Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor în sistemul de asistență maternală

Reprezentanţii Serviciului Asistenţă Maternală şi-au propus îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor/tinerilor beneficiari de măsură de protecţie în conformitate cu standardele şi legislaţia în vigoare.

În acest sens, au fost instrumentate dosarele copiilor beneficiari de măsură de protecţie şi reevaluate trimestrial, împrejurări ce au condus la stabilirea măsurii de protecție specială plasament/plasament în regim de urgenţă la un asistent maternal profesionist/persoană/familie.

Activitatea asistenţilor maternali profesionişti este monitorizată lunar în cadrul Serviciului Asistenţă Maternală.

Copiii beneficiari de măsură de protecţie la un asistent maternal profesionist sunt încurajaţi să-şi dezvolte talentele, interesele şi pasiunile, astfel, o parte din acești copii au participat cu regularitate la diverse activități extrașcolare în cadru organizat: înot, dans, arte marţiale, cursuri de limbi străine, pictură etc.

În anul 2019, au intrat în evidenţa Serviciului Asistenţă Maternală un număr de 22 de copii preluați din unități sanitare și din familie.

În anul 2019, au iesit din evidenţa Serviciului Asistenţă Maternală un număr de 16 copii.

Un număr de 8 copii cu măsură de protecție la asistent maternal profesionist au beneficiat de servicii de recuperare și terapii la recomandarea medicilor specialiști.

Pentru clarificarea situației juridice/familiale a beneficiarilor de măsură de protecție în rețeaua de asistență maternală au fost întreprinse demersuri în colaborare cu celelalte servicii din cadrul D.G.A.S.P.C Sector 2, au fost efectuate anchete psiho-sociale.

În anul 2019, un număr de 191 de copii și tineri cu vârsta cuprinsă între 5 luni - 24 ani, au beneficiat de măsură de protecţie specială plasament/plasament în regim de urgenţă/ la o persoană sau o familie, alternativă de protecție - tutelă, 11 copii preluați intrat în evidenţa compartimentului și un număr de 21 copii/tineri au ieșit din evidenţa serviciului.

Au fost făcute monitorizări post reintegrare în familie.

Copiii beneficiari de măsura de protecţie la o persoana/familie de plasament sunt încurajaţi să-şi dezvolte talentele, interesele şi pasiunile.

Dezvoltarea socio-emoțională a copilului reprezintă fundamentul pe care se construiește o viață împlinită și relații interpersonale sănătoase în viitor.

În timp ce dezvoltarea fizică a copilului este adesea ușor de observat și de evaluat, dezvoltarea sa socio-emoțională poate fi mai subtilă și mai complexă.

1. Dezvoltarea socio-emoțională este un proces complex prin care copiii își formează și își dezvoltă capacitatea de a înțelege, exprima și gestiona emoțiile, precum și de a construi și menține relații sociale pozitive.

Este important ca orice copil să se dezvolte sănătos din punct de vedere social și emoțional.

Abilitățile de comunicare, empatie și cooperare căpătate în copilărie sunt esențiale pentru construirea și menținerea relațiilor sănătoase pe tot parcursul vieții.

Aceste abilități ajută la formarea unor relații puternice cu familia, prietenii și ulterior, cu partenerii de viață.

În copilăria timpurie, dezvoltarea socio-emoțională se manifestă prin capacitatea de a forma atașamente sigure cu părinții sau îngrijitorii (bonă, bunici etc.), de a-și exprima și gestiona emoțiile și de a interacționa pozitiv cu cei din jurul lor.

În adolescență, dezvoltarea socio-emoțională se aprofundează, pe măsură ce copiii devin mai conștienți de sine și își formează identitatea personală.

Capacitatea de a gestiona emoțiile și de a naviga relațiile sociale devine și mai importantă în această perioadă de tranziție.

Cu toate acestea, trebuie să menționăm faptul că dezvoltarea socio-emoțională nu este un proces limitat doar la etapa copilăriei sau adolescenței, ci trebuie să fie o preocupare pe toată durata vieții.

2. Dezvoltarea din punct de vedere social și emoțional din copilărie, până în adolescență, reprezintă baza pentru o viață de adult sănătoasă și echilibrată.

O dezvoltare socio-emoțională deficitară poate avea efecte negative semnificative asupra relațiilor interpersonale, sănătății mentale, succesului profesional și bunăstării generale a individului în viața de adult.

În primele luni de viață ale oricărui copil se formează atașamentul față de părinți sau îngrijitori.

Acest atașament oferă un sentiment de siguranță și încredere, fiind esențial pentru o dezvoltare emoțională sănătoasă.

Bebelușii reacționează la atingeri blânde și la îmbrățișări și încep să își exprime nevoile și dorințele prin plânsete, zâmbete și alte semnale nonverbale.

Pe măsură ce cresc, copiii încep să își îmbunătățească abilitățile sociale și emoționale prin interacțiunile cu ceilalți și prin explorarea mediului înconjurător.

Cei mici vor interacționa mult mai activ cu alți copii de vârsta lor, se vor implica în jocuri de grup și vor dezvolta prietenii.

Tot în această perioadă de copilărie timpurie încep să învețe reguli sociale de bază, cum ar fi împărțirea și așteptarea rândului, dar și strategii de rezolvare a conflictelor care ar putea să apară.

În copilăria mijlocie, cuprinsă între vârsta de 6 și 12 ani, dezvoltarea socio-emoțională continuă să fie un aspect esențial al creșterii și dezvoltării copilului.

În această perioadă, copiii încep să își consolideze și să își extindă abilitățile sociale și emoționale într-un mod mai complex și mai profund.

Vorbirii în mod special de o îmbunătire la nivelul comunicării.

În această perioadă copiii vor reuși să își exprime mult mai bine gândurile și sentimentele și vor învăța să interpreteze corect limbajul nonverbal al celor din jurul lor.

Relațiile de prietenie cu colegi de școală sau vecini devin mult mai stabile, iar relațiile cu adulți mai complexe, cu un grad mai mare de maturitate.

O parte importantă a acestei dezvoltări socio-emoționale este ascultarea activă.

Copiii învață să asculte și să înțeleagă punctele de vedere ale altor persoane și să răspundă în mod adecvat la acestea.

Tot în perioada de copilărie mijlocie, copiii își dezvoltă abilități de exprimare a emoțiilor într-un mod sănătos și constructiv, în loc să le reprime sau să le exteriorizeze într-un mod negativ.

Adolescența este considerată una dintre cele mai dificile perioade din punct de vedere social și emoțional.

Aceasta etapă este marcată de numeroase schimbări fizice, psihologice și sociale, iar tinerii se confruntă cu o serie de provocări și presiuni care pot avea un impact semnificativ asupra stării lor emoționale și relațiilor interpersonale.

Însă, dacă adolescenții au avut parte de o dezvoltare socio-emoțională sănătoasă încă din primii ani de viață, vor reuși să treacă mult mai ușor peste provocări.

Se vorbește foarte mult despre adolescență și revoluția identității - tinerii experimentează schimbări semnificative în identitatea lor, ceea ce poate duce la confuzie.

În această perioadă, prietenii devin din ce în ce mai importanți, iar adolescenții își extind cercul social și încep să identifice grupuri de apartenență.

Unii dintre ei se gândesc la planuri de viitor legate de carieră, educație și viață personală.

Alții simt din exterior presiunea de a obține succesul sub diverse forme și pot întâmpina dificultăți în gestionarea acestor emoții.

De regulă, adolescenții experimentează o gamă largă de emoții intense și fluctuante, iar abilitățile lor de reglare emoțională sunt puse la încercare într-un mod mai complex și mai profund.

3. Atât componența emoțională (cunoscută și sub denumirea de ”inteligență emoțională”), cât și cea socială, joacă un rol extrem de important în dezvoltarea copiilor, după cum bine am văzut mai sus.

Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor reprezintă un proces complex și continuu, care necesită mult sprijin din partea adulților (nu doar din partea părinților, ci și a celorlalți adulți cu care acesta interacționează de obicei, cum ar fi bunici sau educatori).

Este important ca cel mic să fie încurajat să își recunoască propriile emoții și să le exprime într-un mod sănătos.

Iar în acest sens, nu trebuie să uităm faptul că părinții reprezintă un model de gestionare a emoțiilor pentru copii.

4. Cel mai important este mediul familial.

Relațiile cu membrii familiei, stilul de comunicare și interacțiunile din cadrul familiei pot influența modul în care copiii învață să își exprime și să-și regleze emoțiile.

Copiii au nevoie de modele bune de urmat din acest punct de vedere pentru un start cât mai sănătos în viață.

Și mediul educațional joacă un rol esențial în dezvoltarea inteligenței emoționale la preșcolari și nu numai.

Interacțiunile cu profesorii și colegii, precum și climatul școlar, pot afecta dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor.

Un mediu educațional care promovează cooperarea și respectul poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării lor.

Experiențele de viață, atât cele pozitive, cât și cele negative, pot avea un impact semnificativ asupra stării emoționale și a relațiilor interpersonale.

O atenție deosebită trebuie acordată experiențelor negative pentru că acestea pot influența major modul în care copilul se dezvoltă.

Lipsa de atenție și îngrijire poate duce la dificultăți în formarea atașamentelor sigure și în dezvoltarea abilităților emoționale.

Experiențele de abuz fizic, emoțional sau sexual pot avea efecte devastatoare asupra stimei de sine, încrederii în alții și capacității de a gestiona emoțiile.

Adulții care nu au avut sprijinul necesar în copilărie pot fi astăzi observați foarte ușor pentru au de regulă reacții emoționale exagerate în situații stresante sau provocatoare, au dificultăți în controlul impulsurilor și în menținerea relațiilor sociale.

Valorile, normele și practicile culturale pot influența modul în care emoțiile și relațiile sunt percepute și gestionate în diferite comunități.

Copiii crescuți într-o cultură cu un puternic sentiment de comunitate și identitate culturală se pot simți mai siguri și mai susținuți, ceea ce contribuie la dezvoltarea lor emoțională pozitivă.

5. Copiii nu se dezvoltă de la sine din punct de vedere social și emoțional, ci au nevoie să fie ghidați într-un mod cât mai sănătos în acest proces complex.

Există multe activități socio-emoționale care pot fi parcurse de către cei mici alături de părinți, îngrijitori sau educatori, cu un impact major în stimularea inteligenței emoționale a copiilor.

Un exercițiu bun pe care îl poți face pentru dezvoltarea emoțională a copiilor este întocmirea jurnalului emoțiilor.

Copiii pot desena sau scrie despre emoțiile lor zilnice, ajutându-i să devină conștienți de propriile sentimente.

Cu cei de vârste mai mici se pot folosi cartonașe cu fețe ce exprimă diverse emoții pentru a discuta despre emoții și situațiile în care apar.

Activitățile de grup și jocurile de echipă în care copii trebuie să colaboreze sunt cele mai bune pentru dezvoltarea socială.

Dacă observi că cel mic are dificultăți în a se integra în grupuri, îl poți înscrie la diverse sporturi sau îl poți încuraja să intre în jocurile de la locurile de joacă.

Jocurile de rol pot fi și ele utile în exersarea abilităților de comunicare și rezolvare a conflictelor.

Între inteligența emoțională și dezvoltarea empatiei există o legătură destul de mare.

Dacă copilul știe să recunoască emoțiile, el va reuși cu succes să se pună în locul altcuiva.

Un exercițiu foarte bun în acest sens este lectura de povești care includ diverse situații emoționale care ajută copii să empatizeze cu personajele.

Dacă observi că cel mic are o încredere scăzută în propriile forțe, poți încerca diverse jocuri de auto-reflecție care îl încurajează să discute despre momentele în care s-a simțit mândru de el însuși.

Nu ezita să îl lauzi pentru comportamentele pozitive și realizări, oricât de mici ar fi, pentru că ajută la consolidarea stimei de sine și a sentimentului de competență.

6. Terapeutul joacă un rol esențial în dezvoltarea abilităților emoționale la copii, oferind suport specializat, sub diferite forme.

De regulă, un astfel de specialist evaluează starea emoțională și socială a copilului, identificând punctele forte și zonele care necesită îmbunătățiri.

Pe baza evaluations, terapeutul dezvoltă un plan de intervenție personalizat care abordează nevoile specifice ale copilului.

Este important de precizat faptul că acesta creează un spațiu sigur unde copiii se simt liberi să își exprime emoțiile și să exploreze soluții la problemele lor.

Terapia ABA: Terapia ABA sau analiza comportamentală aplicată este o metodă bazată pe principii științifice care vizează îmbunătățirea comportamentelor sociale, emoționale și de învățare prin tehnici de modificare comportamentală.

Aceasta este adesea folosită pentru copii cu tulburări de spectru autist, dar poate fi benefică și pentru alți copii care necesită sprijin în dezvoltarea socio-emoțională.

Terapia cognitiv-comportamentală: Terapia cognitiv comportamentală joacă un rol crucial în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, ajutându-i să identifice și să modifice gândurile și comportamentele disfuncționale.

Prin tehnici de restructurare cognitivă, copiii învață să înlocuiască gândurile negative cu unele mai realiste și pozitive, ceea ce contribuie la o percepție mai sănătoasă a situațiilor de viață.

Terapia cognitiv comportamentală include, de asemenea, strategii de autoreglare emoțională, cum ar fi tehnici de relaxare și mindfulness, care îi ajută pe copii să își gestioneze emoțiile intense și să dezvolte reziliența.

Consiliere pentru dezvoltare personală: Acest tip de intervenție terapeutică este recomandat în special adolescenților, oferind un cadru de suport și ghidare pentru auto-descoperire și îmbunătățirea competențelor emoționale și sociale.

Părinții care observă semne ale unei dezvoltări socio-emoționale deficitare în cazul copiilor ar trebui să opteze pentru ședințele de psihoterapie pentru copii.

În concluzie, dezvoltarea socio-emoțională a copiilor reprezintă un aspect esențial al creșterii și formării lor, având un impact semnificativ asupra vieții lor pe termen lung.

De la primele luni de viață și până în adolescență, aceste componente influențează felul în care copiii percep și interacționează cu lumea din jurul lor, construind fundația pentru relațiile lor interpersonale, succesul academic și bunăstarea lor emoțională și mentală.

Construirea unui mediu sigur, stabil și stimulativ în care copiii pot explora și învăța abilitățile sociale și emoționale esențiale este crucială pentru dezvoltarea lor sănătoasă.

Metodologii de intervenție în asistența maternală

• Terapeutul evaluează starea emoțională și socială a copilului și creează un plan de intervenție personalizat.
• Terapia ABA poate fi benefică pentru copii cu cerințe speciale, având scopul de a îmbunătăți comportamentele sociale și de învățare.
• Terapia cognitiv-comportamentală include tehnici de autoreglare emoțională, relaxare și mindfulness.
• Consilierea pentru dezvoltare personală este indicată în special adolescenților, pentru îmbunătățirea competențelor emoționale.

tags: #dezvoltarea #socioemotionala #a #copiilor #aflati #la

Postări populare:

• Cum redactezi cererea de concediu pentru cresterea copilului: model si sfaturi
• Riscurile transmiterii cancerului și infecțiilor matern-făt în sarcină: ghid de diagnostic și management
• Ghid despre utilizarea unui kit de inseminare artificiala la domiciliu
• Renovări și dotări la Spitalul Polizu și Maternitatea Polizu: efectele pentru sănătatea mamei și a copilului
• Regurgitația la bebeluși: cauze, simptome și tratamente după alăptare