Faptul că finalitatea oricărui sistem social este protecția drepturilor și libertăților persoanei este ideea de bază a liberalismului, iar dreptul la viață este un drept fundamental reglementat atât la nivelul Constituției României, cât și la nivel internațional. Avem, în acest sens, articolele despre dreptul la viață în Constituție, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și pozitivările normative aferente, însă definirea exactă a „persoanei” și a statutului fetusului rămâne discutabilă.
Perspectiva diferitelor actori asupra avortului
I. Poziția bisericii față de avort este clar exprimată, respingând ideea că fetusul este doar un produs de concepție; pentru reprezentanții clericali avortul reprezintă omucidere, iar teoria pro viață este ilustrată prin afirmații despre valoarea autonomă a copilului nenăscut.
II. Din perspectiva istorico-juridică, avortul la cerere era legal în România în 1957, însă Decretul nr. 770/1966 a suspendat acest drept, justificat prin afirmația că întreruperea sarcinii are consecințe grave asupra sănătății femeii. Efectele acestui decret au fost nefaste: morți ale femeilor, copii nedoriți abandonați, riscuri sanitare extinse.
După căderea regimului comunist, Decretul-lege nr. III a înlocuit decretul anterior, iar în România, după 1989, avortul a redevenit un drept reglementat prin legi ulterioare. Până la momentul actual, avortul la cerere poate fi efectuat în condițiile legale, însă accesul este afectat de costuri, lipsa finanțării publice și de organizarea serviciilor medicale.
Evoluția reglementării în alte regiuni: exemple comparative
În Africa, reglementările variază de la țară la țară: în Congo avortul poate fi permis în primele 3 luni fără alte condiții, iar în Maroc dreptul a fost extins în 2015 pentru cazuri de viol, incest sau malformații ale fetalului. În Africa de Sud avortul este actualmente legal, după reglementări mai permissive decât în perioada anterioară.
În America de Nord și în țările nordice, politica privind avortul a fost mai liberală în ansamblu, cu decizii ale Curților Supremelor și exemple privind reglementările naționale, cum ar fi clarificări în jurisprudența canadiană despre statutul fetusului și drepturile acestuia.
Avort în România în contextul pandemiei și după
Pandemia de COVID-19 a substituit avortul în multe spitale ca serviciu esențial, scoțându-l din lista intervențiilor prioritare. Ulterior, s-a înregistrat o scădere a numărului de avorturi la cerere în spitalele publice, iar multe cabinete au fost afectate de restructurări bugetare și lipsa finanțării publice. Astfel, în mulți ani recente, accesul la avort la cerere în România a fost limitat de costuri pentru paciente, de refuzuri pe motive religioase sau de lipsa infrastructurii necesare.
Rolul organizațiilor neguvernamentale și al civiliun57ilor
Asociația Moașelor Independente și alte organizații au subliniat necesitatea includerii avortului la cerere în decontarea de către CNAS, iar administrațiile locale au fost împinse să susțină cabinetele de planificare familială. De asemenea, s-au articulat demersuri către finanțarea programelor de contracepție, educație sexuală și creșterea accesului la servicii de planificare familială, în special în zonele vulnerabile.
La ce se referă „soluții” pentru femei în situații de viol
- Ajutorul de la organizații neguvernamentale: sprijin financiar pentru costuri, recomandarea clinică, consiliere psihologică, transport și sprijin pentru copii.
- CABinetele de planificare familială: educație și diagnostic, supraveghere a metodelor contraceptive, plus eventuale intervenții legate de fertilitate.
- Contraceptive gratuite și educație sexuală ca măsuri preventive, sprijinite prin strategii naționale de sănătate și bugete dedicate, cu dificultăți în realizarea finanțării publice.
Însă în realitatea curentă, costurile avortului la cerere pot fi semnificative pentru pacientă, iar lipsa de acoperire de către stat și variabilele administrative afectează accesul before and after violul.
Reacții și poziții instituționale
Biserica Ortodoxă Română își menține poziția morală contra avortului, în timp ce reprezentanți ai societății civile propun îmbunătățiri ale accesului la servicii, asigurarea de consiliere și sprijin pentru femei, precum și promovarea adopției și protecției copiilor.
EUROPEO: Avortul și dreptul femeii la propriul corp
Probleme actuale și recomandări practice
- Clarificarea unui protocol național privind situațiile în care medicii pot refuza avortul la cerere, cu încadrări în drepturi și obligații ale pacientei și cu obligația de îndrumare către un alt medic.
- Asigurarea informării exacte pentru pacientă în spital, pentru a evita informații eronate și descurajări nejustificate.
- Dezvoltarea rețelei de planificare familială la nivel local, cu finanțări publice susținute și colaborare între autorități și ONG-uri.
Statistici și date relevante
Conform cercetărilor publice până în 2021-2022, procentajul spitalelor publice care nu practică avorturi la cerere este semnificativ; numărul avorturilor vechi aferente perioadei post-decembrie 1989 a demonstrat reapariția procedurilor în contextul nou. Costurile variază considerabil între spitalele publice (aprox. 150-1500 lei) și clinicile private (aprox. 700-6000 lei) în funcție de promovările serviciilor și formatul intervenției.
În condamnări internaționale și jurisprudență, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat necesitatea accesului la informații prenatale și teste genetice în cazuri de suspiciune de malformații, iar lipsa accesului la servicii poate încălca drepturi fundamentale.
tags: #e #permis #avortul #in #urma #unui
Postări populare:
- Beneficii ale laptelui praf pentru bebeluși prematuri: caracteristici esențiale
- Ghid complet despre etapele sarcinii canine și îngrijirea femelei gestante
- Naromed: centru medical de încredere în Târgu Secuiesc - orientat spre pacient și servicii de specialitate
- Dr. Marin Mihaela: consultații ginecologie in București, trimitere si contract CAS
- Cum să alegi suzeta potrivită pentru fructele bebelușului