Problemele generate de accesul la avort nu sunt o noutate pentru români. De altfel, avortul sau întreruperea cursului sarcinii a fost aproape mereu prezent, într-o formă sau alta, în legislația penală a României, de la Îndreptarea Legii din 1652 până la actualul Cod penal intrat în vigoare în 2014. Avortul la cerere a fost introdus în 1957 prin Decretul nr. Cea mai sumbră perioadă din amintirea mamelor și bunicilor noastre este cea declanșată de Decretul nr. Până în 1985, rata mortalității materne se dublase, 86% dintre decese fiind urmare a avorturilor clandestine. Această medie era de 10 ori mai mare decât cea europeană. Până în 1989, s-a ajuns la o cifră sumbră de aproape 10.000 de femei care au murit în urma avorturilor ilegale.
După revoluție, la 27 decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.1/1989 a fost abrogat Decretul 770/1966 și dispozițiile corespunzătoare din Codul penal. S-a înregistrat un număr extrem de mare de avorturi în 1990 și 1991, iar metodele de contracepție erau în continuare inaccesibile sau necunoscute. Avortul a fost incriminat din nou prin Legea nr. 2. În prezent, avortul la cerere este reglementat prin Art. 201 al Codului penal. Avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, iar o întrerupere peste acest termen este sancționată cu închisoare sau cu amendă, cu o pedeapsă accesorie de interzicere a unor drepturi.
Însă, femeia însărcinată nu poate să fie subiect activ al acestei infracțiuni; legiuitorul a stabilit o cauză specială de nepedepsire în cazul în care aceasta își provoacă singură avortul. O întrerupere de sarcină poate să aibă loc legal peste acest termen dacă este în scop terapeutic și diferă în funcție de durata sarcinii. Dacă sarcina are sub 6 luni, poate fi întreruptă pentru a proteja sănătatea sau viața femeii, iar dacă depășește 6 luni, medicii pot produce avortul pentru a salva viața mamei, a fătului sau pentru a provoca o naștere prematură.
Interpretarea art. 201 subliniază că refuzul pe considerente morale nu este absolut, iar alin. (2) instituie condițiile pe care trebuie să le respecte medicul în ipoteza alin. (3). De asemenea, această practică nu este conformă cu standardele europene prevăzute în jurisprudența CEDO. Testimonialele persoanelor citate indică lipsa unor servicii de ghidare din partea statului în procesul de întrerupere de sarcină, evidențiind preocuparea pentru dreptul la avort și informațiile despre sănătatea reproductivă.
În ciuda dreptului conferit prin lege, întreruperea de sarcină este adesea mai mult despre găsirea unui medic dispus să efectueze procedura în cadrul unui spital de stat, decât despre alegerea femeii însăși, în situații în care viața sau sănătatea pacientei nu sunt în pericol.
Aspecte practice și etice: consimțământ, ghidare și responsabilități medicale
Ghidarea spre un medic care efectuează întreruperi de sarcină trebuie să îndeplinească etapele legale, iar dacă medicul refuză din motive religioase sau morale, are datoria să îndrume pacienta spre un alt medic care poate oferi astfel de servicii, conform art. în vigoare. Material realizat în cadrul proiectului Monitorizarea drepturilor omului relevă lipsa informațiilor suficiente despre sănătatea reproductivă în unele contexte, subliniind necesitatea îmbunătățirii accesului la servicii și informații, precum și a sprijinului din partea autorităților.
În ceea ce privește dezvoltarea practică, în multe cazuri există discrepanțe între cadrul legal și implementare. Existența legilor nu poate lipsi femeile de consiliere, ghidare și sprijin emoțional, iar pregătirea profesională a personalului medical este esențială pentru respectarea drepturilor pacientelor și asigurarea unui proces sigur.
Fapte și dimensiuni ale avorturilor în România
România este într-o situație în care, în trecut, avortul a avut un rol central în sănătatea publică. România este pe locul trei în Europa după numărul de avorturi la femei mărturisite și mame minore, iar doar în anul anterior peste 130.000 de avorturi au fost înregistrate, o parte semnificativă între acestea fiind la minore. Avortul reprezintă pierderea sarcinii înainte de 23 de săptămâni. În consecință, impactul psihologic poate fi semnificativ pentru femeie, iar rolul medicului ginecolog în consilierea pacientei este crucial.
În ceea ce privește aspectele medicale, aproximativ 10-20% din sarcini se termină cu avort, cu risc mai mare în trimestrul I și în cazul gravidelor cu vârsta avansată. Până la 20 de săptămâni, cele mai frecvente avorturi spontane apar, însă pot apărea și după această limită în câteva cazuri rare legate de malformații fetale sau factori externi.
La nivel de recuperare, majoritatea femeilor se recuperează în mod normal după un avort, iar timpul de recuperare variă între câteva zile și două săptămâni, depinzând de tipul avortului și de complicații. Recomandările includ abstinența sexuală pentru aproximativ două săptămâni și control medical de urmărire la circa două săptămâni pentru a verifica evoluția și eventualele resturi intrauterine.
- Avortul medicamentos (intr-un interval până în săptămâna a noua, cu două doze de pastile în interval de 72 de ore).
- Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspirație până în săptămâna a 14-a).
- Decizia de alegere a metodei se ia împreună cu medicul, în funcție de vârstă gestatională și de indicațiile profesionale.
Condiții pentru viitoarele sarcini și consiliere emoțională
În cazul unor avorturi multiple sau repetate, este recomandată evaluarea unor posibile cauze, cum ar fi anomalii uterine, tulburări de coagulare sau anomalii cromozomiale. Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică, iar sprijinul partenerului și al familiei este crucial pentru pregătirea unei noi sarcini. Medicul poate oferi consiliere, iar recomandările includ o perioadă de așteptare între două și șase luni înainte de a încerca din nou concepția, pentru a permite corpului să se recupereze și ciclului menstrual să revină la normal.
Este esențial să se acorde atenție suplimentară suplimentării cu acid folic înainte de o eventuală nouă sarcină, ca măsură de prevenire a defectelor de tub neural la făt, iar o alimentație echilibrată contribuie la refacerea nivelului de fier și a vitaminelor. Consultarea unui specialist în sănătate mintală poate facilita procesul de adaptare emoțională la pierderea unei sarcini.
Ce este un avort?
Prevenția și responsabilitatea socială
Prevenția este adesea legată de consultările prenatale regulate, evitarea factorilor de risc precum fumatul și alcoolul, precum și educația sexuală adecvată. Deoarece avortul poate avea impact semnificativ atât fizic, cât și mental, informarea și susținerea medicală sunt esențiale pentru binele femeii.
- Accesul la informare corectă despre sănătatea reproductivă
- Asigurarea consimțământului informat în toate etapele intervenției
- Suportul emoțional și consilierea post-avort
tags: #doctorii #fac #avort #fara #stirea #parintilor
Postări populare:
- Candidoza vaginală în sarcină: simptome, cauze și cum să gestionezi mâncărimile
- Descoperă povestea Monicăi Davidescu, medic ginecolog și naștere în lumina showbizului românesc
- Când poți face testul de sarcină după ovulație: ghid practic
- De ce să alegi samponul cu placenta vegetală Ph55 formula profesională Recapil Forte
- ghid complet pentru utilizarea scutecelor tip chilotel