Estimările cu privire la avort: definiții, cauze, diagnostic, tratament și impact

Avortul reprezintă pierderea sarcinii înainte ca fătul să fie viabil, adică înainte ca acesta să poată supraviețui în afara uterului. În prezent, limita viabilității este stabilită la 24 de săptămâni gestaționale, dar probabil că se va schimba odată cu evoluția îngrijirilor neonatale. AVORTUL ESTE CEA MAI FRECVENTĂ COMPLICAȚIE A SARCINII! Statisticile arată că până la un sfert din sarcinile cunoscute - 24% - se termină cu avort, însă numărul real este probabil mai mare deoarece multe avorturi au loc devreme în sarcină, înainte ca femeia să-și dea seama că este gravidă.

Avorturile pot fi împărțite în avorturi precoce (la mai puțin de 12 săptămâni gestational) sau tardive (între 13-24 săptămâni gestationale). Avortul repetat sau boala abortivă este de obicei definit ca apariția a trei sau mai multe avorturi consecutive și afectează 1% dintre femeile de vârstă reproductivă; în unele țări europene și în Statele Unite, avortul repetat este definit ca două sau mai multe avorturi, consecutive sau nu.

De regulă, avorturile se rezolvă spontan, fără tratament, și rareori provoacă complicații materne severe. Deși avortul este relativ frecvent, nu înseamnă că este ușor de acceptat, pierderea unei sarcini având adesea un consum emoțional important. Deseori, tratamentul avorturilor este conservator iar medicii oferă informații despre opțiunile de management disponibile și sprijin pe parcursul monitorizării.

Ce provoacă avortul?

Anomaliile cromozomiale sunt depistate în 50-85% din avorturile spontane, reprezentând cauza cea mai frecventă în primul trimestru. Trisomiile reprezintă aproximativ două treimi dintre acestea, iar riscul de trisomie crește cu vârsta mamei. Alte cauze includ tulburări ale coagulării sângelui, sindrom antifosfolipidic, trombofilii moștenite și anomalii uterine congenitale sau dobandite, fibroame, sinechii etc. Riscul de avort spontan este crescut la femeile cu diabet de tip 1 necontrolat sau cu afecțiuni tiroidiene; femeile obeze au risc crescut după tratamente pentru infertilitate. De asemenea, condițiile socio-economice, consumul de cofeină, fumatul sau alcoolul pot fi asociate cu avortul spontan.

Diagnosticul avortului: simptome, investigații și clasificări

Simptomele includ sângerarea vaginală și dispariția simptomelor de sarcină. Avortul se clasifică tradițional în amenințare de avort, iminență de avort, avort incomplet și avort complet. Ecografia transvaginală, parte esențială a diagnosticului, evaluează viabilitatea sarcinii și se bazează pe aparențele morfologice; măsurătorile clinice, cum ar fi sângerarea, pot varia în intensitate. În caz de sângerare moderată sau severă, se poate efectua un chiuretaj pentru a opri sângerarea sau pentru a evacua resturi; în situații fără simptome sau antecedente, monitorizarea ecografică poate fi utilizată pentru a evalua evoluția sarcinii.

Sarcina oprită din evoluție și sacul gol descriu stadiul incipient în care sarcina este încă prezentă în cavitatea uterină, dar embrionul lipseste sau nu există activitate cardiacă; dificultatea principală este distingerea de o sarcină normală normală în evoluție. Diagnosticul poate fi eronat, în special la femei cu cicluri neregulate sau cu uter retroversat; reevaluarea la 7-14 zile este recomandată. Monitorizarea ecografică este, de asemenea, folosită pentru femeile cu antecedente de avort spontan și pentru confirmarea evoluției normale a sarcinii.

Avortul incomplet este diagnosticat când fragmentele de sarcină rămase în uter sau grosimea endometrului anormal de mare sunt identificate; avortul complet se stabilește când nu se mai identifică nimic din sarcina anterioră. Markerii biochimici, cum ar fi HCG, pot ajuta să confirme oprirea evolutiei sarcinii, deși nu sunt utilizați singular pentru diferențiere.

Rolul diagnostic al chiuretajului și al histopatologiei

În era investigațiilor neinvazive, chiuretajul nu este folosit în mod obișnuit pentru diagnosticul avortului, însă țesuturile rezultate pot fi trimise pentru examen histopatologic pentru a confirma sarcina intrauterină sau pentru a exclude sarcini patologice precum molara.

Semne de alarmă și când să mergi la spital

Orice femeie cu sarcină incipientă care resimte durere pelvină sau sângerare vaginală trebuie să se prezinte la un serviciu de îngrijire. Dacă apar semne de instabilitate cardiovasculară sau infecție, este indicată prezentarea de urgență. Simptomele pot semnala hemoragii semnificative, infecție sau posibilă sarcină ectopică.

Prevenția avortului

Nu există dovezi medicale că repausul la pat sau suplimentele de vitamine previn avortul. Tratamentul antispastice sau progesteronul este controversat, dar adesea se recomandă pentru confortul pacientei, cu efecte adverse minime.

Tratamentul avortului: opțiuni și etape

Tratamentul expectativ este adesea preferat de femeile care doresc o abordare naturală, cu posibilitatea de a aștepta două săptămâni pentru finalizarea avortului, ajustându-se în funcție de semnele de infecție sau de evoluția sarcinii. Tratamentul medicamentos, ales de 20-30% dintre femei, utilizează mifepriston și misoprostol pentru a detașa sarcina, înmuia și deschide colul, provocând contractii uterine. Eficiența medicamentelor depinde de tipul de avort, dozele și calea de administrare; studiile indică evitarea intervenției chirurgicale în 70-90% din cazuri la avorturile spontane precoce. Efectele secundare includ greață, febră, diaree și vărsături. După administrarea misoprostolului, durerea și sângerarea încep de obicei în câteva ore, iar sângerarea poate persista până la trei săptămâni. Reevaluarea în 24 ore este recomandată dacă nu apare sângerare.

Tratamentul chirurgical se realizează prin chiuretaj aspirativ sau instrumentar, în regim ambulator sau spitalizare, cu pregătire a colului uterin și anestezie. Complicațiile includ perforația uterină, lacerări cervicale, hemoragie și embii de țesut rămase; avantajele includ scăderea riscului de sinechii uterine și de complicații ulterioare în sarcinile viitoare. Recuperarea medicală implică revenirea ciclului menstrual în 4-6 săptămâni, reluarea activității normale treptat și evitarea activităților intense în primele zile. Se poate concepe din nou după avort, dar recomandările variază; uneori se sugerează așteptarea a 2-6 luni înainte de o nouă încercare, în funcție de circumstanțe, cu susținere medicală și nutrițională, inclusiv suplimentarea cu acid folic.

Recuperarea emoțională, conceperea viitoare și suportul psihologic

Recuperarea emoțională poate dura mai mult decât recuperarea fizică. Sprijinul psihologic, consilierea și grupurile de suport pot facilita procesul de vindecare. Sprijinul partenerului și al familiei este crucial în pregătirea pentru o nouă sarcină.

Avorturi la nivel mondial în acest an: date și surse

Conform OMS, în fiecare an au loc aproximativ 73 de milioane de avorturi induse la nivel mondial. În SUA, numărul estimat este de aproximativ 930.160 de avorturi în 2020, iar rata a fost raportată la 14,4 la 1.000 de femei. Alte surse rezumă incidențe diferite în funcție de țară, regiune și statutul juridic al avortului.

În România, femeile au dreptul, conform legislației, să întrerupă cursul sarcinii la cerere până la 13 săptămâni; în Republica Moldova avortul este permis prin lege; OMS recomandă avortul medicamentos ca metodă eficientă, sigură și non-chirurgicală în anumite condiții.

Puncte cheie despre etică, drept, legalitate și sănătate

Etica avortului este complexă, cu multiple perspective, inclusiv controverse legate de începutul vieții, autonomie corporală, drepturile omului, religious și de cadrul legal în diferite țări. Avortul legal și realizat în condiții sigure este considerat o procedură medicală relativ sigură, în timp ce interdicțiile sau restricțiile conduc adesea la practici nesigure. Impactul asupra sănătății fizice și mentale variază în funcție de individ, context și acces la suport.

1. Valoarea socioculturală și economică a accesului la avort ca parte a drepturilor reproductive.
2. Rolul consultațiilor prenatale pentru prevenire și sprijin terapeutic.
3. Necesitatea consimțământului informat în alegerea metodei de întrerupere a sarcinii.