Diferenta dintre sarcina didactică și obiectiv operațional în cadrul didacticii moderne

Programa școlară de matematică pentru gimnaziu are ca principal scop formarea și dezvoltarea gradată şi continuă a competențelor matematice, care permit elevilor să răspundă la situații diverse făcând atât corelații intradisciplinare, cât și interdisciplinare. În sens larg, competența poate fi privită ca fiind capacitatea cuiva de a se pronunța în legătură cu un subiect, cu scopul unei cunoașteri profunde a problemei în discuție. Competența generală reprezintă un ansamblu structurat de cunoștințe și achiziții ce definește obiectul de studiu pe parcursul unui ciclu școlar. Competențele specifice derivă din competențele generale și reprezintă etape măsurabile în formarea și dezvoltarea acestora și reprezintă un ansamblu structurat de cunoștințe și achiziții ce definește obiectul pe parcursul unui an școlar.

Operaţionalizarea presupune, în primul rând, transpunerea unui obiectiv în termeni de acțiune, operații, manifestări direct observabile, ceea ce presupune o delimitare a obiectivelor, concretizarea lor. În același timp, operaționalizarea presupune enunțarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile și măsurabile, cu ajutorul verbelor de acțiune. Operaționalizarea impune ca orice obiectiv să se refere la activitatea de învățare a elevului, nu la activitatea profesorului. Obiectivele operaționale trebuie să se centreze pe procese, acțiuni, operații observabile, ușor costatabile și să desemneze cu precizie rezultatele scontate în cazul diferitelor secvențe și situații de predare-invățare. De asemenea verbelele de acțiune trebuie să se refere la acțiuni, operații observabile și nu la procese psihice ce nu pot fi observate și evaluate precis.

Pornind de la identificarea tipurilor învăţării implicate în asimilare de către elevi a anumitor conținuturi, profesorul decodifică din acțiunile cerute de obiectivele operaționale funcționalitatea proceselor și abilităților psihice ale elevilor. Pentru realizarea unui astfel de demers, profesorul poate utiliza taxonomia lui Bloom, în care pentru fiecare nivel taxonomic (cunoaștere/ înțelegere/ aplicare/ analiză/ sinteză/ evaluare) sunt date exemple de verbe de acțiune ce permit să se treacă de la procesele capacității mintale, la comportamente observabile. Fiecare obiectiv trebuie să fie concret formulat, în cât mai puține cuvinte și în termeni comportamentali expliciți, care să vizeze o operație, o acțiune singular.

Operaționalizarea a numeroase obiective presupune și specificarea condițiilor didactice, în contextul cărora elevii vor exersa și vor dovedi că au ajuns la schimbarea calitativă și/sau cantitativă preconizată. În cadrul condițiilor se includ material didactic, informații, instrucțiuni, mijloace tehnice. Criteriul de evaluare este a treia condiție a operaționalizării obiectivelor. Subiectul: Triunghiul isoscel. C.G. 3. C.S. 3.5. exprimă acțiunea observabilă prin care elevul exteriorizează comportamentul dorit; se utilizează verbe care exprimă performanțele așteptate de la elev: a exprima, a identifica, a rezolva, etc.

1. Ionescu M, Bocoș M. - Tratat de didactică modernă, Ed. 2. Ardelean L, Seceleanu N. - Didactica matematicii, Ed. Universității “L.

Elaborarea reorganizată a planificării didactice, potrivit noilor propuneri curriculare, implică diferite niveluri și tipuri de obiective, care pot fi descrise ca obiective operaționale. Acestea includ: în ce constă acțiunea elevului, ce conținut este vizat, ce nivel de performanță se așteaptă și în ce condiții se desfășoară învățarea. Astfel, obiectivele operaționale devin pași intermediari spre realizarea competențelor specifice: sunt mai concrete, delimitate în timp și spațiu (o lecție, o activitate), observabile și evaluabile. Tehnic, formularea este corectă, însă denumirea „obiective operaționale” pare învechită și puțin nefirească.

Rolul obiectivelor în proiectarea didactică. Proiectarea didactică este o componentă esențială și o garanție a succesului în procesul de învățământ, implicând o nouă înțelegere pedagogică. Aceasta presupune o analiză aprofundată a conținuturilor, strategiilor de predare, procedurilor de evaluare și a contextului socio-economic. Obiectivele, fie că sunt formulate ca obiective operaționale sau alternative, joacă un rol central în orientarea întregului demers didactic. În procesul de proiectare didactică, cadrul didactic trebuie să stabilească: Ce cunoștințe trebuie însușite de către elevi? Ce competențe specifice sunt urmărite? Care sunt metodele cele mai potrivite de predare-învățare? Cum au procedat elevii pentru a achiziționa cunoștințele relevante? Cum se integrează învățarea în contextul societății?

Sarcina didactică: element central al lecției. Sarcina didactică reprezintă un element fundamental în desfășurarea procesului de învățământ. Aceasta poate viza consolidarea cunoștințelor, aprofundarea și completarea unor lacune, formarea de noi cunoștințe sau dezvoltarea unor abilități mai largi. Sarcina didactică este strâns legată de obiectivele lecției și de conținuturile specifice disciplinei, adaptându-se la nivelul de pregătire al elevilor și vizând actualizarea cunoștințelor anterioare. Tipul lecției se determină în funcție de sarcina dominantă a acesteia. Sarcina didactică poate fi: De însușire a cunoștințelor, De formare de priceperi și deprinderi, De consolidare și sistematizare, De evaluare și apreciere. Activitățile didactice trebuie să fie cât mai atractive și stimulatoare, antrenând elevii în procesul de învățare. Abordarea problemelor reale, rezolvarea conflictelor și adaptarea la schimbare sunt, de asemenea, aspecte importante.

Obiectivele operaționale: detalierea demersului didactic. Ele sunt pași concreți, observațiabili și măsurabili, necesari pentru atingerea competențelor specifice. Formularea corectă implică precizarea acțiunii, a condițiilor și a performanței așteptate. De exemplu, un obiectiv operațional bine formulat ar putea fi: „Elevii vor fi capabili să identifice principalele cauze ale Primului Război Mondial, enumerând cel puțin trei factori declanșatori, în condițiile prezentării unui material documentar și a unei discuții dirijate.” Acest obiectiv specifică: Acțiunea: a identifica, a enumera; Conținutul: principalele cauze ale Primului Război Mondial; Performanța: cel puțin trei factori declanșatori; Condițiile: prezentarea unui material documentar și discuție dirijată.

1. Proiectul: obiective, activitati, rezultate si indicatori
2. Relația dintre Sarcina Didactică, Obiective și Competențe

Relația dintre Sarcina Didactică, Obiective și Competențe. Într-o abordare modernă, sarcina didactică este instrumentul prin care se urmărește atingerea obiectivelor operaționale, care, la rândul lor, contribuie la formarea competențelor specifice și generale. Competențele reprezintă rezultatele învățării pe termen lung, reflectând capacitatea elevului de a utiliza cunoștințele și abilitățile într-o varietate de contexte. Relația dintre aceste elemente poate fi vizualizată astfel: Competențe Generale: Viziunea de ansamblu asupra a ceea ce trebuie să dobândească elevul. Competențe Specifice: Descrierea mai detaliată a capacităților vizate în cadrul unei discipline. Obiective Operaționale: Pașii concreți, observabili și măsurabili, necesari pentru atingerea competențelor specifice.

În peisajul educațional contemporan, se observă o tranziție de la modelele curriculare tradiționale, axate pe obiective cadru și de referință, către o abordare centrată pe competențe. Cu toate acestea, formularea obiectivelor operaționale la nivelul lecției persistă, susținută de documente oficiale și tendințe universitare. Aceste obiective trebuie să reflecte capacitatea elevului de a aplica, transfera și rezolva probleme cu cunoștințele și abilitățile dobândite. Evoluția Obiectivelor în Curriculumul Românesc: în vechiul model curricular arhitectura programelor era bazată pe obiective cadru; în prezent există documente oficiale care susțin formularea obiectivelor operaționale la nivelul lecției, reflectând competențele ce pot fi aplicate în situații variate.

Critici și alternative la termenul „obiective operaționale”. Unii autori propun termeni alternativi precum „rezultate așteptate ale învățării” sau „indicatori de progres al elevului”, subliniind că obiectivele operaționale nu surprind în integralitate ideea de competență. Rolul obiectivelor în proiectarea didactică rămâne însă central: ele ghidează selecția conținuturilor, strategiile de predare-învățare și modalitățile de evaluare, contribuind la obținerea competențelor generale și specifice.

Sarcina didactică ca nucleu al lecției și obiectivele operaționale ca instrumente de planificare. Obiectivele operaționale detaliază pașii intermediați spre realizarea competențelor specifice, iar sarcina didactică este modalitatea prin care se organizează activitățile pentru a atinge aceste obiective. Cu alte cuvinte, sarcina didactică definește ce trebuie făcut în timpul lecției, obiectivele operaționale arată cum se face, iar competențele reprezintă rezultatul dorit pe termen lung.

Astfel, diferența esențială constă în nivelul de abstracție și în orientarea temporală: obiectivele operaționale sunt pași concreți, limitați de timp și spațiu, orientați spre acțiuni observabile; sarcina didactică este structura lecției și selecția activităților; competențele reprezintă niveluri de performanță cu aplicabilitate în contexte multiple.

tags: #diferenta #intre #sarcina #didactica #si #obiectiv

Postări populare:

• Calitatea sarcinii în execuția mandatului: abordări comparative și aplicații practice
• Recomandări utile: cum să pregătim cereale pentru bebeluși cu lapte matern
• Alergia la soare în timpul sarcinii: tratament recomandat
• Caracteristici ale patului din lemn cu saltea shabby chic și avantajele sale
• Ghid complet despre amorțeala feței: cauze, semne și investigații