelor include măsuri de comunicare clară, consimțământ informat și documentarea existenței sarcinii înainte de investigație.
În concluzie, riscurile asupra dezvoltării fetale datorate examinării radiologice uzuale sunt scăzute; însă există o ordine de priorități: dacă diagnosticul imagistic nu este urgent, se preferă ecografia; dacă este necesar și nu există alternative, se furnizează informații corecte și se obține consimțământul scris, cu asigurarea unei monitorizări adecvate a sarcinii. O abordare responsabilă include educarea pacientelor despre situațiile în care expunerea la radiații poate fi justificată, dar și despre malformațiile care pot apărea independent de expunere.
Educația digitală, calculatoare și mediul educațional în contextul sarcinii
În ultimii ani, calculatorul ocupă un loc important între activitățile cotidiene ale profesorului în general. Ne aflăm într-un moment al istoriei în care se schimbă ceva fundamental și inexorabil. Construirea unui nou mediu educațional ar trebui corelată, nu doar cu dimensiunile noului tip de personalitate umană, cât mai ales cu achizițiile de ultimă oră ale culturii și cunoașterii. Rezultatul ar fi „noua alfabetizare” a mileniului trei, cea computațională, care nu este liniară, astfel încât omul acestui mileniu să nu fie „prizonierul fără speranță al tehnicilor”, el trebuie să fie un om liber, posesor al unei culturi tehnologice și în egală măsură al unei conștiințe tehnologice.
De aici, introducerea învățământului informatic în școală încă din primele cicluri ale școlarității, precum și utilizarea frecventă a computerului ca mijloc de învățământ auxiliar în predarea și învățarea celorlalte discipline. Instruirea asistată de calculator necesită un program de instruire, respectiv rezultatul programării pedagogice; acesta urmează să fie transpus într-un program-computer, ceea ce informatica numește „software”.
Instruirea asistată de calculator nu presupune introducerea empirică a calculatorului în procesul de învățământ, fără o linie didactică bine precizată; aceasta necesită orientări pedagogice, psihologice și metodice, precum și cadre didactice cu pregătire psihopedagogică adecvată. În contextul educației moderne, calculatorul poate susține literatura, limbajul și științele, oferind acces la biblioteci virtuale, texte literare și resurse online, dar nu poate substitui în totalitate învățarea dintr-o carte sau dintr-un profesor uman.
În ceea ce privește dezvoltarea creierului fetal, cercetările indică că în timpul sămânței gestației creierul se dezvoltă accelerat, iar contruirea conexiunilor neuronale stabile are loc în primii ani postnatal. Stresul matern, nutriția și mediul gestațional joacă roluri în dezvoltarea structurii și funcției creierului fetal, cu efecte potențiale pe termen lung asupra neurodezvoltării copiilor.
tags: #despre #copii #calculator #sarcina
Postări populare:
- Drepturi financiare în timpul sarcinii în România: condiții și beneficii
- Dezvoltarea Fătului la 7 Săptămâni: Ce Trebuie Să știi
- Riscurile irigării vaginale
- Caiet de sarcini și plan de afaceri: fundamentul antreprenoriatului pentru IMM-uri
- Impactul strategiilor de comunicare asupra grupurilor țintă în anti-avort