Autor: Dr. Foarte multe gravide se confruntă cu greață cu sau fără vărsături în sarcină, denumite și disgravidie ușoară sau “grețuri matinale”.
Disgravidia emetizantă, denumită adesea sarcină toxică sau hyperemesis gravidarum, se distinge de greața matinală indusă de sarcină, afectând mai puțin de 3% dintre femeile însărcinate.
Această afecțiune se manifestă prin greață și vărsături persistente și extreme, care pot duce la deshidratare, pierdere semnificativă în greutate și dezechilibre electrolitice, necesitând adesea spitalizare.
Aproximativ 8 din 10 gravide au disgravidie ce nu se manifestă doar dimineața.
Studiile au arătat că HG are un impact negativ mai mare asupra mamei și fatului.
Cel mai mare risc apare la pacientele cu scădere ponderală semnificativă, simptome severe sau stagnare în greutate timp de 2 trimestre consecutiv.
Greața în timpul sarcinii ar putea fi un semn bun. Studiile au arătat că femeile cu greata și vărsături în primul trimestru au un risc mai mic de avort spontan decât femeile fără aceste simptome.
Există o componentă ereditară. Femeile ale căror mame sau surori au avut HG prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta și ele afecțiunea.
Gonadotropina corionică umană (hCG), hormonul produs de placentă, atinge un vârf în primul trimestru și poate fi vinovat pentru senzația de greață și vărsăturile asociate cu sarcina.
În mod similar, estrogenul, un alt hormon care crește în timpul sarcinii, este asociat cu o creștere a severității acestei stări de greață în sarcină și a vărsăturilor.
Este posibil ca greata și varsaturile în timpul sarcinii să indice că vați confrunta cu creșterea hormonilor necesari unei sarcini sănătoase.
Majoritatea femeilor însărcinate se confruntă cu un tip de greață în sarcină (70 - 80%).
Cum distingi între cele două stări de greață, iată:
- Greața în sarcină: greață uneori cu vărsături, dispare în majoritatea cazurilor între 12 și 14 săptămâni.
- Hiperemesis gravidarum: greață severă cu vărsături severe, posibil deshidratare și scădere în greutate, necesitând adesea spitalizare.
Grețurile matinale sunt prezente până în primele 3-4 luni de când sarcina și-a făcut debutul, iar vărsăturile sunt rare la sarcina toxică, dar pot fi frecvente în disgravidie emetizantă.
Diagnosticul de hiperemăză gravidarum se bazează pe simptomele clinice și pe excluderea altor afecțiuni care pot cauza vărsături severe.
Tratamentele medicamentoase pentru disgravidie emetizantă includ metoclopramid, prometazină, ondansetron, antihistaminice (meclizina, dimenhidrinatul) și suplimentarea cu vitamina B6 (piridoxină).
Tratamentul spitalicesc poate include tratament intravenos pentru hidratare, electroliti, vitamine și nutrienți, alimentare artificială, tratament nasogastric și, în cazuri severe, tratament medicamentos specific.
O bună hidratare este esențială: lichide intravenoase în caz de deshidratare severă, precum și monitorizarea strictă a electroliților și a stării generale a gravidei.
În formele ușoare, modificările dietei, odihna și antiacidele pot fi suficiente pentru ameliorare.
Ghimbirul și mentolul în diferite forme, precum ceaiul, pot ajuta în unele cazuri, iar consumul de lichide reci în porții mici poate facilita hidratarea.
Schimbarea dietei implică mese frecvente, dar în cantități mici, cu alimente ușoare, bogate în carbohidrați simpli, evitând alimentele grase, picante sau foarte condimentate.
În timpul sarcinii, gravida are nevoie în special de acid folic, calciu, vitamina D și fier pentru formarea oaselor, funcționarea normală a sistemelor și susținerea hemoglobinei.
Diagnosticul și monitorizarea includ teste de sânge, teste de urină, ecografii periodice pentru viabilitatea sarcinii și creșterea fătului, precum și evaluări ale sănătății mintale datorită impactului emoțional.
Rinichii: afecțiunea poate afecta funcția renală, cu reducerea debitului urinar, iar echilibrul electrolitic poate fi afectat prin scăderea sodiului și a potasiului.
Risc pentru fat: studiile sugerează că greața și voma în sarcină nu afectează în mod negativ fătul, iar în unele cazuri pot avea efecte protectoare, cu mai puține pierderi de sarcină și IQ relativ mai ridicat la naștere.
Răspunsul la tratament și monitorizarea pot implica spitalizare, astfel încât gravida să primească lichide intravenos, nutriție intravenoasă și suport medical complex.
Recurența disgravidiei emetizante poate fi semnificativă: studiile arată un risc de până la 80% ca femeile cu HG într-o sarcină să o manifeste din nou în sarcinile următoare.
La nivel național, consultanța medicală în specialitate obstetrică este esențială înainte de a începe orice tratament pentru disgravidie, iar ghidurile medicale actuale recomandă evaluări individuale și monitorizări regulate.
Tratamentul profilactic poate include recomandarea de început preventiv a antiemeticelor în anumite cazuri, precum și monitorizarea atentă a simptomelor și a stării generale a gravidei.
Greata în sarcină: momentul debutului, durata, intensitatea și răspunsul la schimbările de dietă pot varia, dar majoritatea simptomelor se ameliorează în al doilea trimestru.
Stare de greață în sarcină poate avea impact asupra calității vieții, iar discuția deschisă cu medicul curant este crucială în acest proces.
Este important să discutați cu un medic specialist obstetric înainte de a începe orice tratament pentru disgravidie sau HG, deoarece tratamentul trebuie adaptat individual.
La SANADOR, pacientele cu disgravidie emetizantă beneficiază de investigații avansate, monitorizare și echipă multidisciplinară pentru susținere medicală pe toată durata sarcinii.
Neuroștiința simplă a disgrafiei
Cu management adecvat și prompt, riscurile pentru dezvoltarea fătului sunt minime, iar nașterea se poate desfășura în condiții sigure.
Simptomele și etapele disgravidiei
Greața și vărsăturile în timpul sarcinii apar în primele săptămâni ale gestației, iar intensitatea variază; majoritatea simptomelor dispar între săptămânile 12-16, însă 15% pot persista până la naștere.
Disgravidia emetizantă poate necesita spitalizare și tratament intravenos pentru hidratare; tratamentul poate include nutriție parenterală totală (TPN) în cazuri severe.
În formele severe, vigilența medicală este esențială pentru a preveni complicații cum ar fi encefalopatia Wernicke în deficitul sever de tiamină.
Tratamentul medicamentos poate implica o combinație de doxilamină și piridoxină (vitamina B6) ca terapie de primă linie, urmată de antiemetice precum metoclopramid, prometazină sau ondansetron, în funcție de răspunsul individual.
Antihistaminicele H1 au efecte variabile, iar în cazuri cu deshidratare severă pot fi necesare perfuzii intravenoase pentru corectarea dezechilibrelor electrolitice, precum și administrare de tiamină.
Este foarte important să cântăriți riscurile și beneficiile medicamentelor, deoarece unele pot avea efecte adverse asupra mamei sau dezvoltării fătului.
Sunt situații în care agravarea simptomelor poate evolua în postpartum, iar monitorizarea alimentației și hidratației rămâne esențială pe toată durata sarcinii.
În cazurile ușoare, modificările dietetice și odihna pot fi suficiente, în timp ce formele severe necesită management în spital.
Este crucial să evitați administrarea oricărui medicament fără consult medical, indiferent de severitatea simptomelor.
Starea de greață în sarcină poate persista până târziu în sarcină în cazuri rare, iar tratamentul se ajustează în funcție de evoluția clinică.
Metoclopramidul, ondansetronul și alte antiemetice pot fi utilizate cu precauții în primul trimestru, iar monitorizarea fetală este recomandată pentru a detecta potențiale riscuri teratogene.
Deoarece anorexia și deshidratarea pot apărea în disgravidia emetizantă, intervențiile rapide și suportul nutrițional sunt cruciale pentru prevenția complicațiilor.
Rămâne important să se acorde atenție simptomelor neurologice sau visuale care pot indica complicații severe și necesitatea intervențiilor urgente.
tags: #disgravidie #de #ultim #trimestru