La spovedanie se întâlnesc tot felu de păcate. Între acestea sunt mai ales: desfrâul, avortul și homosexualitatea. Avortul reprezintă rezultatul fie al desfrânării oamenilor, care nu iau nici măsuri pentru a nu zămisli copilul, fie al desăvârșitei insensibilități față de viața omenească. Putem spune, oare, că atunci când Maica Domnului L-a zămislit pe Mântuitorul Hristos, înainte de un anumit moment - a 14-a, a 18-a, a 28-a săptămână - Acesta nu a fost Om și nu a fost Dumnezeu întrupat? Nu: în momentul concepției, embrionul este deja om, și distrugerea lui reprezintă un omor. uciderea de prunci.
Tinerilor le dau canon ca, mai înainte de căsătorie, să fie cuminți și cinstiți; iar după cununie, le dau canon să nască copii câți le va da Dumnezeu, să nu facă avorturi, nici să se păzească pentru a nu avea copil. Vă trebuie preoți mai buni? Nășteți-i! Au suflet copiii avortați? - "Au! - Dintr-a câta zi au ei suflet? - "Din clipa zămislirii. - Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte. - "Sămânța bărbatului și a femeii este vie.
Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă, se păzește să nu o omori. Du-te să întâlnești în pădure o scroafă cu purcei. Eu eram în pădure și am întâlnit o scroafă cu purcei într-un munte. Eram singur. Când ai pus mâna pe un purcel te-a făcut praf. Și vânătorii se tem de ei. Așa își apără scroafa sălbatică purceii.
Nu folosiți pentru a cunoaște părtiniri-noroc că nu o să includem blocuri de citate.
Mântuitorul aseamănă pe cei ce se căsătoresc numai pentru păcat, sau de ochii lumii, sau pentru avere, cu smochinul blestemat care nu voia să aducă nicio roadă pe pământ. Pentru că nașterea de copii nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinților. Nu fugi de la durere spre plăcere, adică numai să trăiești cu soțul, dar să nu faci copii, că în durerea cea veșnică te duci. Că dacă fugi de la durere spre plăcere, vei cădea în mâinile și brațele cele veșnice ale iadului, că nu vrei durerea care ți-a rânduit-o Dumnezeu aici, ci vrei să trăiești plăcerea și să omori copiii. Așa sunt legile firii date de Dumnezeu: mama să-și apere fiii săi. Dar omul rațional să fie mai rău decât toate fiarele și dobitoacele și să-și omoare copiii?
Publicat de 28 martie 2015: Viața umană începe în momentul concepției. Omul este suflet și trup încă de atunci, iar avortul este un păcat extrem de grav, care afectează copilul, mama, tatăl, familia și societatea. Din păcate, adesea avortul este prezentat ca o soluție. Nedorită, neplăcută, dar, cu toate acestea, soluție. Biserica condamnă păcatul, însă celor care își exprimă liber căința dăruiește, în virtutea iubirii divine, iertarea.
Alexandra Nadane, președintele Asociației „Studenți pentru viață“, a discutat cu multe femei în criză de sarcină. Unele dintre ele au născut copilul, altele au făcut avort, dar a păstrat legătura și cu unele, și cu altele. „Din experiența mea concretă, vă spun: majoritatea avorturilor se fac la presiunea tatălui copilului și în foarte multe cazuri acesta se comportă violent psihic și chiar fizic. Pe o femeie abuzată avortul nu o face să nu mai fie abuzată! Dimpotrivă, după avort, va fi mai mult abuzată și va accepta și mai ușor abuzul.“
Aceasta nu aduce însă prosperitate mamelor: „Da, poate să fie mai greu cu un copil în plus, dar există mereu posibilitatea adopției. Familia este prima alcătuire de viață obștească și sâmburele din care cresc toate celelalte forme de viață socială. Ea este mediul cel mai prielnic pentru nașterea, dezvoltarea și desăvârșirea ființei umane. În rânduiala Sfintei Taine a Cununiei se cuprind rugăciuni pentru rodnicia căsătoriei, iar în epitimiile de la spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca dată primilor oameni, „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” (Facere 1,28).
Dar nu numai defăimarea căsătoriei este osândită, ci și îndeletnicirea cu pregătirea și practicarea mijloacelor de avort pentru întreruperea sarcinilor (Canonul 3 Trulan, Canonul 65 Apostolic, 21 Ancira, Canonul 2 și 8 al Sfântul Vasile, Canonul 33 al Sfântul Ioan Postitorul).
Avortul în spațiul ortodox este tratat ca o crimă cu consecințe spirituale reale: lucruri precum canoanele și rugăciunile pentru prunci avortați, practica pomenirilor și ritualuri specifice, precum și discuțiile despre cum poate Biserica să poarte de grijă mamei, dar și să ofere iertare mamei care se pocăiește. Potrivindu-se cu întreaga tradiție patristică, avortul este văzut ca o scindare a comuniunii între materie și duhul vieții și ca o încălcare gravă a poruncilor divine.
Din perspectiva medicală și socială, textul scoate în evidență faptul că avortul poate provoca complicații fizice majore, tulburări psihice, impact asupra familiei, precum și efecte asupra societății. Se subliniază posibilitatea adopției și sprijinul societății, mai ales al Bisericii, pentru femei aflate în criză de sarcină.
Perspectivele pastoral-spirituale asupra copiilor avortați
Sinodul VI Ecumenic în canonul 83 spune: „Cei morți nu pot fi botezați, după cum nu pot fi nici împărtășiți”. Deci copiii avortați, născuți fără de vreme, pierduți fără voie, sau care mor îndată după naștere, fără a primi botezul, nu pot fi botezați nicidecum după moarte, pentru că nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniți nici la biserică, pentru că nu sunt botezați și nu au nume. În schimb, Biserica arată grijă maternă față de mamele care pătimează și caută să le ofere sprijin spiritual și practic, inclusiv prin rugăciune, canoane și consiliere pastorală.
Există canoane, rugăciuni și practici pentru copiii avortați. Unele parohii au dezvoltat un canon specific de rugăciune pentru copiii avortați, iar slujbele pentru acești prunci sunt întâlnite în comunități unde se afirmă necesitatea mântuirii și alinării sufletești a mamelor. Însă Biserica insistă că nu se poate pomeni cu nume un copil necunoscut, iar practica de a numi copiii avortați aparținând unor familii este considerată problematică. Iubirea creștină, în acest sens, este cea care restaurează comuniunea între vii și adormiți prin rugăciune și împărtășanie, dacă femeia se căiește și urmează canoanele duhovnicului său.
Profesorii și preoții ortodocși subliniază că vindecarea arborelui genealogic poate fi realizată prin Sfântul Botez, iar ereditățile nu devin predestinare. Canonul de rugăciune pentru copii avortați, tipărit de o parohie din România, este citat ca exemplu al efortului de răscumpărare și vindecare spirituală. În același timp, se recunoaște că fiecare copil reprezintă un plan al lui Dumnezeu pentru binele lumii, iar uciderea unui singur copil poate avea repercusiuni profunde asupra familiei și chiar asupra societății.
Consecințe și recomandări pastorale
Avortul este tratat în tradiția ortodoxă ca ucidere, crimă, genocid și deicid. Canonul Sfântului Vasile subliniază că femeia care leapădă fătul cu voie este supusă judecății pentru ucidere, iar alte canoane întăresc gravitatea acestei fapte. În această viziune, slujbele, rugăciunile și epitimile nu sunt scuze pentru iertare automată, ci instrumente disciplinare, menite să deschidă calea pocăinței și a revenirii la credință. Oamenii implicați, inclusiv medici și alți practicanți, pot fi afectați de consecințe psihice și sociale, iar tratamentul pastoral urmărește să ofere suport, nu să stigmatizeze.
Este subliniat faptul că sprijinul comunității, consilierea medicală, psihologică și pastorală, precum și mijloacele de prevenire a sarcinilor neplanificate, pot reduce numărul avorturilor. Centrele de criză de sarcină și inițiativele caritabile pot oferi alternativă, adăpost, consiliere și îngrijire, cu accent pe respectul pentru viața umană și pe responsabilitatea morală. În final, mesajul este că pocăința, iertarea divină și sprijinul comunității pot ajuta femeile să depășească trauma avortului și să-și refacă viața în lumină de credință.
Posibile rute de acțiune și resurse
- Consultarea duhovnicului pentru stabilirea canonului personal și a pașilor de pocăință.
- Sprijin pentru mame în criză de sarcină, centre de consiliere în criză de sarcină și programe de adopție.
- Rugăciune pentru copiii avortați și pentru familiile afectate, utilizând rugăciuni și rituri compatibile cu tradiția bisericească.
- Educație și informare despre consecințele avortului, cu accent pe etica vieții și importanța sprijinirii femeilor în decizii responsabile.
tags: #editura #sophia #pacatul #avortului
Postări populare:
- Hexoprenalina în tocoliză: opțiuni de tratament alternative în sarcină
- Descoperă Jurnalul unei gravide: structură, etape lunare și experiențe practice
- Ce distinge biberonul de tetină: explicație clară
- Recomandări esențiale pentru sarcină în timpul drumețiilor montane
- Puericultură și pediatrie pentru asistenți medicali — ghid teoretic