Prof. dr. Evelina Moraru a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, din Iași, în 1972, iar, 20 de ani mai târziu, primea titlul de doctor în medicină la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti, sub îndrumarea prof. dr. Valeriu Popescu. Prof. dr. Evelina Moraru este medic primar în Pediatrie, Alergologie și Imunologie Clinică și specialist în Gastroenterologie și Hepatologie. Preocupată de complexitatea dinamicii sistemului imunitar al copilului în afecțiuni de la hepatite virale, boli metabolice la patologii respiratorii, imunologice, digestive și nutriționale, prof. dr. Moraru rămâne un reper profesional și științific în Pediatrie. Prof. dr. Evelina Moraru este membră a Academiei Române de Științe Medicale, autor și co-autor al mai multor volume din domeniul pediatriei și hepatologiei. Fost redactor-șef al revistei Pediatru.ro, publicație bine cunoscută în România, indexată în mai multe baze de date internaționale, prof. dr. Ați decis să deveniți medic, inspirată de tatăl dvs., învățătorul satului, dar și un doctor de țară, dr. Cosma. Povestiți-mi puțin despre acești oameni esențiali ai copilăriei dumneavoastră.
Prof. dr. Evelina Moraru: Atmosfera de atunci era una specială. Gândiți-vă că am început școala în 1955, am intrat înainte de a împlini vârsta, deoarece părinții mei lucrau în învățământ și, în împrejurări lesne de intuit, am învățat să scriu și să citesc devreme. Școala de atunci avea o rigoare aparte. Tata era învățător și încerca, în ciuda resurselor limitate, să mențină un nivel ridicat al educației. Era un om riguros și a devenit un învățător foarte căutat. Când familia noastră s-a mutat la Bârlad, această decizie a fost luată tocmai pentru ca noi, copiii, să putem avea acces la o educație de calitate. Tata menținea o relație strânsă cu oamenii satului, încercând să îi ajute cât putea. Colabora cu preotul, cu doctorul și era foarte implicat. Îmi amintesc că îmi spunea adesea: „Vezi, aș vrea ca doctorul, de exemplu, să țină o conferință despre gripă.” Doctorul satului, domnul Cosma, era un medic tânăr, parte dintr-o familie de doctori. Soția lui era, de asemenea, medic. Îmi amintesc că erau doi oameni frumoși, înalți, veseli, locuiau într-o comună din apropierea Bârladului și veneau des în satul nostru. Doctorul Cosma avea o pasiune extraordinară pentru meseria sa și a reușit să transmită acest entuziasm și altora. A format o echipă de tineri, „Sanitarii pricepuți”, din care am făcut și eu parte. Eram o fetiță micuță și slăbuță, dar am vrut să fiu liderul echipei. Am participat la un concurs și am câștigat locul întâi. Îmi amintesc că aveam o geantă mare, în care se aflau toate materialele necesare pentru primul ajutor. Învățasem procedurile sanitare și comenzile pentru preluarea unui rănit, pe targă: „Apucați! Ridicați! Porniți!”. Acestea erau comenzile, iar eu le executam cu seriozitate. Această pasiune pentru medicină mi-a fost insuflată de doctorul Cosma. L-am reîntâlnit mai târziu, când eram studentă, iar el devenise profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Dedicarea medicilor pentru comunitate era un lucru obișnuit pe atunci. După absolvire, am fost repartizată într-o comună din județul Iași, fără vreo legătură directă cu experiențele copilăriei mele, dar am simțit că acela era locul în care trebuia să fiu. Am stat acolo pat four ani și mi-am dedicat tot timpul profesiei. Nu am avut nicio duminică liberă în acea perioadă, pentru că duminica era zi de consultații intensive. Comuna era mare și avea foarte mulți copii, 360 de sugari, îmi amintesc perfect. Acolo am reușit să realizez ceva important: am redus mortalitatea infantilă la zero, ceea ce era un eveniment extraordinar pentru acea perioadă. Acest lucru mi-a adus recunoașterea profesională și, la doar 25 de ani, am primit distincția de „Meritul Sanitar”.
Am început facultatea la 17 ani și am absolvit la 23. A fost o combinație de șansă, sprijin familial și muncă asiduă. Aveți o carieră remarcabilă, iar faptul că ați redus mortalitatea infantilă la zero este impresionant. Prof. dr. Evelina Moraru: Așa era atunci. Se punea accent pe calitate, pe dedicare. Ulterior, am avut oportunitatea de a merge la Iași și chiar mai departe, dar am rămas fidelă acestei misiuni. Studenția mea a fost marcată de entuziasm, de prietenii strânse și de dorința continuă de perfecționare. Asta o datoru profesorului meu, profesorul Marcel Burdea, un pediatru de elită, elegant în comportament, cu o clinică unde rigoarea era pe primul loc, alături de niște specialiști deosebit de valoroși, care au rămas în mintea mea scriși cu litere de aur. Am avut această șansă, iar faptul că am obținut o mortalitate infantilă zero a fost o realizare importantă. Din punct de vedere profesional, am ieșit în evidență și, după aceea, am pornit pe acest drum al perfecționării profesionale, la un alt nivel.
Prof. dr. Evelina Moraru: A fost o alegere influențată de mama mea, care a considerat că acest domeniu mi s-ar potrivi. La început, nu aveam o opinie foarte clară despre ce urma să fac. Ca studentă, mi-am dorit să fiu chirurg. Apoi, în anul trei, am vrut să fiu cercetător în morfopatologie - mă fascina acest domeniu și mi-am ales chiar și lucrarea de diplomă în această direcție. Mai târziu, am vrut să fiu chirurg într-o altă specialitate, pentru că empatizam foarte mult cu copiii. Însă, când am ajuns în pediatrie, mi-am dat seama că aceasta era, de fapt, chemarea mea. Am avut o înțelegere a vârstelor copilăriei și a comportamentului copilului. Atunci am hotărât să lupt împotriva bolilor copilăriei cu toată convingerea. Am fost sigură că Pediatria este ceea ce trebuie să fac.
Prof. dr. Evelina Moraru: Nu este nicidecum unul singur. Decizia de a face medicină a fost, în primul rând, o luptă cu propriile mele înclinații. Îmi plăcea literatura, am cochetat și cu jurnalismul, chiar. Am avut pacienți care mi-au rămas în minte, mai ales cei la care am efectuat biopsii hepatice. Prima mea specialitate în Pediatrie a fost Gastroenterologia, cu supraspecializare în Hepatologie. Biopsiile hepatice mă marcau profund, pentru că erau manevre invazive, dar necesare. Copiii și mamele lor au rămas în mintea mea. Apoi, am trăit și etapa aplicării transplantului hepatic. Am avut pacienți care au beneficiat de aceste intervenții și toți acești copii sunt în sufletul meu. Acum, sunt la vârsta adultă, mulți dintre ei. Medicina consumă mult timp, energie, anii tinereții.
Prof. dr. Evelina Moraru: Răspunsul diferă de la om la om. Sunt oameni care regretă, oameni care poate nu au investit atât de mult cât au făcut-o alții. Intrăm în această profesie cu dorința de a rămâne toată viața. Tatăl meu mi-a spus odată, când eram copil, că „fiii de medici mi se par cei mai triști copii din clasă, pentru că părinții lor nu vin niciodată la școală”. Adevărul este că, da, viața unui medic presupune multe sacrificii. Îmi amintesc că, atunci când aveam gărzi, fiul meu mai mic spunea: „Mamă, când ai gardă, casa e mai întunecată”. Probabil pentru că lipseam. Îmi amintesc o întâmplare de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Am ajuns acasă seara târziu. Era frig în casă, copiii mă așteptau. În acel moment, a bătut cineva la ușă. Era o vecină de la etajul șapte, care avea doi nepoți și care m-a rugat să merg să-i consult, fiindcă dădeau semne de febră. Am urcat la etajul ei și am intrat în casă. Am văzut copiii, le-am dat câteva recomandări și, în momentul în care am dat să plec, doamna mi-a spus: „Hai, rămâneți un minut în bucătărie cu noi, să mâncați ceva.” În acea bucătărie caldă, am simțit că adevărata chemare este să oferi îngrijire și familiilor. Am deschis ușa, m-am gândit la proprii copii și am ales să mă întorc la ei. Medicina este foarte mult despre a face pentru ceilalți. Dumnezeu spune că trebuie să faci totul pentru ceilalți. Și cred că trebuie să te gândești tot timpul la ceilalți, așa cum am învățat de la părinții mei. Trebuie să faci ceva pentru ceilalți, nu doar pentru tine. Este o profesie care îți permite să înveți și să ai satisfacția unui răspuns extraordinar, chiar dacă este vorba de prieteni sau de intervențiile lor. Am avut prieteni care m-au salvat în situații dificile și care erau cunoscuți.
Prof. dr. Evelina Moraru: Am fost asistentă, iar, la un moment dat, aveam aceeași vârstă cu studenții. Atunci, i-am simțit foarte aproape de mine. Promovările sunt o responsabilitate. Foarte mulți ajung profesori fără să parcurgă toate etapele. Ești un alt fel de profesor când ai parcurs fiecare etapă. Când ai ajuns profesor, înseamnă că ai învățat, ai ascultat, ești solidar. Când ajungi șef de lucrări sau conferențiar, apoi profesor, îți înțelegi cu adevărat munca și ce înseamnă să predai. Dacă ai trecut prin toate aceste etape, ai înțeles cu adevărat ce înseamnă această profesie. Când am ajuns profesor, am considerat că primesc o mare responsabilitate. Cursurile nu le-am predat doar pentru a le preda, ci pentru că simțeam că pot să dau ceva. Am avut întotdeauna studenți care mă sprijineau. La ultimul curs, am avut sala plină. Studenții nu știau că acel curs era ultimul pentru mine. A fost o experiență extraordinară. Iar cea mai grea perioadă pentru un profesor este atunci când încetează să mai activeze. Și am înțeles că adevărata putere nu este legată de o funcție, ci de ceea ce ai făcut și de recunoașterea celor care au lucrat alături de tine. Mi-a fost greu după pensionare, dar am înțeles că lumea se schimbă și că trebuie să acceptăm aceste schimbări. Cred că Medicina este profesia cea mai dedicată omului, că totul este important, de la hrană la sănătate, dar cel mai important este să ai grijă de sănătatea oamenilor.
Sumar despre pediatrie și normalități practice în cazuri private
- Pediatrul monitorizează sănătatea copiilor de la naștere până la 18 ani, având un rol crucial în diagnosticarea și prevenirea bolilor.
- Vizita la medicul pediatru într-o clinică privată implică o evaluare detaliată și un mediu sanitizat pentru copii.
- Pregătirea pentru vizita include aducerea copilului nemâncat în cazul investigațiilor.
- Colaborarea dintre pediatru și medicul de familie este esențială pentru o îngrijire adecvată a copiilor.
Articol realizat dr. Eovelina Moraru - Medic Primar în Imunologie și Alergologie pediatrică. Specialitatea de pediatrie implică foarte multă responsabilitate, empatie și acuratețe în afirmarea unui diagnostic, dar și în monitorizarea tratamentului. Pediatrul tratează stările de boală sau oferă asistență de prevenire pentru copii din primele ore de la naștere și până la 18 ani. A fi pediatru este o onoare, o mare responsabilitate și nu este simplu, nu este facil și doar o plăcere. Este mereu un prilej de dedicare și de satisfacție deoarece copiii sunt purtătorii idealurilor umane.
Cine și ce este medicul pediatru? Simplu spus, medicul pediatru este specialistul care s-a pregătit, în urma unui examen de rezidențiat, timp de 5 ani pentru a trata pacienți de la ziua 0 și până la majorat. Evident, el este mult mai mult decât atât. Orice specialitate are aspecte multidisciplinare, iar în pediatrie acestea nu lipsesc. Pediatria începe cu neonatologia și continuă cu rolul pe care îl are medicul de familie, cu vizite la cabinet și la domiciliu pentru a supraveghea evoluția nou-născuților; specialistul în pediatrie lucrează fie într-o policlinică, fie într-un spital. El nu face vizite la domiciliu, aceasta este exclusiv responsabilitatea medicului de familie. Astfel, când copilul se naște, este înregistrat la medicul de familie, care va supraveghea adaptarea, creșterea, vaccinările, profilaxia rahitismului și va asista copilul și familia în cazul unor eventuale îmbolnăviri. Când medicul de familie se simte depășit de o situație, în raport cu pacientul, în funcție de ghiduri, de indicații sau circumstanțe de severitate a bolii, face o trimitere la specialist în spital sau alte cabine. La pediatru se trimite orice copil care are o problemă ce depășește competența medicului de familie ori atunci când este nevoie de investigații suplimentare sau de terapii speciale pe care le face și le initiază pediatrul. La rândul său, medicul de familie primește de la pediatru, unde un copil a fost consultat într-o clinică de specialitate, o scrisoare medicală prin care sunt făcute recomandări pe care el le va urma, inclusiv informații referitoare la următorul control de specialitate. Între pediatru și medicul de familie trebuie să fie o colaborare foarte bună.
În ultima perioadă, în pediatrie s-au dezvoltat sub-specialități precum: cardiologie, pneumologie, imunologie, nefrologie, gastroenterologie, oncologie hepatologie, boli genetice, neurologie, psihiatrie etc. Aceasta permite, de fapt, o aprofundare și o acuratețe necesare pentru aplicarea celor mai noi cunoștințe în domenii de ultraspecializare. Cum arată cabinetul unui medic pediatru, în condițiile în care pacienții lui au nevoie de atenție specială? În general, spațiile nu diferă prea mult, în puține locuri se acordă atenție nevoii de a oferi siguranță, puțină veselie, culoare, deoarece copilul nu înțelege ce se întâmplă și, în mod normal, copilăria lui ar trebui să fie lipsită de boală. Boala fiind un eveniment nedorit, este asociat cu spaima, cu durerea și cu unele manevre invazive. În același timp, se impune un mediu auster, fără posibilitatea de transmitere a infecției. Parinții sunt tentați să aducă în cabinete jucării, cărți, dar acestea cresc riscurile de infecție, așa încât lumina, căldura, simplitatea spațiilor sunt reguli importante. Exista locuri unde doctorul nu imbracă neapărat halatul alb, dar regulamentul este să nu se renunțe la măsurile de igienă sau austeritate în cabinetele medicale. De pilda, nu e voie cu multe jucării, pentru că ele pot fi depozite pentru microbi. De exemplu, în cazul infecției rotavirusale, aceasta rezistă o perioadă pe jucării, chiar la o dezinfectare serioasă. Cele mai practice, mai eficiente și fără risc sunt ecranele cu desene animate, pentru că acelea nu transmit microbii. O față luminoasă, un cuvânt, un zâmbet și o privire blândă reușesc să câștige copilul. Niciun copil nu este fericit să meargă la doctor, doar dacă este mai mare și a mai fost sau dacă este foarte mic, un sugar, care nu știe despre implicatii și injectii. Dar până și ei, mai ales dacă au mai fost și au experiență, recunosc mediul și plâng. Uneori sugarii surprind prin inteligența și memoria. Cei de peste 6 luni intră deja în panică. Acestea sunt reacții firești. Copilul este speriat când merge la medic, dar, în general, cu o tactică de întâmpinare, cu un zâmbet, o mângâiere, o discuție prietenoasă, se depășesc momentele acestea.
Pentru ca întâlnirea cu medicul să decurgă fără probleme, părinții ar trebui să evite să îi mai sperie pe copii amenințând că îi duc la doctor să le facă injecție, dacă sunt neascultători sau obraznici. Medicul trebuie prezentat ca un prieten. Cum decurge vizita într-o clinică privată? În primul rând, este un spațiu foarte curat, bine adaptat vizitei unui copil; este cald, luminos, spațios și sigur prin măsuri de igienă. Exista condiții pentru înregistrarea datelor somatometrice: greutate, înălțime, temperatură, tensiune arterială, toate cu măsuri de igienă perfecte. În al doilea rând, timpul de așteptare pentru copii este redus la minimum. Vizita în cabinet este limitată la 30 de minute, timp în care medicul face întâi o anamneză, pentru a afla de ce a fost adus copilul, apoi apreciează date somatometrice și efectuează examenul clinic propriu-zis, cu implicarea copilului dacă este posibil.
În cazul unei programări pentru investigații, pregătirea pentru vizită poate include aducerea copilului nemâncat, iar în cazul recoltării de sânge, este indicat să fie efectuată pe nemâncate. Telemedicina revoluționează modul în care părinții își îngrijesc copiii, oferind acces la servicii medicale personalizate direct de pe dispozitivul mobil sau laptop. Avantajele sunt numeroase: consult medical, planuri de tratament, citire de analize și eliberare a documentelor, rapid și fără a merge fizic în cabinete. Acest serviciu este recomandat pacienților cu afecțiuni ușoare și medii, asigurând copiilor acces rapid la opinie specializată și tratament aferent.
Angioedemul ereditar apare în contextul unor preocupări clinice în perimetrul lui Evelina Moraru, profesor asociat de Pediatrie la Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași și Șef Clinica II Pediatrie - Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” din Iași. Ea a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași în 1972, iar în 1993 a obținut titlul de Doctor în Medicină la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, sub îndrumarea Prof. Dr. Valeriu Popescu. Ca specializări clinice, este medic primar pediatrie, alergologie și imunologie clinică și specialist gastroenterologie, cu specializare în hepatologie. Temele sale de cercetare includ modulările imune în hepatite virale, boli metabolice, patologie respiratorie, imunologică, digestivă și nutrițională, precum și evoluția certainelor patologii la copii (ciroză hepatică, steatoză, obezitate, malnutriție, malabsorbție).
Prof. Dr. Evelina MORARU este membră a Academiei Române de Științe Medicale. Ea este autor și coautor al mai multor cărți din domeniul pediatriei și hepatologiei și are peste 200 de lucrări științifice publicate în România și în reviste științifice internaționale. Este redactor-șef al Pediatru.ro, publicație bine cunoscută în România, indexată în mai multe baze de date internaționale și care acoperă toate sub-specialitățile din domeniul pediatriei. Ca o recunoaștere a activității sale științifice și de cercetare, a primit câteva premii naționale și internaționale, printre care Premiul Asociației Române pentru Studiul Ficatului pentru contribuția la dezvoltarea literaturii științifice (2006).
Nota: secțiunea de mai sus include citate și anecdote din interviuri cu Prof. dr. Evelina Moraru, revelatoare pentru motivația și dedicarea sa față de îngrijirea copiilor și față de comunitate.
Paleta de specializări și domenii de interes în pediatrie
- Pediatrie generală: monitorizarea sănătății copiilor de la naștere până la 18 ani, diagnostic și prevenție.
- Alergologie și imunologie clinică: înțelegerea răspunsurilor imune la copii și gestionarea tulburărilor alergice.
- Gastroenterologie și hepatologie: biopsii hepatice, transplant hepatic și managementul afecțiunilor hepatice la copii.
- Neonatologie în cadrul traseului de supraveghere a nou-născuților, cu rolul medicului de familie în monitorizarea creșterii și vaccinărilor.
- Sub-specialități în pediatrie: cardiologie, pneumologie, nefrologie, oncologie, boli genetice etc., cu obiectivul de a aplica cele mai noi cunoștințe în practică.
Vizitele la clinicile private oferă un cadru curat, sigur, cu accent pe igienă și pe confortul copilului, iar timpul de așteptare este minimal. Comunicare deschisă între părinți și medic este esențială pentru diagnosticul exact și tratamentul adecvat. Telemedicina se impune ca opțiune modernă, facilitând accesul la consulturi și planuri de tratament fără a necesita deplasări frecvente. În acest context, morfologia carierei Prof. Moraru ilustrează cum pasiunea pentru oameni, profesionalismul și angajamentul față de comunitate pot defini un parcurs medical de excepție.
tags: #doctor #pediatru #moraru
Postări populare:
- Regim alimentar pentru alergia la proteina laptelui de vacă: aptamil
- Ghid pentru angajări în psihiatria pediatrică: cerințe și oportunități
- Ghid complet despre cărți senzoriale
- Ghid complet despre controlul ginecologic pentru femeile virgine: ce să aștepți
- Dr. Janosi Gabor - studiu de caz și opinii despre complexul Stefanna