Este firesc să te îngrijorezi când simți dureri pelvine în timpul sarcinii. Aceste dureri pot varia de la un simplu disconfort la senzații mai intense, ridicând întrebări despre ce este normal și când ar trebui să consulți un medic. Pentru a te ajuta să înțelegi mai bine aceste senzații, vom analiza cauzele comune ale durerilor pelvine în sarcină, cum se manifestă în fiecare trimestru și, cel mai important, care sunt semnele de alarmă care necesită atenție medicală imediată.
Durerea pelvină, sau durerea de burtă în partea de jos, este tip de durere care apare în partea inferioară a burții, de regulă în zona organelor reproductive (ovare, cervix, uter, vagin etc.).
Poate fi simptomul unei inflamații sau al unei infecții, urinare sau reproductive, dar poate fi cauzată și de o problemă la nivelul bazinului osos sau al altor organe.
Pelvisul este partea inferioară a bazinului osos, cavitate aflată în partea de jos a abdomenului, care conectează trunchiul cu picioarele.
Acesta conține și susține organe precum vezica urinară, intestinele și organele reproductive.
Deși vizează aceeași regiune, durerea pelvină nu se simte întotdeauna la fel. Spre exemplu, crampele menstruale nu au aceeași intensitate și aceeași durată ca durerile pelvine provocate de apendicită sau de o problemă intestinală.
În funcție de severitatea și durata simptomelor, durerea pelvină este clasificată în două categorii: acută sau cronică.
Durere pelvină acută: Atunci când durerea apare brusc și se manifestă prin înțepături sau dureri puternice, se numește durere pelvină acută. Aceasta poate iradia și spre alte zone ale corpului, dar de obicei durează puțin timp și se ameliorează cu tratament.
Durere pelvină cronică: Dacă durerea persistă pentru 6 luni sau mai mult și nu se ameliorează sub tratament, este considerată durere pelvină cronică. Este obositor și dificil să trăiești cu un astfel de disconfort constant, pentru perioade atât de îndelungate, cu atât mai mult pentru că studiile au arătat că factori psihologici precum stresul și emoțiile puternice pot agrava simptomele. De aceea, este foarte important să fii ținută sub observație medicală și să ți se recomande un tratament potrivit.
Din cauză că suntem atât de obișnuiți cu crampele care ne pot provoca dureri pelvine în diverse faze ale ciclului menstrual fără motive de îngrijorare, deseori asociăm durerile de burtă din partea de jos cu durerile menstruale, și le considerăm normale. Dar adevărul este că menstruația și afecțiunile sistemului reproductiv nu sunt singurele cauze ale durerilor pelvine. Pot exista multe altele, unele chiar grave, așa că nu ignora simptome. Iată ce alte afecțiuni pot provoca dureri de burtă jos la femei:
Durerea pelvină cauzată de afecțiuni ale sistemului digestiv: Apendicită: poate provoca durere abdominală intensă, în special în partea dreaptă, din cauza inflamării apendicelui. Constipație: spre exemplu, constipația cronică poate dura mai multe săptămâni și poate provoca dureri pelvine. Boala lui Crohn: se manifestă prin dureri abdominale provocate de inflamarea țesuturilor din tractul digestiv. Diverticulita: o inflamație dureroasă a diverticulului, din cauza acumulării de bacterii și materii fecale. Obstrucție intestinală: blocarea de alimente sau lichide în intestinul subțire sau gros se poate manifesta prin durere pelvină. Sindromul colonului iritabil: o afecțiune cronică ce provoacă dureri abdominale recurente și probleme digestive. Colită ulcerativă: boală autoimună care se manifestă prin ulcere și inflamație dureroasă la nivelul rectului și colonului. Cancer de colon: un tip de cancer care începe din intestinul gros, de la nivelul colonului, și poate provoca dureri pelvine puternice.
Durerea pelvină cauzată de afecțiuni ale sistemului urinar: Cistită interstițială: afectează vezica urinară și uneori provoacă dureri pelvine; este cunoscută și sub denumirea de sindrom dureros al vezicii urinare. Infecție de tract urinar: infectarea oricărei părți a sistemului urinar. Infecție renală: apare când Bacteriile din vezica urinară ajung la nivelul rinichilor; poate afecta doar unul dintre rinichi, sau pe ambii. Calculi renali: pietre la rinichi, reprezintă mici cristale alcătuite din minerale și săruri care se formează în rinichi atunci când urina este prea concentrată.
Durerea pelvină cauzată de afecțiuni ale sistemului reproducător: Nu în ultimul rând, în cazul femeilor, durerile în zona pelvină pot fi provocate de probleme la nivelul organelor reproductive sau de complicații în timpul sarcinii. Ci facem referire la durerile puternice care persistă pentru perioade îndelungate. Printre cele mai comune afecțiuni reproductive care se manifestă prin dureri în partea de jos a burții se regăsesc: Adenomioza, Endometrioza, Chisturi ovariene, Fibroamele uterine, Boala inflamatorie pelvină (BIP), Infecțiile cu transmitere sexuală, Vulvodinia, Cancer ovarian, Sarcina ectopică, Avort spontan, Deslipirea de placentă, Nașterea prematură, Moartea fetală.
Durerea pelvină la menopauză: Durerile pelvine apar adesea odată cu instalarea menopauzei. Pe fondul scăderii estrogenului, mușchii pelvieni slăbesc, ceea ce poate duce la numeroase dureri și la tensionarea mușchilor pelvieni.
Durerea pelvină în sarcină: Există și alte situații în care sarcina este însoțită de dureri pelvine, cunoscute sub denumirea de dureri de centură pelviană. Acestea se manifestă ca disconfort sau durere în zona inferioară a pelvisului și a spatelui, deoarece ligamentele pelvine se relaxează în timpul sarcinii, iar anumite articulații devin mobile - schimbări ce pot fi dureroase. Odată cu dezvoltarea bebelușului, durerea pelvină poate iradia inclusiv către perineu și către partea superioară a coapselor.
Simptomele asociate durerii pelvine variază în funcție de cauză. Intensitatea, localizarea și modul de manifestare diferă. Uneori, durerea este bruscă și acută, ca un junghi sau o senzație de arsură; alteori este o durere surdă, moderată, ca o presiune constantă; există și crampe care apar și dispar în funcție de activități. Pe lângă durerea în zona inferioară a abdomenului, pot apărea alte simptome precum sângerări vaginale excesive, disurie, secreții vaginale anormale, tulburări de tranzit intestinal, balonare, sângerări anal, dispareunie și febră.
Diagnosticul durerii pelvine începe întotdeauna cu o anamneză amănunțită și un examen fizic efectuate de medic. Un examen fizic general și pelvin ajuta, de asemenea, la determinarea cauzei durerii pelvine. Diagnosticul se bazează pe anamneză, examen clinic, analize de sânge și de urină, teste de sarcină, cultură de secreții vaginale, radiografii, ecografie, laparoscopie, histeroscopie, endoscopie, tomografie computerizată și RMN, în funcție de suspiciunea clinică.
Tratamentul durerii pelvine variază în funcție de cauză, intensitate și frecvență. Se poate opta pentru tratament medicamentos (antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, tratamente hormonale), terapie fizică (kinetoterapie, biofeedback, exerciții Kegel), intervenții chirurgicale pentru afecțiuni precum apendicita sau sarcina extrauterină, schimbări de stil de viață, terapie psihologică și, în unele cazuri, tratament homeopatic sau suplimente pe bază de curcumină sau alte recomandări nutriționale. Programele de exerciții la domiciliu, yoga, Pilates, Kegel sau tehnici de reducere a stresului sunt adesea parte integrantă a tratamentului. Este important să ne dăm seama că durerea pelvină de origine musculară poate fi o afecțiune cronică care se poate recăpăta, necesitând uneori reînceputuri de terapie fizică.
Tratamentul prolapsului organelor pelvine poate include kinetoterapie pentru întărirea mușilor podelei pelvine, tractări mecanice (dispozitive plasate în vagin pentru suport), tratament chirurgical pentru reparații sau histerectomie în cazuri avansate. Ocazional, injectii medicamentoase sau medicamente pentru managementul durerii pot fi utilizate în timpul terapiei fizice. În multe cazuri, tratamentul este o combinație de abordări, iar kinetoterapia este adesea cea mai importantă componentă.
Prevenția prolapsului și a durerilor planșeului pelvin se poate face prin exerciții Kegel zilnic, menținerea unei greutăți sănătoase, evitarea constipării, renunțarea la fumat, atenție la ridicarea greutăților și solicitarea asistenței medicale pentru tuse cronică. Controlul ginecologic periodic este cea mai bună metodă de prevenire și depistare timpurie a eventualelor probleme.
Durerea pelviană poate fi însoțită de simptome precum sângerări neobișnuite, dispareunie, secreții vaginale anormale, dureri vulvare, urinare dureroasă și simptome digestive. Spitalul Clinic SANADOR oferă diagnostic avansat și tratament eficient, cu echipamente moderne și o echipă de specialiști. Diagnosticul durerii pelvine începe cu anamneză amănunțită și un examen pelvin pentru a determina cauza și tratamentul adecvat. Tratamentul poate include terapie cu căldură, exerciții de relaxare, terapie medicamentoasă, intervenție chirurgicală, sau combinații ale acestor abordări. Pacienții cu dureri pelvine pot beneficia de servicii medicale complete pentru stabilirea unui diagnostic corect și recomandarea unui tratament personalizat, în funcție de cauza durerii.
Cum știi că ai SPLINA mărită: 8 Semnale de Alarmă
Durerea pelviană persistentă este un semnal important de evaluare medicală. Unele simptome pot părea minor, dar pot indica afecțiuni ginecologice care necesită intervenție. Dacă observi schimbări semnificative în frecvența, durata sau intensitatea menstruației, sângerări intermenstruale, dispareunie sau secreții vaginale schimbate, este esențial să îți consulți medicul. Nu toate investigațiile sunt necesare la fiecare pacientă; ecografia transvaginală poate oferi informații despre uter, endometru, ovare și structuri din jur, însă o ecografie normală nu exclude toate cauzele durerii pelvine.
tags: #dureri #la #palparea #ginecologului