Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra peretelui vascular și este determinată de doi factori: cantitatea de sânge pompată de inimă și rezistența arterelor la fluxul de sânge. Hipertensiunea arterială în sarcină (hipertensiunea gestațională sau hipertensiunea indusă de sarcină) este o tensiune arterială cu o valoare mai mare de 140/90, care apare în a doua jumătate a sarcinii (în general, după săptămâna 20).
Tipuri de hipertensiune în sarcină
- Hipertensiunea cronică - hipertensiunea arterială existentă înainte de sarcină sau care apare în primele 20 de săptămâni, menținându-se și după naștere. Poate evolua spre preeclampsie.
- Hipertensiunea gestațională - hipertensiune arterială ce apare în a doua jumătate a sarcinii, după 20 de săptămâni, fără afectarea organelor și fără proteinurie, dar poate evolua spre preeclampsie.
- Preeclampsie - hipertensiune asociată cu afectarea altor organe (rinichi, ficat, creier) sau cu proteinurie; apare în general după săptămâna 27, poate avea forme ușoare sau severe.
- Eclampsie - complicație rară, dar gravă, cu crize convulsive la femeile însărcinate, în contextul preeclampsiei netratate sau insuficient controlate.
- Sindromul HELLP - formă severă de preeclampsie cu distrugerea globulelor roșii, afectarea ficatului și trombocitopatie.
Simptome și semne ale hipertensiunii în sarcină
Creșterea tensiunii arteriale este adesea denumită „ucigașul tăcut”, deoarece multe paciente nu au simptome clare până când afectarea este semnificativă. Semnele și simptomele preeclampsiei includ:
- Dureri de cap severe și persistente;
- Probleme de vedere (vedere încețoșată, pete luminoase);
- Dureri în zona abdomenului superior;
- Grețuri și vărsături;
- Creștere rapidă în greutate și edeme (mai ales la față, mâini, picioare);
- Disfuncții ale organelor (rinichi, ficat, plămâni) în cazuri avansate.
Hipertensiunea indusă de sarcină poate să dispară după naștere, însă poate crește riscul de hipertensiune arterială și boli cardiovasculare în viitor.
Cauze, factori de risc și prevenire
Cauza exactă a hipertensiunii induse de sarcină este necunoscută. Anumite condiții cresc însă riscul:
- vârsta sub 20 de ani sau peste 40 de ani;
- hipertensiune arterială sau preeclampsie în sarcinile anterioare;
- istoric familial de hipertensiune;
- diabet zaharat sau diabet gestațional;
- boli autoimune, boli renale;
- sarcină multiplă;
- rasă neagră.
Prevenirea completă nu este posibilă, dar pot fi implementate măsuri: menținerea unei greutăți normale, alimentație sănătoasă, exerciții fizice regulate, evitarea fumatului și a alcoolului, respectarea odihnei.
Monitorizarea sarcinii și diagnosticul
Monitorizarea tensiunii arteriale este esențială în îngrijirea prenatală. Diagnosticul hipertensiunii în sarcină se stabilește pe baza măsurării tensiunii arteriale (valori peste 140/90 mmHg) la două măsurători corecte în momente diferite. Evaluarea stării fătului poate include:
- ecografia fetală pentru creșterea intrauterină;
- ecografia Doppler pentru fluxul placentar;
- monitorizarea cardiotocografică a ritmului cardiac fetal și a contracțiilor uterine.
Analizele de laborator și testele de urină (de ex. proteinele în urină) ajută la diferențierea între hipertensiunea gestațională și preeclampsie. În caz de suspiciune de preeclampsie, pot fi necesare teste de sânge pentru funcția renală și hepatică, precum și teste ale motorasculare și ale sângelui.
Tratamentul hipertensiunii în sarcină
Tratamentul depinde de severitatea bolii, de starea mamei și de stadiul sarcinii. Măsurile includ:
- monitorizarea frecventă a tensiunii arteriale;
- diagnosticul și monitorizarea stării fătului cu ecografii, profile biofizice, teste non-stres;
- medicamente antihipertensive considerate sigure în sarcină (de exemplu metyldopa, nifedipine sau labetalol) - evitate substanțe ca inhibitorii de ACE, blocanții de receptor AT1 sau inhibitorii de renină;
- repaus relativ, alimentație echilibrată cu aport moderat de sare, hydratare adecvată;
- investigații periodice pentru funcția renală și hepatică;
- pentru formele moderate-severe, amânarea nașterii poate fi discutată dacă fătul este într-o stare bună, altfel se indică naștere;
- în cazuri severe sau emergente, nașterea poate fi necesară (eventual cezariană) pentru protecția mamei și a copilului.
Tratamentul în timpul travaliului și la naștere poate include medicamente antihipertensive și, în cazuri grave sau cu preeclampsie severă sau eclampsie, se ia în considerare nașterea imediată. Monitorizarea tensiunii arteriale continuă după naștere, cu evaluări cardiologice la 2 săptămâni și medic de familie la 6 săptămâni.
Riscuri pentru mamă și făt
- scăderea fluxului sangvin către placentă, cu riscuri de restricție de creștere fetală, naștere prematură sau naștere cu complicații;
- dezlipire placentară prematură (abruptio placentae);
- riscuri cardiovasculare și neurologice la mamă;
- riscuri de insuficiență renală sau hepatică în caz de preeclampsie severă;
- riscuri de naștere prematură și necesitatea îngrijirii neonatale.
Hipertensiune în sarcină - abordare multidisciplinară
La nivelul SANADOR se asigură analizele, investigațiile de ultimă oră pentru diagnostic rapid și tratament adecvat. Monitorizarea și îngrijirea includ consiliere obstetrică-ginecologie, cardiologie, analize avansate, ecografii de sarcină, morfologii fetale și monitorizare fetală extrem de detaliate. Compartimentul de Primiri Urgențe asigură intervenție promptă pentru sarcini cu risc crescut sau urgențe obstetricale.
Preeclampsia: simptome, diagnostic și tratament
Preeclampsia se caracterizează prin hipertensiune arterială după 20 de săptămâni și proteinurie. Semnele includ edeme, cefalee severă, tulburări de vedere, dureri în partea superioară a abdomenului, greață și creștere în greutate bruscă. Diagnosticul poate include testul de proteine în urină, teste de sânge, ecografie fetală, profil biofizic și monitorizarea nonstress. Tratamentul variază în funcție de severitate și momentul sarcinii; în formele severe, poate fi necesară nașterea, monitorizarea intensivă a mamei și a fătului, utilizarea de sulfat de magneziu pentru prevenirea convulsiilor și corticosteroizi dacă nașterea este anticipată în următoarele zile.
Preeclampsia (eclampsia) în timpul sarcinii - Revizuirea asistenței medicale: Fiziopatologie, Simptome, NCLEX
Relația dintre hipertensiune și riscuri postnatale
Hipertensiunea în sarcină poate persista postpartum, însă în marea majoritate a cazurilor valorile revin la normal la aproximativ 6 săptămâni după naștere. Poate apărea hipertensiune cronică, în special la femeile în vârstă sau cu factori de risc hipertensiune preexistentă.
Suport și comunicare în cadrul unui program modern de îngrijire
La clinici moderne se facilitează consultări de obstetrică-ginecologie și cardiologie, analize de laborator avansate, ecografii de înaltă performanță, monitorizări regulate și intervenții în timp util pentru complicații obstetricale. Nutriția adecvată, exercițiile moderate și gestionarea stresului joacă un rol important în controlul tensiunii arteriale în timpul sarcinii. Uneori, medicii recomandă aspirină în doze mici pentru femeile cu risc crescut după al doilea trimestru, cu monitorizare atentă.
Rezumat și concluzii pentru practică medicală
Hipertensiunea arterială în sarcină apare în general după săptămâna 20 și poate dispărea după naștere, dar poate prezenta riscuri semnificative. Hipertensiunea gestațională poate progresa spre preeclampsie, iar preeclampsia poate evolua spre eclampsie sau HELLP, necesitând monitorizare intensivă și posibil naștere prematură. Monitorizarea tensiunii arteriale, evaluarea stării fătului și tratamentul adaptat la severitate, împreună cu un plan multidisciplinar, sunt esențiale pentru protejarea mamei și a copilului.
tags: #din #de #femei #hipertensiune #induse #de