Rata mortalității infantile în România a fost în centrul atenției publice în mai multe momente ale ultimelor decenii, fiind influențată de investițiile în sănătate, infrastructura medicală și politicile publice. Potrivit ultimelor analize, România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile din Uniunea Europeană, cu 6,6 decese la 1.000 de nașteri vii în 2024, semnalând vulnerabilități în sistemul de sănătate și în prevenția materno-infantilă.
Context istoric și date despre perioada comunistă
În perioada comunistă, s-au înregistrat decese în jur de 28.354 în 1959, iar în anii anteriori au fost raportate 33.210 decese în 1958. Descrierile istorice sugerează o situație în care „investiția în sistemul de sănătate se convertește direct în șansă la viață”, dar realitatea evidențiază puține investiții în combaterea maladiilor, cu accent pe menținerea rigidă a obiectivelor ideologice. „România avea o rată mare a mortalității infantile în UE” în perioadele de după război, iar condițiile din spitale erau adesea rudimentare, cu personal suferind de subfinanțare și lipsă de resurse.
Dincolo de conceptele politice, se impune observația că sistemele de sănătate din regimul sovietic și din Cehoslovacia prezentau modele paralele în privința statutului investițiilor, al planificării medicale și al dezvoltării infrastructurii. Energia dedicată muncii pentru partid nu era întotdeauna sincronizată cu necesitățile reale ale populației, iar acest lucru s-a reflectat în indicatori de sănătate, inclusiv mortalitatea infantilă. În linii mari, se poate spune că eşecul de a crea un sistem de screening eficient, un triage clar și mecanisme rapide de trimitere către tratament au afectat capacitatea de a reduce mortalitatea infantilă în acea perioadă.
Relația dintre investițiile în sănătate și ratele de mortalitate în prezent
Conform Raportului Salvați Copiii, mortalitatea infantilă în România a atins valori mai mari decât media UE în 2024, cu o rată de 6,6 decese la 1.000 nașteri vii. Analiza arată că această creștere survine în contextul în care România alocă 5,2% din PIB pentru sănătate, în timp ce țări ca Austria alocă 9,5% din PIB, Cehia și Croația 9%, Franța 8,9%. Investiția în sistemul de sănătate se convertește în șansă la viață: diferențele în alocare sunt reflectate în infrastructură, acces la servicii, prevenție și resurse umane.
În Austria, rata mortalității infantile în 2024 este de 3,1 la mie, în Cehia 2,3 la mie, în timp ce România înregistrează valoarea menționată. În contextul de zece ani, România a trecut de la o rată de 5,6 în 2013 la 6,6 în 2024, evidențiind o creștere surprinzătoare în ultimii ani, relaționată cu vulnerabilități în sistemul de sănătate și cu scăderea numărului de nașteri în unele perioade.
Disparități regionale și necesitatea unei cooperări structurate
Există diferențe mari între urban și rural, între spitalele mari și cele mici, în ceea ce privește prevenția și tratamentul. Zone precum București sau Olt au rate de mortalitate infantilă în proximitate de valorile occidentale, în timp ce județe ca Mureș, Suceava sau Ialomița pot înregistra rate de peste 10 la mie. Soluția nu este uniformizarea tuturor unităților sanitare la nivelul marilor centre universitare, ci construirea unui sistem funcțional de screening, triere și trimitere a cazurilor cu risc către aportul necesar.
Asemeni indicatorilor: speranța de viață și mortalitatea maternă
Indicatorii demografici, cum ar fi speranța de viață la naștere, au înregistrat oscilații în ultimii ani în România. În 2015, speranța de viață în UE era în jur de 81-82 de ani, cu landuri precum Spania, Franța și Portugalia la vârful longevității. În ceea ce privește mortalitatea maternă în 2020-2021, România a înregistrat o creștere în contextul pandemiei de Covid-19, cu 51 de decese și un risc obstetrical direct de 14 cazuri, iar în rândul riscurilor obstetricale indirecte au fost 35 de decese, situate la 19,4 la 100.000 nașteri vii.
Contextul european și trendurile demografice globale
La nivelul UE, mortalitatea infantilă s-a redus în ultimele două decenii, de la 6,6 decese la 1.000 nașteri vii în 1998 la 3,4 în 2018. În 2017 s-au născut 191.496 copii în UE, cu o scădere față de anul anterior. În România, în 2018, mortalitatea infantilă a fost de 6 decese la 1.000 nașteri vii, unul dintre cele mai ridicate niveluri din UE, alături de Bulgaria (5,8) și Malta (5,6), în timp ce Estonia (1,6) și Slovenia (1,7) au înregistrat valori mult mai mici. Dincolo de Europa, estimările ONU indică creștere a populației globale, iar unele țări din Europa de Est se confruntă cu scăderi demografice pronunțate, influențate de natalitate scăzută, migrație și emigrare.
Analiza modernă: motive și acțiuni
Salvați Copiii subliniază necesitatea investițiilor în maternități, secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală și obstetrică-ginecologie, precum și echipamente adecvate pentru spitale și secții de pediatrie. Organizația susține direcționarea a 3,5% din impozitul pe venit pentru aceste programe, argumentând că viața copiilor depinde de aceste investiții.
Idei-cheie pentru politici publice
- Creșterea finanțării alocate sănătății, în special în maternități și îngrijirea neonatală.
- Dezvoltarea unui sistem național de screening, triere și referire pentru cazuri cu risc.
- Îmbunătățirea educației pentru sănătate și combaterea dezinformării, în special în vaccinare.
- Reducerea diferențelor regionale prin investiții țintite în zone defavorizate.
Ce mai fac copiii? Înțelegerea mortalității infantile
tags: #eurostat #moartea #materna #comunism
Postări populare:
- Rețetă de cartofi gratinați cu brânză pentru bebeluși și sfaturi de diversificare
- Asiurarea utilizării antibioticelor în sarcină: riscuri și recomandări
- Utilizarea testului de sarcină Surecheck
- Roșii în alimentația bebelușilor de 4-5 luni: beneficii și recomandări
- Recomandări pentru centrul de activități bebe baby gym