Tulburarea cu deficit de atentie sau hiperactivitate (ADHD) este o tulburare de dezvoltare in cadrul careia apar simptome persistente de neatentie, hiperactivitate si impulsivitate care interfereaza cu functionarea normala a persoanei afectate. Disfuncția executivă este un termen folosit pentru a descrie dificultățile cu procesele cognitive care ne permit să planificăm, să luăm decizii, să rezolvăm probleme, să controlăm emoțiile și să îndeplinim sarcini. Aceste procese sunt esențiale pentru funcționarea zilnică și sunt asociate în mod obișnuit cu o varietate de afecțiuni neurologice și psihologice.
O persoană cu acest tip de ADHD întâmpină dificultăți în a se organiza sau în a termina o sarcină, nu acordă atenție detaliilor sau îi este dificil să urmeze instrucțiuni sau să întrețină conversații. Persoanele care suferă de ADHD sunt agitate și le este foarte greu să se concentreze. Pot începe mai multe lucruri deodată, dar nu termină niciunul la timp. Pot fi ușor tulburați de alte lucruri care se întâmplă în jurul lor și sunt într-o stare de neliniște permanentă. Disfuncția executivă se referă la o colecție de dificultăți cognitive care afectează capacitatea unei persoane de a îndeplini sarcini care necesită planificare, organizare, gândire în viitor, luarea deciziilor și controlul impulsurilor. Aceste funcții sunt adesea gestionate de cortexul prefrontal al creierului, care este responsabil pentru gândirea la nivel superior și rezolvarea problemelor.
Cauza exactă a ADHD nu este clară. Factorii care pot fi implicați în dezvoltarea ADHD includ factori genetici, factori de mediu sau factori corelați cu anatomia și funcționarea sistemului nervos central.
Factori care contribuie la ADHD și disfuncția executivă
- Anatomia și funcția creierului: Un nivel mai scăzut de activitate în părțile creierului care controlează atenția și nivelul de activitate poate fi asociat cu ADHD.
- Factori genetici: Unul din patru copii care suferă de ADHD prezintă un părinte cu ADHD. De asemenea, este foarte probabil ca un alt membru apropiat al familiei, cum ar fi un frate, să sufere, de asemenea, de ADHD.
- Leziuni cerebrale: Leziunile traumatice craniene semnificative pot cauza ADHD în unele cazuri. Leziunile traumatice ale creierului (TBI), în special cele care afectează lobii frontali, pot duce la disfuncții executive semnificative.
- Factori prenatali: Prematuritatea și greutatea mică la naștere reprezintă un factor de risc pentru ADHD. Expunerea la alcool sau nicotină în perioada prenatală crește riscul de a dezvolta ADHD.
- Toxine din mediu: În cazuri foarte rare, toxinele din mediu pot crește riscul pentru dezvoltarea ADHD.
- Tulburări psihice: Condițiile de sănătate mintală, cum ar fi depresia, schizofrenia și tulburarea bipolară pot duce la disfuncție executivă.
Disfuncția executivă poate apărea dintr-o varietate de cauze, inclusiv factori neurologici, psihologici și fizici.
Simptomele ADHD și ale disfuncției executive
Simptomele ADHD apar de obicei în copilărie, în jurul vârstei școlare. Dar, uneori, acestea pot fi observate și mult mai devreme. Unii copii sunt diagnosticați cu ADHD la vârsta de 2 sau 3 ani. Simptomele pot varia de la copil la copil.
Simptome de neatentie:
- Dificultăți în a se organiza sau în a termina o sarcină.
- Neacordarea atenției detaliilor.
- Dificultate în a urma instrucțiuni.
- Dificultate în a întreține conversații.
- Probleme cu concentrarea și atenția: Dificultate de a rămâne concentrat pe sarcini sau de a le îndeplini până la finalizare.
Simptome de hiperactivitate și impulsivitate:
- Agitație excesivă chiar și atunci când stau așezați.
- Ridicarea frecventă de pe scaun pentru a merge sau pentru a alerga.
- Întâmpinarea dificultăților atunci când trebuie să efectueze o sarcină în liniște.
- Mișcare aproape permanentă.
- Vorbit excesiv.
- Persoana se simte neliniștită și are probleme legate de autocontrol.
- Întrerupe frecvent pe ceilalți.
- Poate vorbi în momente nepotrivite.
Copiii mici și preșcolarii cu ADHD pot părea în permanență în mișcare și pot întâmpina dificultăți în a participa la activități de grup care în cadrul cărora li se cere să stea nemișcați. Acest tip de ADHD apare de obicei atunci când copilul prezintă atât simptome de neatentie, cât și simptome de hiperactivitate și impulsivitate.
Disfuncția executivă se poate manifesta într-o varietate de moduri, în funcție de severitatea și cauza de bază.
Diagnosticarea ADHD și a disfuncției executive
Pentru ca o persoană să primească un diagnostic de ADHD, simptomele de neatentie și hiperactivitate sau impulsivitate trebuie să fie cronice sau de lungă durată, să afecteze funcționarea normală și viața de zi cu zi a persoanei și să determine întârzierea dezvoltării tipice pentru vârsta lor.
Stresul, tulburările de somn, anxietatea, depresia și alte afecțiuni sau boli fizice pot provoca simptome similare cu cele ale ADHD. Prin urmare, este necesară o evaluare amănunțită pentru a determina cauza simptomelor.
Majoritatea persoanelor cu ADHD primesc un diagnostic în timpul școlii. Fără tratament, ADHD poate duce la o serie de complicații pe termen lung. Nu există un test care să ajute la diagnosticarea exactă a ADHD. Academia Americană de Pediatrie a elaborat un ghid special pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 și 17 ani. La copiii mai mici de 4 ani, este greu de diagnosticat ADHD, deoarece la această vârstă copiii sunt în mod natural hiperactivi sau neatenti. De asemenea, poate fi mai greu de diagnosticat ADHD la adolescenți din cauza altor afecțiuni pe care le pot avea, cum ar fi depresia sau anxietatea.
Simptomele ADHD trebuie să debuteze în copilărie, înainte de vârsta de 12 ani. Simptomele pot să apară încă de la vârsta preșcolară și pot continua adesea în anii adolescenței și la vârsta adultă.
Dacă dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoașteți întâmpinați dificultăți semnificative cu funcționarea executivă, este important să solicitați asistență medicală. Diagnosticarea disfuncției executive necesită o evaluare cuprinzătoare de către un profesionist din domeniul sănătății, adesea un neurolog, psiholog sau psihiatru.
Tratamentul ADHD și al disfuncției executive
Deși nu există un tratament curativ pentru ADHD, tratamentele disponibile în prezent pot reduce simptomele și pot îmbunătăți calitatea vieții persoanei care suferă de ADHD. Cele mai utilizate tratamente sunt medicamentele, psihoterapia și alte intervenții comportamentale.
Medicamente
Cele mai utilizate medicamente pentru tratarea ADHD sunt medicamentele stimulente. Acestea acționează prin creșterea nivelurilor de neuromediatori implicați în gândire și atenție. Exemple de medicamente stimulante includ:
- Amfetamine: Acestea includ dextroamfetamina, dextroamfetamina-amfetamina și lisdexamfetamina.
- Metilfenidati: Acestea includ metilfenidatul și dexmetilfenidatul.
Alte medicamente utilizate în tratamentul ADHD includ: atomoxetine, antidepresive precum bupropion, guanfacine, clonidine. Atomoxetina și antidepresivele funcționează mai lent decât stimulentele și poate dura câteva săptămâni înainte ca acestea să își exercite efectul.
Terapii comportamentale și psihoterapie
Mulți copii, adolescenți și adulți beneficiază de aceste tipuri de terapie.
- Terapia comportamentală: Ajută persoanele cu ADHD să își schimbe comportamentul și să își monitorizeze modul în care acționează.
- Terapia cognitiv-comportamentală: Ajută persoanele să conștientizeze, să accepte și să gestioneze gândurile și sentimentele.
- Formarea abilităților sociale: Poate implica un terapeut care îi învață pe copii cum să își aștepte rândul, să împartă jucării, să ceară ajutor sau să răspundă tachinărilor. Adulții pot învăța abilități de comunicare precum ascultarea activă și cum să își îmbunătățească autocontrolul și abilitățile de rezolvare a problemelor.
- Terapia familială și conjugală: Poate ajuta membrii familiei și partenerii să găsească modalități productive de a gestiona comportamentele perturbatoare, de a încuraja schimbările de comportament și de a îmbunătăți interacțiunea cu persoana care suferă de ADHD.
- Formarea în managementul comportamental parental: Îi învață pe părinți abilități pentru încurajarea și recompensarea comportamentelor pozitive la copii. Părinții sunt învățați să folosească un sistem de recompense și de consecințe pentru a schimba comportamentul copilului, pentru a oferi feedback imediat și pozitiv pentru comportamentele pe care doresc să le încurajeze și să ignore sau să redirecționeze comportamentele pe care doresc să le descurajeze.
- Tehnicile de management al stresului: Pot aduce beneficii prin creșterea capacității persoanelor cu ADHD, dar și a părinților de a face față frustrării, astfel încât să poată răspunde calm situațiilor stresante.
- Grupuri de sprijin: Pot ajuta părinții și familiile să se conecteze.
Tratamentul pentru disfuncția executivă depinde de cauza de bază, dar există mai multe abordări care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea funcției cognitive.
ADHD: solutii pentru cadre didactice - Minutul Psi
Abordări inovatoare
Food and Drug Administration (FDA) a aprobat un nou dispozitiv medical pentru tratamentul copiilor cu ADHD care au între 7 și 12 ani și nu administrează medicație pentru ADHD. Acest dispozitiv este disponibil numai pe bază de rețetă și se numește Sistem extern de stimulare a nervului trigemen (eTNS) Monarch. Aproximativ de dimensiunea unui telefon mobil, dispozitivul eTNS poate fi folosit acasă sub supravegherea părinților, când copilul doarme.
Considerații suplimentare
Fapt: Disfuncția executivă este o afectare cognitivă, nu o reflectare a caracterului unei persoane.
Managementul disfuncției executive:
- Da, disfuncția executivă poate fi adesea gestionată cu o combinație de terapie, medicamente și modificări ale stilului de viață.
- În timp ce disfuncția executivă este un simptom frecvent întâlnit în ADHD, poate apărea și în alte afecțiuni, cum ar fi depresia, leziunile cerebrale și tulburările neurologice.
- Cu un tratament adecvat, disfuncția executivă se poate îmbunătăți în timp.
- Sprijinirea unei persoane dragi cu disfuncție executivă implică răbdare, încurajarea acestuia să urmeze planurile de tratament și ajutându-l să creeze structură și organizare în viața de zi cu zi.
- Disfuncția executivă poate avea un impact semnificativ asupra capacității unei persoane de a funcționa în viața de zi cu zi, dar cu tratamentul și sprijinul potrivit, este posibilă gestionarea simptomelor și îmbunătățirea abilităților cognitive.
Ni se întâmplă tuturor să avem astfel de momente, însă dacă ele devin obișnuință și ne afectează calitatea vieții, atunci trebuie găsite cauzele și remediată problema. De aceea, îți poate fi mai greu să faci chiar și lucruri banale, pe care înainte le finalizai într-un timp scurt. Pentru a depăși aceste perioade neplăcute, îți pot fi de ajutor ceaiurile cu efect calmant, precum cel de tei sau de melissa. De asemenea, exercițiile fizice sunt recomandate, pentru că ajută corpul să elibereze endorfine, adică hormoni ai fericirii.
Când simți că ai prea puțin timp pentru lucrurile pe care trebuie să le faci, acest lucru poate fi pus și pe seama oboselii. Gândurile negative sunt o sursă de anxietate. Dacă ai o atitudine negativă îți poate fi greu să dai randament atât la serviciu, dar și acasă. De fiecare dată când te încearcă astfel de trăiri, ia o pauză, respiră adânc și gândește-te la lucruri frumoase. Ca de exemplu, la o vacanță.
Depresia te poate seca de energie, astfel încât să nu îți dorești să mai faci nici măcar lucrurile care îți făceau plăcere și care te făceau să te simți împlinit. De asemenea, te pot irita lucruri și situații pe care înainte nu le observai.
Notă: Acest articol are un caracter strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Informațiile din prezenta secțiune sunt cu titlu exemplificativ și au la bază date incluse în prospectele medicale.
tags: #dezorganizare #sarcini #terapeutice