Această publicaţie este adresată părinţilor şi viitorilor părinţi în ce priveşte dezvoltarea motrică normală a bebeluşilor şi a copiilor mici. Atrage atenţia asupra acelor semne îngrijorătoare care pot împiedica dezvoltarea motrică normală. Replici de genul: “lasă că îşi revine o dată cu vârsta”, sau “este leneş/ gras şi de aceea nu face o mişcare su alta” sunt greşite fundamental, deoarece încă din primele zile/- săptămâni/- luni de viaţă îşi pot pierde posibilităţi fantastice de recuperare. ATENTIE! Nou-născutul are membrele în flexie şi palmele închise în pumn. Statul în şezut este precedat de târâre şi mersul de-a buşilea. Despre un copil mic, atunci putem spune că merge independent cand, în cazul în care cade este în stare să se ridice fără ajutor. Se pot achiziţiona mişcări greşite de vreme ce nici musculatura nu este dezvoltată suficient şi nici nu are coordonare. Să nu cumpărăm nici rotobil. De ce să nu îl folosim? De obicei, un copil atunci este pus într-un premergător când încă nu este în stare să stea singur în şezut. Atunci când copilul este capabil să se ridice în genunchi, îi place să împingă obiecte mari situate în faţa lui (coş de rufe, găleată, etc)- astfel, se deplasează pe genunchi. În momentul în care deja se poate ridica în picioare, „tehnica îngenunchere- împingere” este ridicată la un rang mai înalt, adică păşeşte cu ajutorul unui scaun pe care îl impinge în faţă. Dispozitive pentru ajutarea invăţării mersului sunt de găsit pe o scară largă.
Primele luni de viata ale bebelusului sunt foarte importante in ceea ce priveste dezvoltarea cognitiva, dar si in ceea ce priveste dezvoltarea motorie. Un bebelus deprinde in primul sau an tainele statului in fund, ale mersului de-a busilea, ale taratului si, fireste, ale mersului in picioare. Generatiile astazi sunt din ce in ce mai precoce. Inca din burtica, bebelusul incepe sa faca anumite activitati, care ii stimuleaza astfel miscarea. Suptul degetului si reflexul de a apuca cu mainile, desi sunt instinctive, necesita antrenament. Gimnastica pentru bebelusi are rolul de a-l forma si de a-l ajuta sa deprinda repede mobilitatea si puterea de care are nevoie pentru a executa diferite activitati zilnice.
Exercițiile pentru gimnastica mainilor - mainile sunt importante in vederea crearii posibilitatii de a apuca. Daca pentru noi, adultii, abilitatea de a strange pumnul cu putere este ceva normal, pentru un bebelus acest lucru necesita timp si perseverenta. Alergarea in patru labe - suna amuzant si chiar e, mai ales daca, in ipostaza de adult, cobori la nivelul micutului tau. Mersul sustinut - atunci cand musculatura este formata partial, iar copilul da semne ca ar aprecia sa mearga, il poti sustine de manute pentru a-l ajuta. Inotul - reprezinta una dintre cele mai minunate forme de gimnastica, avand doar beneficii pentru bebelusi. Inotul stimuleaza coordonarea, activitatea musculara, atentia, dar de asemenea ajuta si in ceea ce priveste deprinderea echilibrului si a actului in sine de a inota. Inotul este un sport nobil, iar bebelusilor le place sa inoate, mai ales datorita faptului ca acesta le aminteste de perioada petrecuta timp de noua luni de zile in lichid amniotic.
Exercițiile de gimnastica sunt importante chiar din primele luni de viata ale bebelusului. In prima faza, la doar doua luni, bebelusul va invata sa se obisnuiasca cu propriul trup si cu mediul extrauterin. Din acest motiv, stimularea motricitatii si explorarea zonelor corpului poate fi un bun exercitiu de gimnastica. La trei luni bebelusul devine mai constient de lumea inconjuratoare, dar si de persoanele din jurul sau, drept pentru care va fi din ce in ce mai usor sa realizezi gimnastica potrivita si adaptata varstei. Un exercitiu bun la aceasta vârstă il reprezinta “bicicleta”, care consta in ajutorul pe care parintele i-l da copilului, prin impingerea picioarelor, astfel incat miscarea sa fie una ritmica, exact ca si cum acesta ar pedala. Bicicleta nu stimuleaza doar musculatura picioarelor, ci are efecte benefice chiar si in cazul constipatiei, ajutand enorm la eliminarea presiunii si a gazelor din burtica. De la aceasta varsta lucrurile devin mai simple. Deja bebelusul isi exerseaza singur propriile miscari si exercitii de gimnastica, insa parintele trebuie sa ii fie alaturi pentru a-l ajuta. Dupa 6 luni si pana la un an, copilul poate realiza si exercitii mai complexe de gimnastica, mai ales o data cu mersul in picioare. Gimnastica si exercitiile fizice fac parte din viata bebelusului si il ajuta pe acesta sa se dezvolte si sa isi dezvolte musculatura si sistemul osos.
Aici sunt si exemple concrete de exercitii recomandate de specialisti: Așează bebelușul pe spate și apucă-i mâinile, apoi trage-l ușor către tine și răsuciți-i torsul într-o direcție, apoi în cealaltă. Așează bebelușul pe spate și apucă-i picioarele, apoi îndoaie-le ușor la genunchi și trage-le ușor spre piept. Așează bebelușul pe spate, ținându-l de picioare. Ușor, îndoaie-i genunchii astfel încât să ajungă aproape de burtă. Așează bebelușul în poziția de șezut, apoi împinge-i ușor picioarele sub fund. Așează bebelușul pe spate și apucă-i ușor capul, apoi întoarce-l ușor într-o direcție, apoi în cealaltă. Ținându-l de picioare, rotește-i ușor gleznele într-un sens, apoi în celălalt. Asigură-te că exersezi fiecare picior în parte și că nu forțezi prea tare. Așează bebelușul pe burtă și ajută-l să își ridice capul și pieptul. Apoi ține-l de picioare și ajută-l să își miște „picioarele” ca și cum ar face cățărare. Când porți bebelușul în brațe, încearcă să îl ții în poziție verticală și să îl miști ușor de la stânga la dreapta, ajutându-l astfel să își dezvolte echilibrul. Acestea sunt doar câteva exemple de exerciții pe care le poți face cu bebelușul tău pentru a încuraja o bună mobilitate. Programează acum o consultație la 𝐂𝐨𝐧𝐟. 𝐃𝐫. Dezvoltarea mersului la bebeluși este una dintre cele mai emoționante și semnificative etape ale copilăriei timpurii. Această abilitate simbolizează începutul independenței fizice și deschide noi orizonturi pentru explorare și învățare. Cu toate acestea, mersul nu este o simplă acțiune mecanică - el presupune o coordonare complexă între sistemul nervos, mușchi, simțuri și motivație. După ce copilul reușește să se ridice în picioare, urmează mersul sprijinit - copilul se ține de mobilier și se deplasează lateral. Acest proces dezvoltă echilibrul și încrederea. Treptat, copilul încearcă să meargă și fără sprijin, începând cu câțiva pași ezitanți. Mersul liber este considerat dobândit atunci când copilul poate parcurge distanțe scurte fără ajutor, fără a cădea la fiecare doi-trei pași. Dincolo de aspectul fizic, mersul este influențat și de dorința de explorare. Copiii merg pentru că vor să ajungă la o jucărie, la un părinte sau pur și simplu pentru că sunt curioși. Motivația interioară joacă un rol semnificativ, iar părinții pot încuraja acest comportament prin joacă, reacții pozitive și un mediu sigur. În primele săptămâni, copilul își mișcă picioarele și împinge cu putere în podea, dacă e ținut în poziție verticală, dând senzația că e nerăbdător să meargă. Gestul este însă unul reflex, care va dispărea în următoarele 2 luni. Picioarele micuțului nu sunt nici pe departe suficient de puternice la această vârstă să îi susțină greutatea.
La aproximativ 3 luni copilul reușește să se întoarcă dintr-o parte pe spate, iar spre 4 luni se întoarce deja de pe burtă pe spate. După vârsta de 6 luni copilul va începe să se miște singur, după care va putea să stea în fund fără să fie susținut (în jur de 6-7 luni). Bebelușul va învață încet-încet să se miște cu încredere, evoluând de la a sta în fund la a merge de-a bușilea (într-o perioadă de câteva luni). Mai întâi învață să se balanseze pe mâini și genunchi, după care începe să se miște împingând cu genunchii, întărindu-și în același timp musculatura. În următoarele luni, aceasta va fi activitatea lui preferată. În jurul vârstei de 8 luni, copilul va începe să se ridice singur în picioare, ajutându-se de marginea pătuțului sau de orice obiect are la dispoziție și îl poate susține (de exemplu mobila). Pe măsură ce se perfecționează, începe să capete curaj și să facă câțiva pași, ținându-se în continuare de mobilă și reușește chiar să stea în picioare fără susținere pentru câteva secunde. De aici până la primii pași nu mai e mult. La vârsta de 9-10 luni micuțul învață să își flexeze genunchii și să se așeze după ce a stat în picioare, mișcare care este mai greu de realizat decât vă închipuiți. La 11 luni copilul probabil e deja expert în statul în picioare. Poate nu are curaj să facă încă primii pași, dar, la fel de bine, poate să meargă deja ținut de mânuță. La 13 luni trei sferturi din copii știu deja să meargă singuri, deși sunt încă nesiguri. Totuși, dacă micuțul tău nu a făcut încă pasul acesta, nu e încă momentul să te îngrijorezi până la vârsta de 16-17 luni. Unii copii așteaptă mai mult. După ce au făcut primii pași spre independență, copiii încep să își perfecționeze mobilitatea. La 14 luni copilul poate sta singur în picioare, se poate așeza și ridica din nou și poate chiar încerca să meargă cu spatele. La 15 luni copilul merge de obicei destul de bine și se distrează împingând și trăgând jucării după el. În jurul vârstei de 16 luni copilul începe să fie interesat de scări, deși cel mai probabil nu va reuși să le urce sau să le coboare în următoarele câteva luni. La 18 luni, majoritatea copiilor sunt deja aproape experți în arta mersului. Mulți urcă deja scările și se distrează cocoțându-se pe orice piesă de mobilier le e la îndemână. După vârsta de 2 ani, multe din mișcările de bază vor fi devenit deja a doua natură a micuțului tău. Deja mersul, alergatul sau săriturile nu îi mai solicită atenția și concentrarea, deși unele acțiuni, precum statul pe vârfuri sau într-un singur picior, s-ar putea să le mai dea încă bătăi de cap.
Rolul părinților în încurajarea mersului
Copilul învață destul de ușor să stea în picioare. Mai multe dificultăți întâmpină atunci când vrea să se așeze din nou. Dacă devine derutat și începe să plângă după ajutor, nu îl ridica direct pentru ca apoi să îl așeze fix în poziția în care dorește, ci arată-i cum să își flexeze genunchii astfel încât să se poată așeza singur și apoi lasă-l să exerseze. De asemenea, îl poți încuraja să meargă stând în fața lui și ținându-l de mânuțe în timp ce el se îndreaptă spre tine. Există o multitudine de factori care influențează dezvoltarea mersului, la care ne vom referi în continuare.
Factori fiziologici
Mușchii, oasele și sistemul nervos trebuie să fie suficient de dezvoltate pentru a susține mersul. Tonusul muscular scăzut (hipotonie) poate face dificilă menținerea posturii, în timp ce un tonus muscular prea crescut (hipertonie) poate afecta fluiditatea mișcărilor. În plus, proporțiile corpului influențează mersul - copiii cu picioare mai scurte sau tors mai greu pot începe să meargă mai târziu. De asemenea, echilibrul se dezvoltă în ritm propriu la fiecare copil.
Greutatea corporală și ritmul individual
Un copil mai greu are nevoie de mai multă forță pentru a se ridica și a face pași. Aceasta nu înseamnă neapărat că are o întârziere. Fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare motorie, influențat de factori genetici, metabolism, alimentație și activitate fizică. A începe mersul la 10 luni sau la 16 luni poate fi perfect normal, atât timp cât alte repere de dezvoltare sunt atinse corespunzător.
Stimularea mediului
Copiii învață prin explorare. Un mediu sigur, cu suprafețe stabile, fără pericole, încurajează mersul. Podelele libere, spațiile largi și accesul la jucării încurajează deplasarea. În schimb, un mediu prea restrâns, cu obstacole sau lipsit de stimulare, poate inhiba dorința copilului de a face pași. Mobilierul joacă un rol important - obiectele de care copilul se poate sprijini oferă încredere și stabilitate în fazele incipiente ale mersului.
Rolul părinților și al încurajării
Atitudinea părinților poate accelera sau încetini progresul. Copiii superprotejați, care sunt mereu ținuți în brațe sau cărora li se interzice să exploreze, pot fi mai puțin înclinați să facă primii pași. În schimb, copiii încurajați cu calm, lăsați să încerce și care se simt în siguranță, tind să fie mai activi și mai curajoși. De asemenea, presiunea de a merge „mai devreme” poate avea efecte negative, conducând uneori la frustrare sau stres.
Genetica și temperamentul
Moștenirea genetică influențează dezvoltarea generală. Dacă părinții au mers mai târziu, este posibil ca și copilul lor să urmeze un traseu similar. Deși există o marjă largă de normalitate, sunt cazuri în care absența mersului poate indica o problemă. Dacă un copil nu merge deloc până la vârsta de 18 luni sau nu prezintă interes pentru deplasare, este recomandat să fie evaluat de un medic pediatru. Întârzierea mersului poate fi izolată sau poate face parte dintr-un tablou mai complex de întârziere în dezvoltarea motorie.
Semne neurologice și musculare de urmărit
Lipsa tonusului muscular adecvat, rigiditatea excesivă, mișcările asimetrice sau refuzul constant de a sta în picioare pot fi semne ale unei tulburări neurologice sau neuromusculare. Dacă copilul se folosește întotdeauna doar de o parte a corpului sau își trage un picior în mod evident, aceste semne nu trebuie ignorate. Ele pot sugera probleme precum paralizia cerebrală infantilă sau displazii ortopedice.
Evaluarea posturală și ortopedică
În unele cazuri, întârzierile pot fi cauzate de probleme ortopedice: picior plat sever, displazie de șold, inegalitate de membre inferioare sau malformații osoase. Un consult ortopedic și eventuale investigații imagistice (ecografie, radiografie) pot clarifica diagnosticul. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.
Rolul medicului pediatru și al kinetoterapeutului
Pediatrul este prima linie de evaluare. Acesta poate recomanda investigații suplimentare sau direcționa copilul către specialiști în neurologie pediatrică, ortopedie sau kinetoterapie. Kinetoterapeutul evaluează postura, forța musculară, echilibrul și poate propune un plan personalizat de exerciții care să stimuleze dezvoltarea mersului.
Când întârzierea nu înseamnă boală
Este important de reținut că nu orice întârziere este patologică. Unii copii învață alte abilități mai devreme (vorbitul, dexteritatea manuală) și amână mersul fără a avea o problemă. Părinții pot susține dezvoltarea mersului prin activități simple, dar eficiente: încurajarea statului în picioare, oferirea de obiecte de sprijin (mobilier stabil), jocuri de echilibru și exerciții care stimulează mișcarea naturală. Jocurile de tip „vino la mine” sau „adu-mi jucăria” dezvoltă încrederea și curajul de a merge.
Importanța jocului și a explorării
Joaca liberă pe podea este esențială. Copilul trebuie lăsat să exploreze în ritmul său, într-un mediu sigur, fără a fi constrâns sau grăbit. Timpul petrecut în picioare, în poziție verticală, ajută la întărirea musculaturii picioarelor și a trunchiului. Este recomandat ca bebelușii să petreacă cât mai puțin timp în dispozitive pasive precum balansoare sau premergătoare. Greșeala frecventă: utilizarea excesivă a premergătorului. Academia Americană de Pediatrie recomandă evitarea utilizării premergătorului.
Atenție la încălțăminte și la a nu compara copilul
Pantofii ar trebui introduceți abia după ce copilul merge independent în exterior. În casă, mersul desculț sau cu șosete antiderapante este benefic. Pantofii rigizi sau nepotriviți pot afecta mersul corect. Fiecare copil este unic. Compararea cu frați, veri sau copii din parc poate crea anxietate inutilă. Important este ca părinții să urmărească progresul individual al copilului, nu să-l forțeze să atingă etape pe baza unui „calendar ideal”.
Etapele importante înaintea mersului independent
PATRUPEDIA (între 8 și 10 luni) - este un pas foarte important în stăpânirea mersului independent. Această abilitate dezvolta un model de mișcări sincronice, întărește musculatura abdomenului și a bazinului, îmbunătățește dezvoltarea motorie și coordonarea, încurajează ambele emisfere cerebrale să funcționeze împreună, etc. După cum putem observa, de toate aceste abilități avem nevoie pentru a putea merge, așadar patrupedia este foarte importantă în dezvoltarea neuromotorie.
Exerciții pentru bebelușii de 7-9 luni
Ce afectiuni tratam
Mersul în lateral, agatarea de suprafețe, mersul independent (12-16 luni) și abilități avansate - mers independent după ce sugarul a început să meargă singur, precum oprirea în timpul mersului, schimbarea direcțiilor, mers pe diverse suprafețe, trecerea peste obstacole. Tal valg la copii - forme, evoluție și rolul kinetoterapiei în corectare. Simona Rusu spune despre importanța evaluării corecte și intervențiilor timpurii pentru alinierea și funcționarea piciorului, indicând exercițiile specifice și necesitatea consultului cu kinetoterapeut sau ortoped.
tags: #exercitii #ridicat #bebe #in #picioare