La începutul lunii februarie 2022, la Muzeul Național de Istorie a României s-a deschis expoziția Corina Chiriac, istoriile unei mari artiste, ce prezintă publicului cele mai importante piese ale donației făcute de doamna Corina Chiriac în septembrie 2021.
După o vizită la muzeu, doamna Corina Chiriac m-a invitat să văd piesele pe care dorea să le doneze instituţiei noastre.
A început adunarea, sortarea, măsurarea, descrierea și realizarea inventarului general al pieselor.
După câteva săptămâni s-a conturat donația, sute de piese împărțite pe mai multe categorii: acte și documente (acte de naștere, diplome de studii, carnete și legitimații, polițe de asigurare, acte de proprietate, cărți de muncă, legimații de serviciu, carnet de conducere, certificatul de deces al lui Gheorghe Chiriac, bunicul patern, pașapoarte, diplome ale unor festivaluri naționale și internaționale), fotografii ale celor trei generații din familia Nestorescu-Calaigian-Chiriac și portrete ale artistei Corina Chiriac făcute de-a lungul carierii, din 1970 și până în 2020; trofee, medalii și plachete ale compozitorului Mircea Chiriac și ale Corinei Chiriac; piese vestimentare reprezentative: de la hăinuța de botez, la rochiile de scenă purtate la spectacole şi emisiuni, la festivaluri naționale și internaționale; un metronom, o harpă de copil de mai bine de un secol, șevaletul și paleta de culori ce i-au aparținut bunicului Gheorghe Chiriac, o mașină de scris, un magnetofon „Royal Coronet Webcor” din 1950, folosit pentru înregistrări de către compozitorul Mircea Chiriac șa.
Toate aceste obiecte fac parte acum din Colecția „Corina Chiriac” a Muzeului Național de Istorie a României.
Artista a descris și semnat toate fotografiile înrămate, atât cele de familie, cât și cele personale, consemnând succinte istorii ale fiecărui obiect în parte, enumerând personajele aflate în fotografia respectivă, pentru păstrarea acestor informații.
Gestul generos al doamnei Corina Chiriac are o dublă semnificație: de mecenat cultural și de recuperare a memoriei și patrimoniului unei familii, unei epoci și unei mari voci a scenei românești.
Corina Chiriac, în rochia de paiete argintii, cu harpă, fotografie de atelier din anul 1980Іstoriile din documentele donației încep în 1901, cu cel mai vechi document de familie, diploma de absolvire a „Armenian Girls High School”, 26 iunie 1901, Adabazar, Turcia, aparținând domnișoarei Paris H. Mardigian căsătorită Calaigian, bunica Corinei Chiriac.
Pașaportul bunicului armean Hovelia Calaigian este o altă piesă de patrimoniu, act ce poartă ștampila „Prezentat Ministerului Afacerilor Streine pentru confrontarea traducţiunei” cu nr. 2228/1916 la intrare în România.
Familia Calaigian s-a stabilit în România înainte de Marele Război, venind din Imperiul Otoman unde a lăsat doi copii la studii, aceştia fiind uciși în 1915.
Eliza Calaigian, mama Corinei Chiriac, s-a născut în anul 1920 în Regatul român, fiind crescută după moartea mamei de sora cea mare, Hasmig, reprezentată în mai multe fotografii printre care și cea de nuntă, precum și prin invitația la nunta sa din octombrie 1926 cu Mampre Biberian, preot al comunității armene din România.
Pașapoartele familiei Hasmig și Mampre Biberian, eliberate de Imperiul Iranian prin reprezentanța sa de la Belgrad, în anul 1957, dar și cel al fiicei lor, Adrine Biberian, păstrate în familia Chiriac, sunt expuse pentru a fi admirate de publicul larg.
Diplomă a Diplomă de absolvire aparținând domnișoarei Paris H. Pașaport al lui Hovelia Calaigian (bunicul matern al Corinei Chiriac) cu nr. Invitaţie la nunta cuplului Hasmig Calaigian şi Mampre Biberian, octombrie 1926, bilingvă armeană şi română.
Străbunicii materni erau buzoieni. Nichita Nestorescu a fost negustor boiangiu în Buzău, iar, în 1911, era președintele Comisiunii Arbitrilor din cadrul Corporației Meseriașilor „Breslele Unite” din Buzău, de la care s-a păstrat în familia Chiriac o fotografie de grup, alături de alte fotografii de familie de la începutul secolului XX.
De la desenatorul Gheorghe Chiriac, în patrimoniul muzeal au intrat mai multe desene făcute în perioada interbelică pentru diverse tipografii, dintre acestea menționăm: o cutie de bomboane având chipul regelui Mihai din perioada Regenței și o diplomă de școală din aceeași perioadă (1927-1930), o copie a Actului Unirii Basarabiei, dar și plăcuța de metal de pe casa sa cu inscripția „Gh. Chiriac desenator”.
Șevaletul lui Gheorghe Chiriac de la începutul secolului XX și paleta sa de culori, alături de două autoportrete făcute la senectute, sunt parte a donației.
Mircea Chiriac a compus numeroase piese simfonice pentru care a primit mai multe premii și distincții, printre cele mai cunoscute compoziții ale sale fiind „Serenadă pentru vioară și pian” și „Bucureștii de altădată”.
Istoriile Corinei Chiriac încep cu o mică bluză cu dantelă purtată la botez și păstrată zeci de ani de Eliza Chiriac, expusă alături de o copie veche a certificatului de naștere al artistei.
Fotografiile de atelier ale Corinei Chiriac sunt mărturie a modei feminine a epocii, dar și a muncii unui artist fotograf de mare talent - Aurel Mihailopol, autor al celor patru portrete din perioada 1979-1980, expuse alături de afișe ale spectacolelor ținute din țară și străinătate din anii ’70 și ’80 și până în anii 2000.
ATESTAT de liber profesionist cu nr. O carieră artistică de peste cinci decenii este prezentată publicului şi prin intermediul celor mai frumoase piese vestimentare, pornind de la rochia de stambă vernil cu alb purtată la admiterea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) în anul 1967, la care se adaugă o rochie interbelică „tip 1920” reintepretată de artistă și purtată la festivaluri internaționale în anii ’70, rochia de paiete argintii „cu harpă” creată pentru a fi purtată în 1979, la primul spectacol color al TVR, realizat de Tudor Vornicu, rochie cu care Corina Chiriac a cântat la multe recitaluri în țară și străinătate, apoi rochii reprezentative purtate la festivalul de la Mamaia în anii 1980-1988, dar și un frac alb cu vestă de ștrasuri folosit la spectacolele de la Grădina Boema din București și multe altele.
Aspect din expoziţie: trofeele şi rochiile de scenă ale Corinei Chiriac.
Pentru un cercetător al epocii contemporane recuperarea istoriei vieții artistice românești din ultimele cinci decenii reprezintă o provocare, iar istoriile Corinei Chiriac conturează nu doar viața și realizările unei artistei, ci și epoca în care a trăit și cântat.
(nr. Născută pe 26 octombrie 1949, la Bucureşti, Corina Chiriac a urmat Școala de Muzică, apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, clasa actorie Constantin Moruzan - Mihai Mereuţă (1967 - 1972). După un premiu de popularitate, cucerit în 1965, în competiția „Debuturi”, organizată de Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” Bucureşti, devine cunoscută publicului larg prin participarea la concursul TV „Steaua fără nume”.
Activitatea sa artistică a cunoscut ulterior un ritm altert, cu numeroase concerte, turnee și înregistrări, în perioada 1970 - 1988 numele său regăsindu-se pe 58 de discuri-compilaţii, apărute la Electrecord.
Expoziția pune în valoare donația făcută de artista Corina Chiriac, Muzeului Național de Istorie a României, în anul 2021, reunind documente de familie, fotografii, obiecte păstrate timp de generații, începând cu cele ale străbunicilor săi, Ioana și Nichita Nestorescu, ale fiicei lor, Lucreția Nestorescu, căsătorită cu Gheorghe Chiriac, caligraf, desenator, pictor și tipograf cu firmă la București - părinții lui Mircea Chiriac, tatăl Corinei Chiriac.
▲ Cine n-a auzit de „Strada Speranţei“, cine nu a auzit de Corina Chiriac?
▲ Cântăreaţă, prezentatoare de emisiuni de televiziune, Corina Chiriac este una dintre artistele care au încântat milioane de români acum două-trei decenii
„Ce-i vom spune Domnului la Judecata de Apoi că am făcut cu viaţa noastră? Doamnă Corina Chiriac, aţi crescut într-o familie de muzicieni şi aţi parcurs o carieră muzicală fulminantă. ... Am o deosebită evlavie la Măicuţa Domnului. Apoi, între alţi sfinţi, am o mare evlavie faţă de sfântul Nectarie din ale cărui moaște se găsesc şi la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.
Mi-am dorit să-mi construiesc sau să repar o căsuţă în cadrul unei mănăstiri „de sine“. Ar fi luat destul timp să realizez această construcţie, să o aduc la confortul minim actual, având în vedere că eu nu sunt, din păcate, o artistă bogată.
Tot din păcate, am pus problema unor acte de proprietate cu respectivele clauze care să-mi garanteze că voi îmbătrâni liniştită în acea căsuţă, fără să mă dea nimeni afară, fără să o înstrăinez nici eu, ci să o las moștenire mănăstirii, încă din momentul construirii ei.
Deci un act de proprietate cu clauză de uzufruct pe timpul vieţii. Se pare că nu am găsit încă acel loc sau poate înțelegerea necesară la ușile unde am bătut până în prezent.
Nu am renunțat la proiect, l-am amânat doar. Și voi continua să caut.
Un artist, o persoană a scenei, dependentă de public, de popularitate se gândește, la un moment dat, să aleagă anonimatul călugăriei. E un final extrem de fericit.
Să luăm de exemplu pe Principesa Ileana a României, care s-a călugărit și a înființat o mănăstire ortodoxă în statul Pensylvania, din Nordul Americii. Să-l luăm de exemplu pe scriitorul evreu Nicolae Steinhardt, care s-a creștinăt și apoi s-a călugărit la mănăstirea Rohia, pe Maica Benedicta, adică academician Zoe Dumitrescu Buşulenga.
Da am, în ciuda oricăror evidenţe. Banii singuri nu te fac fericit. Din păcate ei te ajută să duci o viaţă socială decentă. Iată chiar şi dorita mea căsuţă pe lângă o mănăstire ar necesita bani, destul de mulţi bani.
Cuvintele despre credință și despre cum trebuie slujit Dumnezeu sunt dorința mea să le vorbesc și altora, iar Corina Angela Chiriac s-a născut pe 26 octombrie 1949, la Bucureşti.
A urmat cursurile liceale la Liceul Special de Muzică nr.1 din Bucureşti, clasa de vioară, iar clasa a XII-a la Liceul Sf. Între anii 1967 şi 1972 parcurge studiile superioare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti, la clasa de actorie, avându-i printre profeori pe Constantin Moruzan, Mihai Mereuţă, Mony Gellelter şi Adriana Piteşteanu, iar Diploma de Stat este obţinută cu rolul Baba Rada-Zâna Lacului din feeria poetului şi dramaturgului V.
În 1967 debutează la Teatrul de comedie din Bucureşti, cu un rol secundar în piesa “Sfântul”, de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu.
Participă pentru prima oară la Festivalul național de muzică ușoară “Mamaia” la ediția 1972 (25 - 27 iulie) cu melodiile “Cine spune că-i uşor ?” (Paul Mihăescu/Fred Firea) cu care obține Mențiune, „A-ntinerit romanţa” (Aurel Giroveanu/Felea) - care obține Premiul III, “Pasăre de apă” (Radu Şerban/Gh. /Daniella Caurea), “Dulcele târg al ieşilor” (Richard Stein/M. Dealtfel Între anii 1972 şi 1988, Corina Chiriac participă la toate edițiile Festivalului de la Mamaia.
Solista revine în ţară în anul 1994 pentru a fi alături de tatăl său grav bolnav, însă acesta se stinge din viață în 1 decembrie 1994.
În anul 2003, Casa de discuri Electrecord produce vol. Corina Chiriac este una dintre cele mai importante si mai emblematice voci si aparitii din muzica populara romaneasca.
Melodiile ei au fost piese de suflet, si nu numai ale unei singure generatii. "Opriti timpul, clipa asta minunata/ In suflet vreau s-o pastrez..." este versul de baza al melodiei sale, Opriti timpul, care a inspirat o emisiune intreaga cu oaspeti de seama, pe care o poti urmari numai la National TV.
Dacă unii asteaptă până sunt adulti pentru a isi gasi menirea, acesta nu e cazul Corinei Chiriac. Vioara a fost instrumentul muzical pe care aceasta l-a studiat si care a atras-o mereu, fiind baza carierei sale muzicale.
Din nou regasim un caz pentru care se aplica zicala: "Talentul e doar un sfert din succes, celelalte trei parti sunt munca asidua." Ea ne spune ca: "Inima imi bate cu putere, la fiecare spectacol. Imi place ce fac, parintii voiau sa devin violonista, am studiat acest instrument vreme de 10 ani.
Asta mi-am dorit, sa stralucesc pe scena si să fiu artista.
Are o frica de... Intr-o discutie despre venitul sau, ea spune un lucru foarte interesant despre actualul ei loc de munca principal, cel de prezentatoare la emisiunea Opriti Timpul!
Un lucru de apreciat este acela ca pe langă succesul sau, doamna muzicii romanesti doreste acelasi lucru si pentru colegii de breasla.
Corina Chiriac spune: "Muncesc pe acelasi salariu de 10 ani la Naţional TV, si o fac cu drag, pentru că e singurul loc curat unde-mi pot invita prietenii din muzica sa anunte ce au de anuntat legat de carierele lor si sa nu fie intrebati prostii.
Ea e... Ca o adevarata doamna ce este, Corina Chiriac investeste tot profitul sau in imaginea ei. Tot ceea ce castiga de pe urma pieselor, concertelor si chiar si a cartilor scrise de ea se intoarce la ea sub forma de produse cosmetice si haine.
E fiica de... Copiii care provin din parinti profesori sunt destui, insa, numarul se mai micsoreaza atunci cand ne referim la cei ai caror ambi parinti sa fie profesori.
Corina Chiriac a debutat în muzică în anul 1965 și în teatrul în anul 1968. A câștigat în anul 1970 trofeul „Steaua fără nume”, iar în 1971, „Cerbul de bronz” la Festivalul internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov.
A avut o carieră internațională de succes, participând la zeci de festivaluri în întreaga lume, dar și în țară, a lansat numeroase șlagăre nemuritoare.
De-a lungul unei cariere artistice de aproape șase decenii a fost răsplătită cu o serie de premii și distincții naționale și internaționale, precum Ordinul „Meritul Cultural”, dar și cu dragostea și admirația publicului.
În anul 2021, marea artistă a donat Muzeului Național de Istorie a României colecția familiei Chiriac, compusă din câteva sute de bunuri de patrimiu, documente de la începutul secolului XX, pașapoarte, obiecte de familie, tablouri, dar și cele adunate în impresionanta ei carieră, bunuri constituite în Colecția Corina Chiriac a MNIR.
Viața tristă și sfârșitul tragic al Corinei Chiriac: te va face să plângi!
| Obiecte din donație | Detalii |
|---|---|
| Acte și documente | acte de naștere, diplome, pașapoarte, carduri |
| Portrete și fotografii | portrete ale artistei din 1970-2020 |
| Vestonare și accesorii | rochii de scenă, roche interbelică „tip 1920”, rochia cu harpă |
| Obiecte personale | metronom, harpă, șevalet, paletă de culori |
tags: #despre #corina #chiriac #despre #avort