A ține un nou-născut în brațe este o adevărată încântare senzorială - pielea lor moale și caldă, combinată cu acel miros unic de... Poți ghici dacă un bărbat are „material bun” de tătic doar privindu-l în față? Se pare că da! Cercetările arată că femeile au un al... Scrisoarea unui nou-născut către părinții săi este un mesaj emoționant care a ajuns la inimile a mii de oameni. Și cum să nu fie așa? Mesajul... Relația cu bebelușul nou-născut se referă la atașamentul special care se formează între mamă sau tată și nou-născutul lor. Această... Ideea de a deveni tată poate produce panică și, odată cu venirea pe lume a micuțului, multe răni din propria copilărie se activează. Dar traumele pot fi gestionate, vindecate, iar „rețetarul“ de tată bun nu are ingrediente foarte complicate. Ambii parteneri învață ce înseamnă „a iubi“ din punctul de vedere al părintelui. Astfel, și la nivel de rol în cadrul familiei se vede o schimbare de mentalitate.
Despre cum se formează instinctul paternal
Instinctele materne și patern devin active atunci când partenerii decid de comun acord aducerea pe lume a copilului. Într-o primă fază asistăm la modificări în comportamentul bărbatului față de viitoarea mamă. Din acest moment începe să se activeze instinctul patern care se manifestă prin grija față parteneră, bărbatul devenind mult mai atent și grijuliu față de ea. La nivelul creierului, aceste comportamente duc la secreția de prolactină (hormon secretat de hipofiză), care are rolul de a diminua secreția de testosteron (hormonul masculinității), iar bărbatul nu mai are dorința de a-și îndrepta atenția spre noi cuceriri. Din punct de vedere neurochimic, hormonul dragostei și al atașamentului, oxitocina, secretat de glanda hipofiză, se găsește atât la femei, cât și la bărbați, la aceștia din urma într-o cantitate mult mai mică. Aceste diferențe neurochimice pot accentua sau diminua instinctul de îngrijire, dar în ambele cazuri este vorba despre a investi timp, răbdare, disponibilitate, în dezvoltarea relației afective cu noul venit, și anume bebelușul. Ce trebuie reținut este că ambele instincte, atât matern cât și patern, există într-o formă latentă genetic structurată, dezvoltarea lor fiind influențată în plus sau în minus de factori socio-culturali, individuali și relaționali.
Factorii culturali și biologia în joc
În mod normal, atunci când părinții se iubesc, legătura tatălui cu copilul se poate dezvolta încă din timpul sarcinii. După naștere, tatăl se va bucura să își îngrijească și să își vadă cât mai des copilul. În mod evident, majoritatea taților sunt mai stângaci și mai puțin dotați cu abilitățile necesare pentru a se ocupa de copilul foarte mic - mamele au un avantaj clar în acest sens. Din păcate, chiar și în cazul copiilor doriți de ambii părinți, deseori, apariția copilului îi prinde nepregătiți pe tați, aceștia simțindu-se neglijați de propria soție și depășiți de noile sarcini. În ultimii 30-40 de ani asistăm la schimbări majore de roluri ale femeii și bărbatului în societate. Vedem femei tot mai implicate în carieră, politică, în dezvoltarea unui statut socio-profesional și bărbați tot mai implicați în creșterea și îngrijirea copiilor (tații care își iau concediu de creștere a copilului, participă la cursuri de parenting, tați cu port-bebe, care împing căruciorul sau tați la locul de joacă, însoțind copiii).
Această schimbare socială aduce în prim plan întrebări despre roluri, siguranța și independența copiilor. În Europa de Vest tații sunt încurajați să petreacă mult timp cu proprii copii, iar în cazul divorțurilor multe țări dezvoltate au extins sistemul 50/50, oferind copiilor timpul aproximativ egal cu ambii părinți. În România situația practică este mai complexă: legislația este echitabilă, însă practică judiciară indică faptul că bărbații au dificultăți în obținerea domiciliului copiilor sau timpului egal în caz de divorț. Aceasta este alimentată de tradiție și de realitatea socială în care mamele petrec mai mult timp cu copiii și oferă copiilor sprijinul necesar.
Neurobiologia părintelui bun
Instinctul matern și patern nu sunt doar „lipiciuri emoționale“: ele se reflectă în neurochimie. Oxitocina, în cantități diferite la femei și bărbați, activează legături afective și încurajează investiția în copil. Prolactina, în schimb, reduce dorința bărbatului de a căuta noi relații și poate facilita legătura cu bebelușul prin stimularea comportamentelor parentale. În plus, creierul poate forma noi conexiuni după naștere, iar faptul că tatăl poate interacționa cu copilul stimulează dezvoltarea emoțională și socială a acestuia. Studiile atașamentului arată că „a avea doi sau mai mulți îngrijitori“ poate fi benefic pentru bebeluș, permițând distribuirea sarcinilor și creșterea atenției.
Rolul tatălui în primele luni și în creșterea autonomiei
În prima perioadă de viață a copilului, implicarea tatălui poate fi mai redusă, însă, treptat, acesta poate dezvolta o relație emoțională profundă, însoțită de activități precum joaca, hrănirea, plimbările și sprijinul acordat mamei. Dacă mama are momente de respiro, tatăl poate beneficia de acestea, iar supravegherea reciprocă stimulează relația părintească. Factorii care influențează implicarea tatălui includ modul în care relația de cuplu este susținută, recompensa verbală pentru eforturi, iar terapia de cuplu poate ajuta în cazul în care tatăl se simte marginalizat sau dacă apar tensiuni în cuplu. Un tată implicat poate deveni un „explorator“ și un sprijin pentru autonomia copilului, ajutându-l să-și dezvolte abilitățile și încrederea în sine.
Există diferențe de comportament între tați în funcție de genul copiilor: tații pot reacționa mai rapid la expresiile emoționale ale fiicelor și pot adopta un limbaj mai analitic, în timp ce tații copiilor pot orienta mesajele către obiective și realizări. Totuși, trăsătura comună este necesitatea adaptării și comunicării eficiente în cuplu, pentru a evita competiția pentru afecțiunea copilului. Un cuplu solid poate gestiona separarea cumpătată a rolurilor, iar „regulile“ familiale trebuie să fie negociate și adaptate treptat, fără rigiditate excesivă.
Condiții contemporane și provocări
Societatea modernă este dinamică; provocările includ anxietatea legată de rolul paternal, dorința de a fi un tată bun și presiunea de a îmbina cariera cu creșterea copilului. Studiile arată că alergia la schimbare poate fi normală, iar descoperirea propriului rol ca tată necesită timp și sprijin. Existența ghemului de hormonal oxitocină și prolactină indică faptul că biologic se formează baza pentru atașament, însă comportamentul și atitudinile sunt modulate de mediul social și de relațiile interpersonale.
Concluzii practice despre instinctul paternal
Un tată bun este, în esență, un părinte bun, capabil să ofere bază de siguranță și sprijin în explorarea mediului. Rolul său este să creeze un cerc de securitate, să încurajeze autonomia copilului și să lucreze împreună cu partenera pentru o disciplină neutră și constructivă. De la vârsta de aproximativ 6-7 luni, tatăl poate ajuta copilul să-și dezvolte autonomia și abilitățile de adaptare, contribuind la o dezvoltare armonioasă. În situații de cuplu, reconectarea și negocierile regulate despre roluri sunt esențiale pentru a evita depresia postpartum la mamă și pentru a menține echilibrul între îngrijire, muncă și viața de familie.
Note despre studii și cercetări relevante
Ruth Feldman a demonstrat relația dintre prolactină, jocul explorator al tatilor cu copiii lor și niveluri crescute de oxitocină în timpul pregătirii pentru rolul de părinte. Alte cercetări arată că două sau mai multe persoane îngrijitoare pot sprijini dezvoltarea bebelușului, iar lipsa prezenței tatălui poate reduce contactul și legătura afectivă în primele luni. Este important de menționat că instinctul matern a fost cercetat în contexte variate: în unele cazuri, femeile nu percep instant o legătură emoțională profundă imediat după naștere, iar depresia postpartum poate complica această conexiune. Astfel, procesul de atașament este unul complex, variabil, iar sprijinul profesional poate facilita adaptarea cuplului la noile roluri.
Menstruația și hormonul progesteron: cum pot indica acestea cancerul mamar
Stem Cells Bank este menționat ca un posibil sprijin pentru sănătatea copilului pe termen lung, evidențiind legături între ocupațiile medicale moderne și grijă preventivă. Acest element poate fi integrat în discuții despre siguranța și binele copilului în contextul deciziilor familiale.
În concluzie despre instinctul patern
Instinctul patern nu este doar o chestiune de „mână destinată” de la natură; el se dezvoltă și se modelează prin experiențe, comunicare în cuplu și sprijin social. Tații pot fi parte integrantă a atașamentului copiilor în toate etapele, iar rolul lor se poate transforma în mod benefic în funcție de cadrul familial, educația primită și disponibilitatea de a se implica activ. De aceea, promovarea implicării tatilor, dialogul deschis în cuplu și accesul la resurse de parenting pot crește calitatea relației părinte-copil și pot sprijini dezvoltarea armonioasă a copilului.
tags: #exista #instinctul #patern