Exemple de sarcini didactice pentru educarea limbajului la preșcolari

Medvillea grădiniței trebuie să ofere diferite contexte de comunicare prin care preșcolarul să se exprime și să utilizeze activ mijloacele de comunicare. Comunicarea cu adulții și cu ceilalți copii conduce spre modificări fundamentale în structura mentală. Inițial, limbajul exprimă doar nevoile primare sau starea psihică a copilului, pentru ca apoi să ajungă, prin interiorizare, un instrument al gândirii. Educatoarea reprezintă un model de exprimare, alături de familie și de cei din mediul apropiat.

Oferă copilului variate experiențe de învățare în stimularea capacității de a asculta și înțelege limbajul, în dezvoltarea capacității de a comunica eficient, de a vorbi corect gramatical, de a-și dezvolta vocabularul. În grădiniță, prin intermediul poveștilor, a poeziilor, a audierilor, convorbirilor și a lecturilor după imagini, educatoarea poate sprijini preșcolarul în corectarea și dezvoltarea vorbirii. Prin relaționarea cu ceilalți copii și cu adulții, viața copilului începe să se încarce cu dialoguri, interogații și asalturi asupra adulților datorate curiozității exprimate prin: de ce? pentru ce? cum?

Învățarea de poezii, citirea după imagini, spectacolele din grădiniță, cărțile de povești și vizionarea de emisiuni educative stimulează conturarea sinelui cultural. La preșcolari crește interesul pentru povești, cu precădere pentru cele cu aspecte fantastice, personaje cu puteri supranaturale. Această lume creează copilului ideea de o lume enigmatică, plină de neprevăzut. Deorece îi face plăcere să asculte povești, preșcolarul trăiește povestea emoțional, uneori voind să i se citească de mai multe ori, ceea ce face ca orice greșeală sau omisiune să fie sesizată de acesta.

Formarea deprinderilor corecte de comunicare prin limbaj este o acțiune permanentă și continuă în mediul grădiniței, astfel că există activități în care cultivarea și dezvoltarea limbajului este principalul scop al educatoarei. La vârsta preșcolară, limbajul este un mijloc al relaționării copiilor cu cei din jur, dar și de organizare a propriei vieți psihice. Potrivit Ursulei Șchiopu, la 3 ani preșcolarul este la stadiul limbajului situațional, alcătuit din propoziții simple, însoțite de obicei de gesturi. Exprimarea lor este de obicei plină de exclamații, interjecții, repetiții, onomatopee etc.

Cu timpul, această formă de exprimare se înlocuiește cu limbajul contextual, ambele forme evoluând pe parcursul vieții. Limbajul interior începe să se dezvolte, ceea ce face ca acesta să se transmită limbajului exterior și astfel, cu fiecare zi, în condițiile unei dezvoltări normale, să crească ritmul și debitul din ce în ce mai mult. Dezvoltarea exprimării orale și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale se poate realiza la preșcolari prin intermediul jocului în diverse variante, a jocului de rol, a jocului de construcții, povestirilor, repovestirilor, descrierilor, audierilor.

Jocul de rol constituie jocul cu cele mai multe valențe în dezvoltarea generală a copilului și în special, în dezvoltarea limbajului. Prin intermediul jocurilor de rol, copiii transpun în realitate întâmplări prin care au trecut și pot transfera experiența de viață acumulată despre oameni și situații. Acestea sunt puternic influențate de mediul familial, cultural, modul de exprimare al părinților și al comunității de origine. În cadrul acestor jocuri copiii sunt lăsați să se exprime liber, dar educatoarea le va oferi și alte forme de exprimare și comportament. Aceasta poate utiliza păpuși pentru redarea unor situații concrete de viață.

Jocurile de rol sunt foarte indicate pentru introducerea în comportamentul copiilor conduite sociale, formule de salut, prezentarea unor persoane necunoscute. Prin jocul de rol, copilul capătă încredere în el, pentru a vorbi într-o situație de grup, dar și învață să asculte când vorbesc alți membri ai grupului. O altă modalitate de stimulare a dezvoltării limbajului o constituie audierea unor descrieri și realizarea de descrieri de către copii. Educatoarea oferă un model de descriere. La început sunt suficiente două-trei caracteristici. Atunci când se citește textul, copiii pot închide ochii pentru a-și folosi imaginația. Copiii pot realiza descrieri ale unor obiecte, a unui coleg ori membru al familiei.

Copiii au nevoie de a-și dezvolta capacitatea de a asculta pe perioade din ce în ce mai îndelungate, de a-și menține atenția trează din ce în ce mai mult. Astfel că educatoarea are rolul în acest sens de a crea diverse situații de audiere cum ar fi: povești spuse sau citite de ea, ori a unor colegi de grupă, emisiuni radio sau TV, CD-uri cu povești audio. Progresiv, atenția copiilor va fi mai dezvoltată, iar aceștia vor putea sta un timp mai îndelungat în cadrul activităților de predare. La sfârșitul audierii, sunt utile întrebări de genul: „Ce ai simțit când am început povestea?”; „Ce credeai că o să se întâmple cu personajele?”; „De ce credeați că o să se întâmple așa?”; „Ce crezi despre modul în care s-a încheiat povestea?”; „Cum ai fi vrut să se termine”?

Educatoarea poate construi un program de audieri, la început de an școlar. Preșcolarii mai mici care nu au deprinderi de audiere pot asculta poezii scurte, ori un cântecel, vocea educatoarei sau a lor. Ascultarea propriei voci este un stimul important pentru copil în creșterea performanței în memorare, în dorința de a se corecta, de a fi mai conștient de comportamentul său. Pe timpul audierii, educatoarea observă gesturile, mimica și reacțiile verbale ale copiilor. Ca un feed-back al audierii copilul ar trebui să reacționeze prin ton, gesturi și limbaj corporal, să pună întrebări și să emită o apreciere.

Educarea auzului reprezintă o altă componentă esențială în dezvoltarea limbajului la preșcolari. Povestirea este și ea un bun prilej de cunoaștere a lumii sonore: mormăitul ursului, zumzetul albinelor, picăturile de ploaie, copitele calului, foșnetul frunzelor. Povestirea reprezintă atât o metodă de expunere și comunicare de cunoștințe pe cale orală, cât și o formă de cunoaștere a mediului înconjurător și educării limbajului. Aceasta poate reprezenta un model de vorbire corectă din punct de vedere gramatical sau stilistic, dar și o modalitate de a cunoaște cuvinte și expresii noi, de a-și însuși forme de exprimare a limbii populare, epitete artistice, formule stereotipe care dezvoltă vorbirea corectă a preșcolarului. Povestirile copilului sunt un mijloc important de educare a vorbirii. Aceștia trebuie deprinși de mici să-și exprime gândurile, dorințele, sentimentele.

Unii preșcolari prezintă dificultăți de pronunție, pronunție greșită ori omiterea pronunției unor sunete. Aceasta poate avea ca principală cauză lipsa unei stimulări verbale în mediul de viață sau educațional al copilului. Cu un program de intervenție personalizat, educatoarea poate corecta pronunția preșcolarilor, atâta vreme cât nu necesită terapie logopedică. Dintre tulburările de vorbire cele mai frecvente se numără dislaliile, bâlbăiala. S-a constatat că pe perioada preșcolară aceste tulburări sunt instabile, fie corectându-se, ori agravându-se. Procedeele necesare ameliorării sau corectării limbajului depind de manifestările tulburării și ale cauzei.

Lecturile după imagini constituie un alt mod de dezvoltare a limbajului preșcolarilor. Această formă de activitate solicită mult reprezentările și experiența de viață a copiilor. „Potrivit teoriei abordării integrale a limbajului, oamenii achiziționează limbajul ca un întreg, nu în fragmente... Copiii nu trec succesiv prin fiecare din actele vorbirii, ci dimpotrivă, totul se petrece aproape simultan, de la vârste foarte mici” (Boca-Miron, 2002). Convorbirile au rolul de a activa vocabularul, de a preciza și fixa cuvintele, de a forma o vorbire corectă și expresivă. Metoda conversației este cea care însoțește această formă de activitate, complexă și completă.

În această activitate, copilul își folosește întreaga sa zestre lingvistică, își prezintă personalitatea, iar aceasta se exprimă prin utilizarea cuvintelor și sintagmelor potrivite. Preșcolarul trebuie să-și sistematizeze cunoștințele deja însușite, într-o structură nouă. Prin activitățile de memorization, se oferă un model de limbaj poetic, bogat, nuanțat, un mod de a cunoaște mediul înconjurător, de a-și forma și consolida noțiuni primare despre familie și mediul social. Poeziile oferă prilejul de a dezvălui copiilor bogăția limbii române, în polisemia și sensurile sale secundare sau cele figurate. Poeziile pot fi și un mod de a corecta și exersa pronunția.

Un alt mod de dezvoltare a vorbirii preșcolarului o reprezintă jocul didactic. În esență, jocul este un mijloc intens de stimulare și exercitare a vorbirii. Jocul didactic are rolul de a antrena intens copilul în stimularea și exercițiul limbajului, de a activa vocabularul, de a îmbunătăți pronunția, de a-i însuși construcții gramaticale. Un alt rol al jocurilor didactice este acela de a urmări aspecte ale structurii gramaticale: reprezentarea grafică a propoziției, discriminarea cuvintelor, despărțirea cuvintelor în silabe și precizarea sunetelor.

„Creierul nostru este astfel alcătuit încât la un moment dat al dezvoltării sale are nevoie să fabrice sau să asimileze cuvinte...” Cuvintele au rolul justificării, al explicației și îi încântă învățarea lor. Orice moment al zilei constituie un prilej de a repeta cuvinte, a le lega, înlănțuindu-le în invenții verbale. Evoluția limbajului presupune o serie întreagă de interese succesive: la început copilul nu folosește decât substantive, apoi verbele, apoi conjuncțiile, adjectivele, numeralele și pronumele.

Copiii cu tulburări de vorbire pot manifesta teamă și jenă de a se exprima datorate sentimentului de neincredere în capacitatea de exprimare. Studiile includ exemple precum un eșantion de 24 de copii (5-6 ani) într-un cadru de cercetare din Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1, cu rezultate ce au arătat îmbunătiri ale expresivității, ale exprimării gramaticale și o creștere a capacității de concentrare. Încercările educării limbajului au rolul de a facilita adaptarea preșcolarului la cerințele școlii, maturizarea intelectuală, morală și fizică, pentru activitatea școlară ulterioară.

Aceste idei și practici se pot utiliza în cadrul programelor didactice din Grădinița cu Program Prelungit Nr. 33 din Brașov, fundamentate pe experiența și cercetările menționate, pentru a sprijini dezvoltarea limbajului în mod holistic și adaptativ.

tags: #exemple #de #sarcini #didactice #pentru #educarea

Postări populare:

• Servicii de ginecologie la Ghencea: îngrijire modernă pentru femei
• Detalii despre sporurile personalului medical în pediatrie și contextul legislativ 1991
• Siguranța și confortul bebelușului în balansoare electrice
• Ghid de management pentru umflăturile din zona retroauriculară la copii
• Când și cum se poate modifica caietul de sarcini după contractul de achiziții publice