Dr. Gabriela Borsaru, medic primar hematolog în cadrul Policlinicii Enescu, răspunde la cele mai frecvente întrebări despre trombofilie în sarcină: ce este, când apare, ce riscuri implică și ce analize sunt necesare.
Trombofilia în sarcină: ce este și cât de des apare
Trombofilia este o stare dobândită sau, cel mai frecvent, moștenită, care crește coagulabilitatea sângelui, putând duce la formare de cheaguri cu consecințe importante asupra sarcinii. În țara noastră nu există statistici publicate la femeile însărcinate, iar mijloacele de investigație performante ale acestor patologii sunt accesibile de relativ puțin timp, de aproximativ 5 ani. Din experiența autorilor, incidența acestor afecțiuni este neașteptat de mare, sarcina fiind un prilej de a diagnostica trombofilie deoarece apar modificări semnificative care atrag atenția și determină pacientele să se adreseze medicului ginecolog și hematolog.
Simptomele trombofiliei în sarcină
Există mai multe tipuri de modificări încadrate ca trombofilii, iar o femeie însărcinată poate asocia mai multe modificări trombofilice. De cele mai multe ori, simptomele sunt modeste. Rareori femeia însărcinată dezvoltă tromboze severe amenințătoare de viață, cum ar fi tromboze venoase profunde sau tromboflebite la nivelul membrelor, tulburări de respirație datorate trombozelor în circulația pulmonară sau manifestări neurologice datorate unui accident vascular cerebral trombotic. În mod obișnuit, investigațiile se efectuează în cazul întârzierilor de creștere a fătului, modificărilor circulației uterine sau hipertensiunii arteriale până la manifestări de eclampsie, cu „îmbătrânirea placentei” ecografic evidenced.
Riscile trombofiliei pentru mamă și fat
Pentru mamă, trombofilia poate determina tromboze diverse iar prognosticul depinde de localizare și extensie, precum și de creșterea tensiunii arteriale în timpul sarcinii (eclampsie, preeclampsie). Pentru fat, există riscuri de întârziere de creștere, oprire a evoluției sarcinii, naștere prematură. Frecvent, femeile cu trombofilie au mai multe sarcini pierdute în antecedente. De asemenea, aceste patologii se asociază frecvent cu infertilitatea, iar screeningul de trombofilie poate evidenția patologii complicate la paciente și la partener.
Monitorizarea gravidei cu trombofilie
Monitorizarea depinde de tipul trombofiliei și de gravitatea manifestărilor: formele severe necesită monitorizare lunară sau la 2 săptămâni, cu ecografii și analize de sânge; formele moderate pot fi monitorizate la 6-8 săptămâni. Este esențială anamneza medicală detaliată, incluzând antecedente heredocolaterale, obstetricale și neobstetricale, pentru a ridica suspiciunea de trombofilie. Drept urmare, pacientele pot necesita investigații suplimentare încă din timpul sarcinii.
Testele de diagnosticare a trombofiliei
Testele se efectuează în laboratoare de referință cu experiență în domeniu. Inițial există un screening, urmat de investigații ADN. Este important de reținut că trombofiliile nu sunt evidențiate prin analize uzuale; o coagulogramă normală nu exclude prezența unei trombofilii. Diviza de laborator REGINA MARIA oferă o gamă de teste pentru trombofilie. PDW, VTM și alți parametri pot oferi informații despre activitatea plachetelor și inflamație, dar diagnosticul exact necesită evaluări suplimentare și corelare cu alte teste.
Tratamentul trombofiliei în sarcină
Tratamentul trebuie individualizat în funcție de pacientă și de tipul trombofiliei. În caz de accidente trombotice severe, se poate necesita internare cu administrare de heparină în doze terapeutice. La gravidele cu trombofilie, după bilanț, mijloacele terapeutice includ antiplachetare cu aspirină în doze variate (contraindicat după săptămâna 28 și postpartum) și anticoagulante injectabile de tip heparină sau heparină cu greutate moleculară mică, administrate profilactic în special seara. Nu toate trombofiliile necesită tratament, dar nu trebuie ignorate.
Nașterea la femeile cu trombofilie
În mod ideal, dacă nu există contraindicații, nașterea naturală este preferată în funcție de evoluția cazului, cu întreruperea tratamentului cu heparină cu cel mult 12 ore înaintea nașterii. Prezenta trombofiliei nu contraindică nașterea naturală, dar necesită monitorizare atentă. În unele cazuri, nașterea prin cezariană poate fi recomandată pentru a gestiona riscurile mai bine. După naștere, tratamentul cu antiagregante nu este recomandat postpartum; heparinele se pot continua în unele cazuri timp de 4-6 săptămâni postpartum, cu atenție la alăptare.
Ghidarea post-partum a mamei cu trombofilie
Post-partum, trombozele sunt mult mai frecvente în primele săptămâni. Femeile cu trombofilii majori și care au necesitat heparină în timpul sarcinii trebuie să continue tratamentul cu heparină încă 4-6 săptămâni postpartum, chiar dacă alăptează. Antiagljivele postpartum sunt contraindicate. Monitorizarea atentă a mamei și a nou-născutului este esențială, iar echipele multidisciplinare oferă sprijin în monitorizarea și îngrijirea postnatală.
Prevenirea trombofiliei și rolul screeningului
Nu se poate vorbi de prevenire a trombofililor, în special a celor moșteniți, însă există recomandări generale pentru a evita manifestările trombotice. Detectarea precoce și monitorizarea atentă în sarcină cresc semnificativ șansele de a preveni evenimentele nedorite atât pentru mamă, cât și pentru copil. PDW (latimea distribuției plachetare) este un marker ce poate indica activarea plachetelor, infecții, inflamații și chiar risc de cancer dacă este analizat împreună cu alți parametri. Reglarea valorilor PDW și a altor parametri ai trombocitelor poate sprijini deciziile terapeutice, în special când apar semne de inflamație sau tulburări hematologice.
Rolul PDW în trombocitoză și impactul asupra sarcinii
PDW măsoară variația dimensiunii plachetelor; valori între 10% și 20% sunt considerate normale în contextul general. Creșterea PDW poate indica trombocitoză activată sau o producție crescută de trombocite, iar scăderea PDW poate alătura unele patologii asociate cu trombocite uniforme sau consumul crescut. PDW este relevant în contextul trombocitozei induse de deficiența de fier, inflamații, boli inflamatorii autoimune și chiar unele cancere. În sarcină, o PDW crescut poate fi asociat cu inflamația și cu tratamente ce includ medicamente specifice, însă diagnosticul precis necesită analiza în contextul restului profilului hematologic.
Ce înseamnă o sarcină cu risc crescut și trombofilie?
O sarcină cu risc crescut este acea sarcină în care există factori materni sau fetali care cresc probabilitatea complicațiilor. Factori materni includ vârsta, obezitatea, antecedentele complicate ale sarcinilor anterioare, hipertensiunea arterială, diabetul gestațional, boli cronice etc. Fătul poate fi expus riscurilor prin anomalii genetice, ICIU (întârzierea creșterii intrauterine) sau malformații. Monitorizarea este strictă, implicând frecvențe mai mari ale vizitelor și investigațiilor, inclusiv ecografii Doppler și teste profilactice. În practică, unitățile moderne includ consiliere multidisciplinară: cardiologie, endocrinologie, hematologie, neonatologie etc., pentru a asigura cea mai sigură naștere posibilă.
Parametri suplimentari: laborator și monitorizare în trimestrul III
Streptococul de grup B este monitorizat în trimestrul III pentru a preveni infectarea nou-născutului; cultura genitală identifică purtarea și se instituie tratamentul adecvat pentru a reduce riscul infecției la naștere. Diabetul gestațional este definit ca orice tip de intoleranță la glucoză identificat pentru prima dată în timpul sarcinii. Hemograma cu formulă leucocitară, Hb, Ht și indici este esențială pentru a detecta anemii, infecții și tulburări de coagulare. Feritina, creatinina, transaminazele, FT4 și TSH pot oferi indicii despre starea metabolică și funcția organelor. Monitorizarea regulată a sarcinii permite identificarea precoasă a problemelor și inițierea tratamentului corespunzător, crescând șansele unei sarcini normale și a nașterii unei nașteri sănătoase.
Trombofiliile în sarcină - Dr. Emel Nuraltay, SANADOR
Conținut suplimentar despre plachetocrit și trombocitoză în sarcină
Plachetocrit crescut sau plachetocitoza poate apărea în sarcină în contextul trombocitozei secundare (reactive) sau primare. Cauzele includ infecții, inflamații, deficit de fier, medicamente speciale (ex. heparină LMH sau alte medicamente), și boli inflamatorii. Riscurile includ pierderea sarcinii în primul trimestru, nașterea prematură și complicații obstetrice. Tratamentul poate include heparină cu greutate moleculară mică în asociere cu aspirină, dar se poate opri aspirina în caz de sângerare. Geneticitatea trombocitozei ereditare poate fi o cauză rară, dar în sarcină prevalența trombocitozei reactive este mai frecventă. Monitorizarea atentă și testele adecvate ajută la gestionarea acestor situații.
Rolul screeningului și al diagnosticului precoce
Important este diagnosticul trombofililor, în special în sarcină și monitorizarea acestora pentru a preîntâmpina evenimente nedorite. Dincolo de informațiile despre PDW și VTM, analiza combinată cu alți markeri biochimici și parametri ecografici poate prezice riscuri precum IUGR (încetarea creșterii intrauterine) și preeclampsia. Protocoalele de screening includ evaluări de laborator în primul trimestru și monitorizări aprofundate în al doilea și al treilea trimestru, cu disponibilitatea consilierii multidisciplinare.
tags: #dispozitia #plachetelor #sarcina #crescute
Postări populare:
- Ghid practic despre cezariană: start, proces și îngrijire postoperatorie la Spital Bethesda Suceava
- procedura de FIV cu embrioni donați
- Cum să reduci diferența dintre timpul planificat și timpul efectiv în proiecte
- Maternitatea Gabrielei Cristea
- Ghid despre influențarea sexului fătului: ce spune știința