Fertilizarea in Vitro (FIV) este metoda de fertilizare umană asistată în care celula reproducătoare feminină este pusă în contact cu celulele reproducătoare masculine, în laborator.

Procedura FIV este diferită față de inseminarea intrauterină (IUI), unde spermatozoizii activi sunt injectați în uter printr-un cateter.

Cu cât femeia este mai tânără, cu atât reușita unui ciclu FIV este mai mare.

După diagnostic, prima etapă a procedurii FIV este stimularea ovariană.

Stimulăm ovarele, printr-o terapie medicamentoasă specifică, astfel încât acestea să matureze toate ovocitele care pot fi maturizate într-o lună.

În mod normal, organismul poate maturiza un singur ovocit într-o lună.

Ovocitul este protejat de folicul, o mică pungă cu lichid.

Foliculul se vede la ecografie.

Cuplul trebuie să realizeze faptul că începerea tratamentului de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor.

În cazul unor paciente, medicația poate să nu producă reacțiile așteptate, de creștere și de maturizare a foliculilor.

Extragerea ovocitelor se realizează cu ajutorul ecografului.

La cerere, se poate face o anestezie ușoară (sedare) sau o anestezie totală.

În ziua recoltării este indicat să vă prezentați la clinică împreună cu partenerul, cu cel puțin o jumătate de oră înainte de ora stabilită.

Cu o seară înainte, nu trebuie să mâncați.

După recoltarea ovocitelor, puteți să mâncați normal.

Totodată, este posibil să aveți temperatura în jur de 37,3 °C.

Imediat după recoltarea ovocitelor, soțul trebuie să doneze materialul seminal (sperma).

Materialul seminal (sperma) trebuie reînnoit (prin masturbare sau ca urmare a contactului sexual).

Prima metodă este una simplă.

Injectarea intracitoplasmatică a spermei reprezintă, în fapt, o intervenție chirurgicală microscopică în ovocit.

Cu ajutorul unui microscop foarte puternic, este capturat cu micro-pipeta un spermatozoid.

Este introdus apoi în ovocit, efectuându-se un orificiu în membrana exterioară de protecție a ovulului, mai precis în zona lui transparentă, pellucida.

Atunci când membrana exterioară este dură sau foarte tare, embrionul nu se poate elibera ușor.

În acest caz, cu puțin înainte de transferul embrionar, cu ajutorul laserului și la microscop se efectuează o deschidere artificială a pellucidei (ecloziunea asistată).

Metoda este una micro-invazivă, iar necesitatea aplicării ei apare de cele mai multe ori la femeile cu vârste de peste 40 de ani.

În 16-20 de ore de la efectuarea procedurilor FIV, se realizează controlul fertilizării.

Departamentul de embriologie vă comunică numărul de ovocite fertilizate, precum și ziua și ora la care se va putea face transferul de embrioni.

Embrionii sunt ținuți în cultură până ajung la stadiile de morulă sau de blastocist, ceea ce mărește semnificativ șansele obținerii unei sarcini.

În această etapă, celulele din interiorul embrionilor se divid, dar nu cresc în dimensiune, având-o pe cea a unui ovul nefertilizat.

În ziua 3, embriologul folosește un microscop de mare putere pentru a vedea morfologia (structura) embrionului.

Un embrion care se divide bine ar trebui să aibă în mod ideal între 6 și 10 celule în ziua 3.

În ziua 5, embrionul are ~80 de celule și se numește blastocist.

Concluzia este că, doar pe baza acestor note, este greu de preconizat dacă va fi un succes sau un eșec.

În cazul în care există un număr mai mare de embrioni rezultați, aceștia pot fi păstrați prin congelare (crioconservare), pentru a fi utilizați în viitor de către cuplu.

Beneficiul crioconservării este unul triplu: medical, psihologic și economic.

Embrionii pot fi crioconservați chiar în stadiul de blastocist.

După decongelare, procentul de supraviețuire a embrionilor este de aproximativ 80%.

După fertilizare, embrionul obținut este transferat în uter, fiind amplasat la baza acestuia.

De regulă, recomandările pentru femeile ce tocmai au încheiat etapele de fertilizare in vitro sunt de a evita efortul fizic intens pentru 2-3 zile de la realizarea transferului embrionar.

Asta înseamnă că este mai prudent să se evite modul de viață foarte activ, cum ar fi exercițiile fizice la sală, alergarea, înotul sau alte sporturi active, dar și munca grea, ridicarea de greutăți.

Stresul psiho-emoțional este un alt factor de care este bine să țină seama fiecare femeie care așteaptă rezultatele după un transfer de embrioni.

Nivelul acestui hormon din sângele femeii se verifică prin testul de sarcină.

Odată cu efectuarea acestor analize de sânge, se verifică și nivelurile estradiolului și progesteronului, doi hormoni buni indicatori ai existenței unei sarcini.

Treptat, apar și primele semne pozitive ale unei sarcini: ușoară stare de rău general, greață, slăbiciune.

Sarcina obținută prin fertilizare in vitro decurge ca o sarcină obținută natural.

La Genesis Athens, avem o rată de reușită încă de la prima procedură FIV de peste 57%.

Cuplul trebuie să realizeze faptul că începerea tratamentului de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor.

Este o complicație severă a stimulării ovariene, întâlnită cu o frecvență mică (3-5%) la persoanele tinere și la cele cu ovare micropolichistice.

Simptomele specifice sunt dureri abdominale, greață, vărsături, tulburări de respirație, tulburări în funcția ficatului și a rinichilor.

Circa 25-30% din sarcinile obținute prin FIV sunt gemelare, iar ~5% sunt sarcini cu tripleți.

O altă cauză importantă a eșecului unui FIV o reprezintă embrionii de slabă calitate.

Un capitol important în cauzele eșecului unui FIV îl constituie trombofilia, tulburarea de coagulare care face ca implantarea embrionului să nu aibă loc, fie să se implanteze dar pentru o scurtă perioadă, urmând avortul.

Ce este fertilizarea in vitro și cui se adresează?Fertilizarea in vitro (FIV) este metoda de fertilizare umană asistată în care celula reproducătoare feminină este pusă în contact cu celulele reproducătoare masculine, în laborator.

Este procedura dureroasă?Nu.

Beneficiul crioconservării este unul triplu - medical, psihologic și economic.

Infografic: etapele principale ale FIV ziua 2

Embrionii pot fi crioconservați chiar în stadiul de blastocist.

Cum funcționează FIV | Povestea fertilității | BBC Earth Science

După decongelare, procentul de supraviețuire a embrionilor este de aproximativ 80%.

Dacă aveți întrebări legate de Fertilizare in Vitro (FIV) sau vă îngrijorează fertilitatea dumneavoastră, echipa noastră de asistență pentru pacienți este aici pentru a vă oferi sprijinul și îndrumarea de care aveți nevoie.

Daca te pregatesti pentru o procedura de fertilizare in vitro (FIV), iata ce se intampla in laborator si cum urmeaza sa aiba loc dezvoltarea embrionului inainte de transfer si pana in ziua a zecea.

Procesul prin care un organism se dezvolta de la zigot unicelular la un organism multicelular este complex si bine reglat, nu degeaba este privit ca un miracol.

Stadiile incipiente ale dezvoltarii embrionare sunt cruciale pentru asigurarea formarii sanatoase a organismului.

In cadrul FIV, ovocitele aspirate au trei morfologii principale diferite, respectiv: profaza I - vezicula germinala (GV) este prezenta; metafaza I - primul corp polar nu a fost extrudat si nu exista nici GV; metafaza II - primul corp polar este prezent.

Ovocitele sunt inseminate dupa o perioada cuprinsa intre trei si 20 de ore dupa recoltare.

Prelucrarea spermatozoizilor: cea mai folosita metoda

Exista diferite metode de prelucrare a spermatozoizilor pentru fertilizarea in vitro. Tehnica cea mai cunoscuta este swim-up.

Aceasta presupune amestecarea unei parti din lichidul ejaculat cu un mediu de cultura, centrifugarea, indepartarea supernatantului care contine plasma seminala si suprapunerea unei culturi proaspete pe peletul care contine spermatozoizii.

In timpul incubarii ulterioare a peletelui, timp de 30-60 de minute, sperma motila migreaza in mediul suprapus.

Mediul care contine acesti spermatozoizi este apoi colectat prin aspiratie cu o pipeta si folosit pentru inseminarea ovocitului.

Scopul acestei proceduri este: sa elimine plasma seminala, care inhiba fertilizarea; sa concentreze sperma motila; sa elimine detritusurile si celulele contaminate.

De obicei, sperma motila se adauga ovocitelor la o concentratie de 100 000 de spermatozoizi per mililitru.

Ovocitul are doua suprafete care trebuie sa fie patrunse de spermatozoizi.

Prima este zona pellucida. Zona pellucida protejeaza ovocitul si opreste spermatozoizii suplimentari sa intre in ovocit dupa ce un spermatozoid a patruns in el.

Membrana plasmatica este a doua suprafata.

Un corp polar este un semn al maturitatii ovocitelor.

Un al doilea corp polar este eliminat dupa fertilizare.

Ovocitele sunt inseminate folosind tehnici conventionale de inseminare in vitro sau injectie intracitoplasmatica de sperma (ICSI), despre care puteti citi si in Infertilitate masculina: ce nu trebuie sa faci daca vrei copii I Despre FIV cu ICSI.

Inseminarea conventionala (de rutina) in vitro este incubarea ovocitelor si a spermei peste noapte.

ICSI injecteaza un singur spermatozoid viu intr-un ovocit matur.

ICSI este necesar pentru cuplurile care nu au rate de fertilizare sau foarte scazute in timpul altor cicluri.

Poate fi necesar si atunci cand numarul de spermatozoizi mobili normali este mai mic decat cel necesar pentru FIV de rutina.

Iti explicam in imaginea de mai jos ce se intampla in laborator, in prima faza a procesului FIV.

Legendaentering the zona and activating the oocyte = intrarea in zona si activarea ovocitelor; acrosome reaction and lyse of zona = reactie acrozoma si zona de liza; binding to the zona pellucida = legarea la zona pellucida; formation of male pronucleus = formarea pronucleului masculin; female pronucleus = pronucleul feminin; second polar body = al doilea corp polar; first polar body = primul corp polar; zona pellucida; viteline space = spatiul vitelin.

Aceasta etapa are loc imediat dupa fertilizare, inainte ca gametii sa fuzioneze si este vizibila pe o perioada scurta de timp, la 18-22 de ore dupa fertilizare.

Zigotul prezinta doua corpuri polare, pronuclee masculin si feminin, inainte de fuziunea lor.

Aceste doua pronuclee contin ADN-ul de la fiecare parinte care se vor uni pentru a forma un nou individ.

Zona pellucida este inca prezenta.

In etapa urmatoare, se dezvolta embrionul unicelular - zigotul - cu cele doua pronuclee fuzionate intr-o substanta genetica.

Embrionul bicelular (1-2 zile) se formeaza, de obicei, la aproximativ 26 de ore de la unirea spermatozoidului cu ovulul.

Embrionul cu patru celule (ziua 2) se dezvolta in aproximativ 48 de ore dupa inseminare.

In timpul fiecarei divizii mitotice, embrionul nu creste ca dimensiune si divide citoplasma existenta.

In ziua a treia, la aproximativ 72 de ore dupa inseminare, embrionul uman se afla in stadiul de opt celule.

Dintre acestea, sase sunt vizibile in acest plan focal.

Mai multe despre transferul embrionului in ziua 5 poti citi aici.

Conditii pentru dezvoltarea embrionului Potrivit specialistilor de la Dacia Medical Center, in dezvoltarea embrionului sunt necesari o serie de parametri pentru a asigura calitatea acestuia.

Parametrii sunt:numarul de celule;rata de dezvoltare;procentul de fragmentare.

In tabelul de mai jos, iti prezentam scorul pe care trebuie sa il obtina cel mai bun embrion, aflat in ziua a treia de dezvoltare.

Scorul a fost sugerat de Michael J. Tucker din cadrul FIBiol HCLD Georgia Reproductive Specialists, Atlanta, Statele Unite ale Americii.

In figura de mai jos, pot fi observate cele cinci stadii de dezvoltare a embrionului in cadrul procedurii de fertilizare in vitro.

Dezvoltarea embrionului: morula

Pe masura ce un ovul uman fertilizat se divide, mai intai devine o „minge” solida de celule, denumita stiintific morula.

Apare la aproximativ 96 de ore de la inseminare.

Dimensiunea totala a embrionului continua sa fie aproape la fel ca embrionul unicelular.

Acest termen se aplica pana ce incepe sa se formeze o cavitate in interiorul grupurilor de celule cu forma sferica.

The inner cells (IN) are round and will become the fetus = celulele interioare sunt rotunde si se transforma in fetus

The outer (OUT) cells (trophoblasts) are flat = celulele exterioare (OUT) (trofoblaste) sunt plate si se transforma in placenta

The blastocyst este eclozat este procesul de incubatie prin care blastocistul iese din zona pellucida inainte de implantare.

Este un fenomen observat cu embrionii care se dezvoltata in afara corpului.

In conditii naturale, inauntrul corpului, zona pellucida se considera ca degenereaza si dispare dupa ce embrionul ajunge in cavitatea uterina si se pregateste sa se implanteze.

Potrvit Norwitz si colab., NEJM, 345:1400, 2001, procesul de implantare are loc dupa 6 la 7 zile de la conceptie si include etapele: Etapa 1: aderarea initiala a blastocistului la peretele uterin, denumita lipire prin apozitie.

Etapa 2: In etapa a doua, are loc aderarea stabila, interactiune fizica crescuta intre blastocist si epiteliul uterin.

Pana in ziua a 10-a, blastocistul este complet integrat in tesutul stromal acoperit de endometru recrescut.

Diagramă a stadiilor dezvoltării embrionare până la blastocist

Specialistii Dacia Medical Center au o experienta vasta in fertilizarea in vitro si explicatii despre embriotransfer si etapele din laborator.

Embrionii pot fi transferați în zilele 2-3 sau 5-6 (blastocist) dacă sunt în număr suficient pentru a fi lăsați sa evolueze în aceste condiții.

Fază de morula și blastocist

Transferul embrionilor este o procedură nedureroasă care nu necesită anestezie și care reprezintă ultimul pas din întreg procesul.

Embrionii viabili care nu au fost folosiți în cadrul unui ciclu FIV pot fi crioprezervați și folosiți ulterior.

Medicii specializați în reproducere umană asistată medical de la Centrul FIV SANADOR îți vor explica în detaliu toate etapele necesare unui ciclu de fertilizare in vitro.

Pentru un rezultat corect, medicii recomandă efectuarea unui test de sarcină abia după 12-14 zile de la embriotransfer.

ETAPA 1. ETAPA 2. Monitorizarea tratamentului de stimulare ovariană este evaluată prin examinari ecografice seriate ale endometrului, ovarelor și testări serologige pentru estradiol, progesteron, LH.

ETAPA 3. Declansare ovulatiei se face printr-o injectie hormonala (hCG - Ovitrelle, Pregnyl) ce determina maturatea ovocitelor.

ETAPA 4. Materialul aspirat ce include lichid folicular, ovocite și celule granuloase va fi evaluat în laborator de către embriolog.

ETAPA 5. ETAPA 6. După aspirare, ovocitele obținute vor fi puse în laborator în medii de cultură.

ETAPA 7. Ziua 1: Unele ovocite se fertilizează, însă altele nu. Ziua 3: Ovocitele fertilizate şi care au evoluţie bună pot fi deja divizate în 6-10 celule. Ziua 5: Embrionul este în stadiul de blastocist.

ETAPA 8. Transferul de embrioni se poate realiza la 3-5 zile de la puncția ovariană.

Specialiștii Fetal Care folosesc un algoritm complex în ceea ce privește numărul de embrioni transferați, în conformitate cu ultimele protocoale și ghiduri internaționale.

Managementul contemporan favorizează transferul în ziua 5, adică în stadiul de blastocist.

Acest lucru funcționează cel mai bine la pacientele sub 40 ani, la care s-au obținut mai multi embrioni din care se poate alege.

ETAPA 9. ETAPA 10. Preparatele pe bază de estrogen sau progesteron pot fi administrate pe cale orală, injectabilă sau intravaginal.

De obicei suplimentarea începe în ziua puncției ovocitare sau începând cu a doua zi după aceasta.

Celulele foliculare încep să producă progesteron după aspirație.

ETAPA 11. Programul - O șansă pentru viață! Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o speranță și o soluție pentru multe cupluri care întâmpină dificultăți în conceperea unui copil.

Înainte de embriotransfer, fertilizarea in vitro cuprinde mai multe etape esențiale, începând cu stimularea și monitorizarea ovariană, procesul de colectare a ovocitelor și fertilizarea lor.

Stimularea și monitorizarea ovariană se realizează printr-un proces controlat medical, pentru a induce dezvoltarea mai multor ovocite mature.

Odată colectate, ovocitele sunt pregătite pentru etapa de fertilizare, proces care se desfășoară în laborator.

Fertilizarea poate fi realizată prin două metode principale: fertilizarea standard, unde fiecare ovocit matur este așezat într-o picătură de mediu de cultură, unde este expus la număr suficient de spermatozoizi (aproximativ 50.000-100.000), sau prin injecția intracitoplasmatică de spermă (ICSI), un proces mai direct în care un singur spermatozoid este injectat cu precizie în fiecare ovocit.

Înainte de transfer, embrionii sunt evaluați și selectați în funcție de calitatea și potențialul lor de dezvoltare.

Tehnica standard de embriotransfer implică utilizarea unui cateter subțire și flexibil.

Procedura este de obicei ghidată de ecografie pentru a asigura plasarea precisă a embrionilor în locul optim din uter.

Cateterul, care conține embrionii, este introdus cu grijă prin cervix în cavitatea uterină, unde embrionii sunt apoi eliberați.

Implantarea începe atunci când embrionul, ajuns acum la stadiul de blastocist, interacționează cu endometrul - mucoasa uterină.

Blastocistul trebuie să iasă din membrana sa exterioară pentru a putea adera la endometru.

Starea endometrului - un endometru sănătos și receptiv este esențial pentru implantare.

În primele trei zile după transfer, embrionul, aflat acum în stadiul de blastocist, continuă să se dezvolte activ.

Aceasta este o etapă importantă a întregului proces, deoarece blastocistul începe procesul de „eclozare”, esențial pentru viitoarea implantare.

Eclozarea este procesul prin care blastocistul iese din zona pellucida, membrana sa exterioară, pas necesar pentru ca blastocistul să poată intra în contact direct cu endometru cu scopul de a începe procesul de implantare.

Aceasta este perioada critică și decisivă pentru implantarea embrionului.

După ce implantarea a avut loc cu succes, următoarea fază majoră este secreția hormonală.

În această perioadă, embrionul începe să producă hCG (gonadotropina corionică umană), un hormon esențial pentru menținerea sarcinii.

Prezența hCG în sânge sau urină este un indicator al unei sarcini în curs de dezvoltare și este hormonul detectat de testele de sarcină.

Confirmarea sarcinii se face prin testul de sarcină urinar și testul de sânge.

Testul de sânge poate identifica niveluri mai scăzute de hCG și este recomandat să fie efectuat între 10 și 12 zile după transfer pentru o detecție mai precoce.

Un rezultat pozitiv la oricare dintre aceste teste indică prezența hormonului hCG, sugerând astfel începutul unei sarcini.

tags: #dezvoltare #embrioni #fiv #ziua #2

Postări populare: