Diversificarea metodelor de interacțiune: motivație și învățare

Modernizarea și dezvoltarea metodologiei didactice reprezintă un proces continuu ce este dictat de schimbările care au loc în societate, cererea crescândă de educație și de formare, exigențele care stau în fața procesului de învățare, dezvoltarea științelor educației și în general a tuturor științelor. Prin caracterul ei dinamic, metodologia didactică rămâne deschisă la cercetări, perfecționare, înnoire, inovație și experimentări. Perfecționarea acesteia vizează următoarele aspecte: asigurarea unui caracter dinamic și deschis al metodelor, diversificarea, amplificarea caracterului formativ, accentuarea caracterului lor practic-aplicativ, reevaluarea metodelor tradiționale, asigurarea relației „metode didactice - mijloace de învățământ”.

O direcţie de acţiune în acest sens o constituie revitalizarea și utilizarea în continuare a metodelor tradiționale sau clasice: „nu neapărat tot ce este vechi este și demodat,… nu tot ce este modern și nou este, invariabil, și bun, sau eficient” (I. Amplificarea gradului de participare a elevului în activitatea de învățare prin implicarea acestuia în activități de cercetare, de investigare, prin sporirea efortului în rezolvarea sarcinilor de învățare presupune folosirea metodelor activ- participative. Acestea solicită elevului efort în gândire, imaginație, voință, memorie, ajutându-l să depășească stadiul primirii unor cunoștințe „de-a gata elaborate” și implicându-l în procesul de redescoperire a acestora. Metodele interactive promovează învățarea interactivă sau învățarea prin cooperare/ colaborare. Aceasta se bazează pe interschimbul de idei, informații, opinii, experiențe, atitudini, pe interacțiunile social stabilite în grupul clasă, în grupuri mici sau în perechi. Prin învățarea interactivă copilul își exersează gândirea, operațiile mintale, poate progresa, își poate dezvolta priceperea de a lucra cu ceilalți în înțelegere și armonie.

Tipuri de motivație în procesul de învățare

Învățarea prin descoperire pune copiii în situația de a rezolva ei înșiși probleme, de a manifesta independență în gândire, de a efectua transferuri de cunoștințe. Metodelor de învățare prin descoperire le este specifică această activitate de căutare, de cercetare, dirijarea din afară fiind minimă. Metodele euristice sunt metode care solicită copilul să folosească informațiile achiziționate în vederea obținerii unor noi informații sau a rezolvării unei probleme. Metodele practic-aplicative sunt metode care asociază efortul gândirii cu cel fizic, practic. Prin îmbinarea teoriei cu practica se aprofundează și se consolidează cunoștințe, se dezvoltă inteligența practică, se formează gândirea conceptuală și are loc dezvoltarea fizică.

Modul clasic de instruire și învățare se transformă, în sensul că se extinde aria surselor de cunoaștere, se creează noi posibilități de autoinstruire, se creează situații inedite de instruire, se creează un nou mediu de învățare. Inserțiile tehnologice conduc la o combinare a elementelor metodologice moderne cu cele tradiționale. Instruirea asistată de calculator (IAC) are în vedere utilizarea acestui mijloc modern de învățământ în procesul de predare-învăţare. Calculatorul îl ajută pe profesor să predea, pe elev să învețe, dar nu poate asigura suplinirea integrală a efortului celor doi.

Motivația elevilor în contextul modern

Studierea motivației în școală a pornit din nevoia de a înțelege și utiliza factorii subiectivi care explică fluctuațiile de randament școlar. Întrebările-cheie sunt: de ce un elev cu abilități cognitive mari poate avea rezultate mai reduse decât altul; cum pot fi identificați factorii care influențează gradul de implicare; cum poate fi stimulat un elev astfel încât să obțină un randament în concordanță cu potențialul său. Ex foundational, motivația este un ansamblu de forțe ce incită elevul în a se angaja într-un comportament dat, iar scopul este ca elevul să manifeste interes pentru școală și să-și realizeze sarcinile cu satisfacție.

La nivelul practicii didactice, există un continuum al motivației pornind de la absența motivației (demotivare) către motivația intrinsică, trecând prin reglarea externă, integrare și identificare. Aceasta se bazează pe teorie precum Self-Determination Theory (SDT), unde internalizarea descrie trecerea de la lipsa motivației spre acceptarea activă și implicarea personală. În practică, profesională, mediul didactic poate facilita această trecere prin: redesign-ul sarcinilor, oferirea de obiective realiste, promovarea autonomiei, competenței și relaționării, și reducerea criticii negative care demotivează.

• DEMOTIVARE: elevul percepe sarcina ca neînsemnată, irelevantă sau lipsită de sens.
• REGLARE EXTERNĂ: elevul se conformează datorită pedepsei sau recompensei, fără satisfacție internă.
• INTEGRARE: sarcina capătă valoare și devine parte a vieții elevului; se merită recunoaștere socială.
• IDENTIFICARE: comportamentul școlar devine dorit pentru contextul social și personal, cu obiective acceptate de elev.
• INTERIORIZARE: elevul încorporează noul comportament în personalitatea sa, trecând la motivație intrinsecă.

În practică, se poate utiliza o varietate de strategii pentru trecerea treptată spre motivația intrinsică: identificarea stilului motivațional preferat al fiecărui elev, adaptarea sarcinilor, stimularea activităților extrașcolare legate de disciplină, sau utilizarea unor activități alternative precum dansul pentru predarea unor noțiuni matematice sau organizarea unei „cafenele de învățare” în grupuri. De asemenea, se recomandă încurajarea obiectivelor ambițioase, dar realiste, monitorizarea progreselor și oferirea de recunoaștere pentru succese, inclusiv în zona activităților extrașcolare.

Strategii și exemple practice

1. Încadrarea sarcinilor pe niveluri de motivație: demotivare, reglare externă, integrare, identificare, interiorizare.
2. Aplicarea testelor sau observațiilor pentru a identifica stilul motivațional preferat al elevilor și elaborarea de strategii diferențiate.
3. Utilizarea tehnologiei ca sprijin, nu ca substitut al efortului: instrumente digitale pentru teme sau proiecte, cu evaluare echilibrată.
4. Realizarea unor activități ce stimulează autonomia, competența și relaționarea, conform SDT.
5. Promovarea feedback-ului pozitiv, evitare criticii moraleizante și recunoașterea meritelor elevilor.

În experiența practică a cadrelor didactice, motivația intrinsecă este considerată „cea mai bună cale de activare a elevului”, însă nu toate activitățile pot fi motivate strict intrinsec. Este necesar să se găsească echilibrul între stimularea intrinsecă și utilizarea motivării extrinseci, adaptată la vârsta, personalitatea și specificul fiecărei discipline. Exercițiul repetat al acestor strategii poate transforma treptat stilul de predare într-unul centrat pe autonomia elevilor, iar rezultatele pot reflecta creșterea responsabilității, a creativității și a satisfacției personale învățării.

Aplicarea practică în cadrul lecțiilor

În contextul unui cadru didactic, se pot concepe activități precum „predare prin dans” pentru noțiuni geometrice sau „cafeneaua de învățare” cu roluri de gazdă și participanți, pentru a stimula implicarea și colaborarea. Administrația, colegii și elevii pot beneficia de un proces de învățare mai dinamic și mai orientat spre rezultate pe termen lung, cu monitorizare periodică a progreselor și adaptări ale strategiilor în funcție de evoluția motivațională a claselor.

Un exemplu practic este utilizarea unei „cafenele de învățare” în cadrul unei activități colaborative: fiecare grup primește o sarcină de lucru, roluri de prezentare și stimulente non-materiale pentru realizări, iar profesorul acționează ca gazdă, facilitând discuțiile și schimbul de idei, nu ca sursă de control strict. Ulterior, se analizează rezultatele pentru a adapta strategia de motivare a fiecărui elev pe baza observației și a feedback-ului primit.

Elemente pentru o tablă de motivație la clasă

În încheiere, scopul este să inițiem trecerea de la motivația extrinsecă spre cea intrinsică pe baza unei planificări motivate, a testării de strategii diferențiate și a promisiunii recunoașterii efortului real al elevilor. Este necesară adaptarea constantă a practicilor didactice pentru a valorifica potențialul fiecărui elev și pentru a crea un mediu de învățare în care autonomia, competența și relaționarea se dezvoltă natural.

tags: #diversificarea #metodelor #de #interactiune #motivatie

Postări populare:

• cauzele infertilității la vârsta adolescenței
• Drepturile femeilor însărcinate la muncă în viitorul interviu: legislația muncii din România
• Ghid cuprinzător pentru nașterea în siguranță: monitorizarea medicală
• Decor romantic pentru camera fetei: ghid complet pentru un spațiu feminin sigur
• Informații utile pentru părinți: interviu cu Dr. Mihai Craiu