Avortul spontan, definit ca pierderea unei sarcini înainte de 24 de săptămâni, este o experiență dificilă și mult mai comună decât se crede, afectând multe cupluri la nivel global.
Cele mai multe pierderi de sarcină (aproximativ 80%) se petrec în primul trimestru, o etapă sensibilă în dezvoltarea fătului.
Momentul în care apare pierderea sarcinii este un indicator al unor posibile etiologii.
Avortul spontan în primul trimestru, înainte de 12 săptămâni de sarcină, este cel mai des întâlnit, iar cauza cea mai frecventă sunt anomaliile genetice embrionare - în 50% dintre avorturile spontane în primul trimestru, embrionul are anomalii cromozomiale.
Sănătatea genetică a embrionului este strâns legată de vârsta mamei.
Incidența avortului spontan crește de la 20% înainte de 35 ani până la 80% la peste 40 ani.
Avorturile spontane în al doilea trimestru apar mai rar și au drept cauză diferite infecții, ruperea membranelor sau incontinența cervico-istmică.
Există mai multe tipuri de avort spontan, fiecare având trăsături și simptome specifice.
Pacienta cunoscută cu sarcină intrauterină diagnosticată ecografic, elimină sarcina în urma unei sângerări abundente.
Sarcina se oprește din evoluție precoce și se elimină natural sub forma menstruației.
Sarcina biochimică este o sarcină foarte precoce care se oprește din evoluție în primele două săptămâni de la fecundație.
Avortul recurrent reprezintă o patologie distinctă și este dignosticat la pacientele cu două sau mai multe avorturi repetate în primul trimestru.
Acesta se diferențiază de avortul spontan sporadic, care are drept cea mai frecventă cauză anomaliile cromozomiale.
S-au studiat o varietate de factori care ar putea cauza avortul recurent, precum cauze genetice, sindromul antifosfolipidic, trombofiliile, infecțiile, factorii imuni, patologiile uterine și factorii de mediu.
Simptomele avortului spontan pot varia în intensitate și pot apărea brusc sau treptat.
Avortul spontan poate avea multiple cauze, iar înțelegerea acestora este necesară pentru a identifica soluții potrivite și a crește șansele unei sarcini sănătoase.
Cea mai frecventă cauză de avort spontan în primul trimestru sunt anomaliile cromozomale embrionare, în aproximativ 50% din cazuri.
Aceste anomalii cromozomiale apar sporadic, la embrionii pacienților care individual sunt sănătoși din punct de vedere genetic.
Anumite cupluri pot avea o predispoziție genetică care să crească riscul de pierdere a sarcinii.
În aceste cazuri părinții sunt purtători a unei anomalii genetice care determină formarea unui embrion anormal genetic.
Translocațiile balansate și translocațiile robertsoniene sunt observate la 2-5% din cuplurile cu avort recurent.
În aceste situații se recomandă efectuarea cariotipului ambilor parteneri.
Aceste translocații înseamnă că anumite bucăți din cromozomi și-au schimbat poziția, dar fără a pierde sau câștiga material genetic.
Deși părintele purtător este sănătos, aceste modificări pot duce la formarea unui embrion cu probleme genetice, care să nu poată supraviețui.
Cariotipul, o analiză genetică simplă, ajută la identificarea acestor situații.
Dacă se stabilește că unul din parteneri este purtătorul unui tip de anomalie genetică, cuplul necesită consiliere genetică cu un specialist, în urma căruia se recomandă testarea genetică a fătului în timpul sarcinii prin biopsie de vilozități coriale sau amniocenteză.
Actual există posibilitatea testării genetice preimplantaționale a embrionilor obținuți prin fertilizare in vitro.
Există numeroși factori care pot influența riscul de avort spontan, iar cunoașterea acestora poate ajuta la reducerea posibilelor complicații.
Deși unii factori, precum vârsta sau anumite afecțiuni medicale, sunt dificil de modificat, alții pot fi gestionați prin intervenții medicale și adoptarea unui stil de viață sănătos.
Starea de sănătate a mamei joacă un rol esențial în evoluția sarcinii, iar anumite afecțiuni și condiții medicale pot crește riscurile de complicații, precum avortul spontan sau nașterea prematură.
Incidența avortului spontan crește odată cu vârsta femeii, deoarece după vârsta de 35 ani calitatea ovocitelor se deteriorează și crește incidența embrionilor cu anomalii cromozomiale.
În aproximativ 20% din cazurile de avort recurent, pacientele sunt diagnosticate cu sindrom antifosfolipic. Acesta este o tulburare de coagulare dobândită și se asociază cu complicații în sarcină precum avorturi recurente înainte de 10 săptămâni de sarcină, moarte fetală intrauterină, eclampsie, preeclampsie și insuficiență placentară.
Diagnosticul este stabilit prin determinarea din sânge a anticoagulantului lupic, anticorpilor anticardiolipidici și anti-beta2-glicoproteină I.
Trombofiliile ereditare sunt afecțiuni care se moștenesc și care afectează procesul de coagulare al sângelui, crescând riscul de formare a cheagurilor.
De obicei, nu se recomandă efectuarea testelor pentru trombofilii ereditare în cazul femeilor care au avut avorturi repetate.
Malformațiile congenitale ale uterului pot crește riscul de avort spontan, în special în al doilea trimestru de sarcină.
Cele mai comune malformații sunt uterul septat, unicorn, bicorn și didelf.
Alte probleme uterine care pot cauza pierderea sarcinii includ sinechia intrauterină, adică alipirea pereților uterului prin aderențe, fibroamele și polipii uterini.
Anumite patologii endocrinologice materne precum diabetul zaharat, disfuncțiile tiroidiene sau hiperprolactinemia pot afecta evoluția sarcinii.
Se recomandă efectuarea screeningului pentru hipotiroidism și hiperprolactinemie prin determinarea din sânge a hormonilor tiroidieni și a prolactinei (TSH, fT4, ATPO, PRL) și tratament adecvat.
Pacientele cu diabet zaharat necontrolat au un risc crescut pentru malformații fetale și avort.
Pacientele cu sindromul ovarelor polichistice au o rată aproape dublă de avort comparativ cu populația generală - 40% vs. 20%.
Mediul hormonal debalansat al acestor paciente afectează evoluția sarcinii în trimestrul I.
Sindromului de ovare polichistice se asociază mai frecvent la pacientele supraponderale care au rezistență la insulină.
De asemenea, mediul hormonal înalt androgenic poate afecta necesarul de progesteron al sarcinii în primele 10 săptămâni de sarcină.
Studiile recente oferă noi informații despre pierderea sarcinii din cauze imunologice.
Deoarece jumătate din materialul genetic al embrionului provine de la tată, sistemul imunitar al mamei poate considera embrionul ca pe un organism străin și îl poate respinge.
În sarcinile normale, există mecanisme imune care protejează embrionul.
Când aceste mecanisme nu funcționează corect, sarcina nu se dezvoltă.
▶️ Programează o consultație la clinica Umana Fertility!
Istoricul pacientei de avort spontan în antecedente crește riscul unui avort repetat.
Mediul înconjurător și anumite infecții pot influența semnificativ evoluția sarcinii, crescând riscul de avort sau alte complicații.
Din acest motiv, înainte de a concepe, este indicat să faci un set de analize medicale recomandate de medicul ginecolog, pentru a evalua starea sănătății tale.
Infecțiile cu Toxoplasma, Rubella și CMV pot afecta dezvoltarea embrionului în primul trimestru, determinând malformații sau pierderea sarcinii.
Alți patogeni precum Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis, Chlamydia, Listeria monocytogenes, Herpes virus, nu au putut fi demonstrați ca factori causali pentru avort spontan recurent.
Vaginoza bacteriană se asociază cu un risc crescut de avort spontan și necesită tratament.
Fumatul împiedică dezvoltarea normală a placentei și crește riscul de avort.
Un nivel crescut al fragmentării ADN-ului spermatic poate crește riscul de avort recurent.
De asemenea, astfel de probleme pot fi asociate cu fertilitatea masculină, un factor important ce poate influența evoluția sarcinii.
La jumătate din cuplurile cu avort recurent nu se va putea determina cauza.
Cuplurile trebuie încurajate să nu renunțe la a încerca să obțină sarcini pentru că 75% din cupluri vor reuși în final să nască un copil sănătos.
Pierderea unei sarcini vine cu o încărcătură emoțională extrem de puternică pentru cuplu.
Despresia și tensiunea în cuplu se accentuează în cazul avorturilor repetate.
Studiile sugerează că starea emoțională poate influența cursul viitoarelor sarcini.
În majoritatea cazurilor, se recomandă atitudinea expectativă sau tratamentul medicamentos, deoarece 80% din sarcini se elimină de la sine, fără a fi necesară o intervenție, într-un interval de aproximativ 8 săptămâni.
În prezent, nu există o metodă dovedită eficientă pentru prevenirea avortului spontan.
Nu se recomandă repausul la pat, administrarea de vitamine sau relaxante uterine.
Diagnosticul și abordarea pacientelor cu avort recurrent este deseori dificilă și provocatoare, deoarece doar 50% din cupluri ajung să afle cauza pierderilor sarcinii.
De asemenea, studiile pentru tratamentul optim în avortul recurrent inexplicabil sunt încă neconcludente.
Important este ca pacienții să nu se simtă descumpăniți, să nu renunțe și să se adreseze unui specialist de infertilitate.
La Umana Fertility, pe lângă suportul emotional oferit constant de întreaga echipă, dispunem de o gamă largă de investigații în clinica noastră, iar echipa medical știe să abordeze conduita terapeutică într-o manieră detaliată și personalizată, pentru aceste patologii foarte complexe.
Nu uita că un avort spontan nu poate fi prevenit și nu este ceva ce poate fi cauzat intenționat de unul din parteneri.
Avortul spontan și sarcina timpurie explicate în 3D: cauze, dezvoltarea embrionilor și speranță
Surse foto: freepik.com
Avortul spontan reprezinta pierderea unei sarcini în primele 23 de săptămâni. Acesta un moment dificil atat pentru mama, pentru familia acesteia, cat si pentru medicul ce monitorizeaza sarcina.
Avortul spontan este o trauma fizica si emotionala, reprezentand de fiecare data un moment dificil.
Cu toate acestea, avortul spontan ramane o realitate, iar informarea este una dintre cele mai eficiente metode atat pentru a putea preveni aceste situatii, cat si pentru a le putea gestiona.
Articol realizat de Dr. Maria De Rubeis - Medic specialist Obstetrica-Ginecologie
Care sunt simptomele avortului spontan?
Primul si cel mai evident simptom al unui avort spontan este reprezentat de sangerarea vaginala, care poate fi insotita de crampe si dureri la nivelul abdomenului inferior.
Cu toate acestea, nu orice sangerare vaginala reprezinta un simptom pentru avortul spontan, acestea fiind frecvente în primul trimestru de sarcină.
Alte simptome specifice pentru avortul spontan sunt: dureri de spate diferite ca intensitate, de la usoare pana la severe; Pierdere in greutate; Mucus alb-roz; Ameliorare subita a simptomelor sarcinii sau disparitia temporara a acestora.
Diagnosticul si cauzele frecvente
Există cazul în care avorturile spontane pot apărea din cauza unei sarcini ectopice. Simptomele unei sarcini ectopice sunt de obicei observate în intervalul săptămânilor 5-14 ale sarcinii.
La SANADOR, beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect.
Diagnosticul se realizează prin examen obiectiv, ecografie de sarcină și măsurarea gonadotropinei corionice umane (hCG).
Măsurarea nivelului de beta-hCG poate oferi informații despre evoluția sarcinii.
Un nivel scăzut poate indica un avort spontan.
În anumite situații, pierderea spontană a sarcinii nu poate fi confirmată imediat și ar trebui repetate testele în 1-2 săptămâni.
După confirmarea avortului spontan, opțiunile includ gestionarea prin așteptare, tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală.
Există 5 tipuri de diagnostice posibile: Amenințare de avort, Avort inevitabil, Avort incomplet, Avort complet, Avort pierdut.
Avortul poate necesita evacuarea cavității uterine cu ajutorul aspiratorului chirurgical în unele cazuri.
Tratament și reacții post-avort
Managementul expectativ: poate fi ales în avorturi incomplete, pentru ca țesutul să se elimine natural în aproximativ două săptămâni.
Tratamentul medical: mifepristona și misoprostol, administrate de obicei sub formă vaginală, facilitează deschiderea colului și eliminarea conținutului.
Intervenția chirurgicală: dilatare și chiuretaj, efectuată de obicei sub anestezie generală, cu rată de succes 95-100%.
După pierderea spontană a unei sarcini, fătul trebuie îndepărtat din uter pentru a preveni complicațiile.
Sângerare vaginală poate persista timp de 1-2 săptămâni; menstruația revine în general în 4-6 săptămâni.
Concepția poate reveni în 2 săptămâni după avort; ar trebui luate măsuri de contraceție dacă nu doriți să rămâneți însărcinată imediat.
Recuperarea emoțională și întrebări frecvente
Vindecarea emoțională este individuală; sprijinul psihologic sau grupurile de suport pot ajuta.
Majoritatea femeilor pot avea o sarcină sănătoasă după un avort spontan.
FAQ: Ce simptome ar trebui să mă alerteze, de ce apare avortul spontan, cum pot reduce riscurile și alte clarificări frecvente.
tags: #efotrul #fizic #dupa #avort #spontan
Postări populare:
- Despartirea dintre Jennifer Lopez și Casper Smart: ce s-a întâmplat
- Ginecologie în Piața Iancului și împrejurimi: prețuri și consultații
- Ce face un asistent maternal profesionist
- Cum să alegi căștile antifonice pentru bebeluși și utilizarea corectă
- Detalii despre instructor auto în Iași și oferta completă a Școlii Titi Bas Auto