Un bebe este diagnosticat ca fiind mic intrauterin atunci cand, in urma ecografiei, greutatea acestuia este sub percentila 10. Ce insemna acest lucru? Daca avem 100 de copii, 1 fiind cel mai mic si 100 fiind cel mai mare, numarul 10 este considerat percentila 10. Fetii mici pentru varsta gestationala au o greutate sub limita normala deoarece cel mai probabil asa au fost ei programati genetic sa fie, fara sa aiba neaparat o problema.
Aproximativ 50-70% dintre copiii sub percentila 10 (mici pentru varsta gestationala) sunt mici constitutionali (asa au fost ei programati genetic sa cantareasca). Pentru pacientele care nu au acest risc calculat la 12 săptămâni, se masoara fluxul de sange prin arterele uterine la morfologia de trimestru 2. Se efectueaza o ecografie detaliata pentru a exclude sindroamele genetice cu posibilitatea de amniocenteza daca diagnosticul este pus devreme in sarcina. Pacientele trebuie sa stie ca in multe cazuri nasterea va avea loc inainte de 37 de saptamani. Decizia de nasterea se ia in functie de mai multi factori care ne arata starea bebelusului si cum functioneaza placenta precum si lichidul amniotic si miscarile fetale. Nu este indicatie directa de cezariana restrictia de crestere intrauterina. Cu cat restrictia este mai severa si varsta sarcinii mai mica, cu atat mai mult este necesara cezariana deoarece bebelusul nu va avea rezerve suficiente de oxigen pentru a rezista unui travaliu.
Prognosticul dupa nastere depinde foarte mult de cauza restrictiei. Pentru bebelusii mici constituțional, acestia au un prognostic excelent. Mai tarziu, in viata adulta, vor avea un risc crescut de sindroame metabolice, diabet, boli cardiovasculare, obezitate. Asadar, un fat mic ecografic, indiferent daca este mic pentru ca asa a fost programat genetic sa se nasca, fara semnificatie patologica sau din cauza ca placenta nu functioneaza, trebuie monitorizat mai des, de specialisti in medicina fetala, pentru a decide cat mai corect momentul nasterii. Retardul de crestere in perioada intrauterina de viata asociaza riscuri atat pe termen scurt, cat si pe termen lung care se pot manifesta mai tarziu in viata adulta.
Cuprins
- Diagramele de crestere fetala
- Cauze restrictie de crestere intrauterina (RCIU)
- Tipuri de RCIU - primara si secundara
- Evaluare RCIU
- Riscurile RCIU pentru fat
- Nasterea prematura si retardul de crestere intrauterina
- Complicatii la nastere in cazul RCIU
- Sumar
Diagramele de crestere fetala
Diagramele de crestere fetala reprezinta grafice cu axe X si Y care redau o serie de curbe si ale caror rezultate sunt exprimate in percentile. Valorile perimetrului abdominal, cranian, diametrul biparietal, lungimea femurului si greutatea fetala pot fi comparate cu parametrii fiziologici ai fetilor de aceeasi varsta, in vederea determinarii unui deficit de crestere intrauterina. Diagramele pot fi utilizate pentru a prezice greutatea fetala preconizata la anumite varste gestationale (saptamani de sarcina) deoarece in majoritatea cazurilor, cresterea intrauterina a produsului de conceptie este constanta. Aproximativ 50-70% dintre nou-nascutii care prezinta o greutate la nastere inferioara percentilei a 10-a pentru varsta gestationala inregistrata sunt mici din punct de vedere constitutional, insa prezinta rezultat perinatologic normal si nu necesita interventie obstetricala. Riscul de aparitie al complicatiilor obstetricale si neonatale este direct proportional cu gradul de restrictie al cresterii fetale. Cu cat este mai mica percentila care defineste un fat mic pentru varsta gestationala, cu atat creste probabilitatea existentei unui RCIU - Restrictia de Crestere Intrauterina. Nou-nascutii cu circumferinta abdominala egala sau mai mica de percentila 3 sau care asociaza Doppler patologic al arterei ombilicale prezinta cel mai mare risc de morbiditate (imbolnavire) si mortalitate perinatala. Exista insa si cazuri in care un fat cu RCIU poate sa nu fie mic pentru varsta gestationala, in aceste situatii metoda de diagnostic utilizata consta in supravegherea evolutiei parametrilor biometrici fetali pentru minim 2 saptamani.
Cauze restrictie de crestere intrauterina (RCIU)
Din punct de vedere etiologic, RCIU prezinta multiple cauze si se poate datora unor afectiuni fetale, placentare sau maternale. Cauze fetale - principalele cauze fetale care favorizeaza aparitia RCIU sunt reprezentate de: anomaliile genetice - aneuploidie, disomie uniparentala, mutatii monogenice, deletii sau duplicatii partiale, cromozomi inelari; anumite sindroame specifice - sindromul Down, Edwards, Patau; infectiile in perioada de viata intrauterina cauzate de citomegalovirus, toxoplasma, virusul varicelei, malarie, sifilis si herpes simplex constituie alti factori implicati in aparitia retardului de crestere intrauterina. Cauzele materne care contribuie la aparitia restrictiei de crestere intrauterine sunt reprezentate de: comorbiditati ale mamei care afecteaza circulatia feto-placentara, hipertensiune arteriala cronica, diabet gestational sau pregestational, lupus eritematos sistemic, sindrom antifosfolipidic, patologii cardiopulmonare sau renale cronice, Anemie, sferocitoza. Stilul de viata al gravidei reprezinta un alt factor care influenteaza cresterea si dezvoltarea fatului. Consumul de alcool, droguri recreationale, tutun si substante ilicite (cocaina) favorizeaza aparitia restrictiei de crestere intrauterina. Varsta extrema a mamei in momentul conceptiei, sarcinile multiple sau cele obtinute la intervale scurte de timp, deficitul nutritional, tratamentele oncologice, cele anticoagulante si malformatiile uterine reprezinta alte cauze care pot favoriza RCIU.
Tipuri de RCIU - primara si secundara
Clasificarea actuala a retardului de crestere intrauterina conform protocoalelor internationale publicate in ultimii ani cuprinde: RCIU primar cu debut precoce pana la saptamana 32 de sarcina, asociat frecvent cu preeclampsia si insuficienta placentara severa; RCIU secundar cu debut tardiv dupa saptamana 32, mai frecvent intalnit (70-80%) si asociat in 10% din cazuri cu preeclampsie.
Evaluare RCIU
Evaluarea retardului de crestere intrauterina este realizata in conformitate cu criterii care includ aprecierea corecta a termenului de gestatie, evaluarea minutioasa a anatomiei fetale prin ecografie pentru depistarea sindroamelor genetice, investigatii de laborator din sangele matern pentru depistarea markerilor specifici anumitor patologii genetice, amniocenteza pentru anomalii cromozomiale sau defecte ale tubului neural, evaluarea circulatiei sangvine la nivelul arterei ombilicale fetale si al arterelor uterine cu ajutorul ultrasonografiei Doppler. Riscurile RCIU pentru fat includ hipoxie tisulara, hipoptrofie, acidoza si, in cazuri severe, deces.
Riscurile RCIU pentru fat
Riscurile pentru fatul care asociaza RCIU sunt directe proporționale cu gradul de retard ale creșterii: hipoxie, hipoperfuzie, hipoglicemie, tulburari de termoreglare, afectiuni cardiace neonatale si, in cazuri severe, deces. Nasterea prematura si retardul de crestere intrauterina cresc riscul de complicatii neonatale: detresa respiratorie, enterocolita necrozanta, hemoragii intracraniene, retinopatie de prematuritate, ductus arterial persistenta, etc. Pe termen lung, RCIU este asociat cu probleme neurologice si cognitive in dezvoltarea ulterioara, necesitand programe educationale speciale in cazul prematurilor cu RCIU.
Nasterea prematura si retardul de crestere intrauterina
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nasterea prematura este definita ca fiind delivrenta unui fat viu inainte de saptamana 37. Prematuritatea si malformatiile congenitale reprezinta primele cauze de mortalitate perinatala alaturi de RCIU si complicatiile acesteuia pe termen scurt. Nou-nascutii prematuri care asociaza RCIU sunt mai predispusi la complicatii respiratorii, necroza intestinelor, hemoragii intracraniene, si altele, necesitand terapie intensiva neonatala.
Complicatii la nastere in cazul RCIU
Complicatiile pe termen scurt includ: detresa respiratorie, asfixie perinatala, sindrom de aspiratie de meconiu, hipoglicemie, Policitemie, hipervascozitate sangvina, hiperbilirubinemie, sepsis si dificultati de termoreglare. Pe termen lung, pot exista afectiuni neurologice si cognitive, precum dificultati de invatare sau hiperactivitate. Monitorizarea atenta in sarcina si dupa nastere este esentiala pentru reducerea acestor riscuri.
Biometria fetală
Biometria fetală este o componentă crucială a îngrijirii prenatale, implicand masurarea marimii si cresterii fatului prin ecografii. Relevanta sa include estimarea greutatii fetale, evaluarea cresterea, detectarea RCIU si ghidarea deciziilor privind nasterea. Măsurători comune includ Lungimea coroanei-crup (CRL), Diametrul biparietal (BPD), Circumferinta capului (HC), Circumferinta abdominala (AC) si Lungimea femurului (FL). Biometria fetală este eficienta si sigura, realizata non-invaziv si foloseste ecografic. Frecventa scanarilor este adaptata fiecărui caz, iar rezultatele sunt comparate cu diagramele de crestere standardizate pentru a evalua daca fatul creste conform varstei gestationale.
Dacă bebelușul tau măsoară mai mic decât se aștepta, ar putea indica o restrictie de crestere intrauterina (IUGR), o afectiune in care bebelusul nu creste corespunzator. Biometria fetală poate ajuta la estimarea vârstei gestaționale, dar nu este folosită pentru a prezice data exactă a nașterii. Scanările regulate de biometrie fetală sunt o parte cheie a îngrijirii prenatale, ajutând la identificarea timpurii a problemelor si ghidand deciziile privind cel mai bun curs de actiune pentru mamă și copil.
Retrospectiv despre prevenție și monitorizare
Greutatea mică pentru vârsta gestațională poate fi prevenită prin evitarea factorilor de risc modificabili: abstinerea de droguri, alcool si fumat în sarcină, dietă echilibrată, hidratare adecvată și un management medical adecvat al comorbidităților materne. La maternități moderne, monitorizarea fătului și a mamei permite intervenții la timp pentru a optimiza momentul nașterii și pentru a reduce complicațiile neonatale. În cazul societății noastre, Spitalul SANADOR oferă îngrijire neonatală specializată și terapie intensivă neonatală complet echipată, asigurând consultații interdisciplinare și screening neonatal pentru sugarii născuți cu risc.
Sarcina fără embrion vs. sarcina normală
Sarcina fără embrion este o formă de pierdere de sarcină timpurie în care sacul gestațional se formează, dar embrionul nu se dezvoltă vizibil. Pot exista simptome precoce de sarcină si test de sarcină pozitiv, dar ecografia nu poate identifica embrionul. Diagnosticarea se bazează pe anamneză, test de hCG si ecografie, iar conduita poate include așteptarea (expectativă), tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală, în funcție de situație. O sarcină fără embrion nu înseamnă neapărat infertilitate sau imposibilitatea unei sarcini viitoare; multe cupluri pot concepe din nou, cu monitorizare medicală adecvată.
Ce cauzează ovulul afectat (sarcina anembrionară)?
tags: #dimensiune #mica #embrion #fata #de #perioada
Postări populare:
- Rolul muzicii românești în dezvoltarea fătului și în emoțiile mamei însărcinate
- Biblia și viața intimă a femeii însărcinate
- Ghid practic pentru situația de vizită a minorului: înțelegere notarială și locuință
- Ce este Dependency Injection și ce avantaje oferă
- Recenzie: Trenuletul sigur pentru copii mici, certificat